6,861 matches
-
(n. 1889, Brașov - d. 1954 ?) a fost un om politic și scriitor român, de origine ardeleană, care a îndeplinit de mai multe ori funcția de ministru în diverse guverne din anii '30. În anul 1907, a fost condamnat la opt zile de închisoare și 40 de coroane amendă pentru articolul "Constituția engleză și constituția ungară", publicat
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
idealului național român. După Marea Unire de la 1918 și sfârșitul războiului mondial, lupta voluntarilor va înceta și aceștia se vor repatria, încetul cu încetul, în România. Voicu Nițescu, repatriat, prin Vladivostok, încă din 1919, va face parte din delegația românilor ardeleni la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Ultimii voluntari români vor fi repatriați, tot prin Vladivostok, în 1920. Voicu Nițescu a fost francmason, unul dintre venerabilii Lojei „Dreptatea”, care s-a înființat, în 1923 la Brașov, sub obediența Marii
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
Manifestului publicat în revista Cercului literar. A publicat studii literare în revistele "Tribuna", "Orizont" etc., prefețe și studii introductive și s-a preocupat de literatura română din perioada marilor clasici (Mihai Eminescu, Titu Maiorescu) și de opera unor mari scriitori ardeleni (Liviu Rebreanu și Lucian Blaga). Autor al unei vaste opere științifice formate din 15 cărți și 216 studii, a fost distins cu diferite premii printre care Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1973 și 1981), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
de artiști care au îmbinat propriile calități profesionale, umane și de meșteșug cu concepțiile sănătoase despre rosturile artei. Un loc însemnat în rândurile lor îl ocupă care în mod similar pictorilor Mișu Popp sau Constantin Lecca, a fost la origini ardelean și s-a format ca pictor la București, ca mai toți oamenii de cultură ai acelor timpuri. Înscriindu-se în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
care au îmbinat propriile calități profesionale, umane și de meșteșug cu concepțiile sănătoase despre rosturile artei. Un loc însemnat în rândurile lor în ocupă Sava Henția care în mod similar pictorilor Mișu Popp sau Constantin Lecca, a fost la origini ardelean și s-a format ca pictor la București, ca mai toți oamenii de cultură ai acelor timpuri. Înscriindu-se în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
din anul 1717. Urmele acestui eveniment, mai exact urmele loviturilor de secure date de tătari se mai pot vedea în lemnul gros al ușii. După anii 1760-1762 între care sub conducerea generalui Buccow a fost întreprinsă o conscripție a românilor ardeleni, credincioșii ortodocși din Ileanda, 81 de familii, pierd biserica în favoarea uniților și sunt nevoiți să treacă dealul la Măgura pentru a participa la slujbele religioase. După mai bine de o sută de ani de la construire, biserica este pictată de zugravul
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
construit biserica, conform șematismelor greco-catolice în anul 1833. Actuala biserică de lemn, înlocuiește una mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul este amintit cu 23 de familii, biserică și preot neunit. Comunitatea de aici trece la uniație, parțial în anul 1781, iar în totalitate doar în anul 1852. Starea în care se afla biserica, în anul 1947
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
un rabin neolog și istoric din Transilvania, naturalizat român, apoi american, care a îndeplinit funcția de rabin-șef al comunității evreiești de rit neolog din Cluj (1936-1944). Moshe Carmilly-Weinberger s-a născut la 7 aprilie 1908 în Budapesta, din părinți ardeleni de origine evreiască. Când avea doi ani, familia sa a decis să se întoarcă în Ardeal. Moshe și-a petrecut copilăria în comuna bihoreană Vașcău, apoi în orașele Oradea Mare și Satu Mare. Școala primară a făcut-o la Satu Mare cu
Moshe Carmilly-Weinberger () [Corola-website/Science/309917_a_311246]
-
merg până înainte de anul 1787, iar povestea ei este una particulară, legată de destinul meșterului și zugravului de biserici Urs Broină. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice deși este un martor viu de cultură și istorie ardeleană. Având hramul "Sf. Dumitru", biserica a fost folosită de comunitate până în anul 2010, an în care a fost terminată noua biserică de zid. Povestea mișcătoare a acestui lăcaș a fost scoasă la lumină de istoricul ardelean Augustin Bunea și de
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
de cultură și istorie ardeleană. Având hramul "Sf. Dumitru", biserica a fost folosită de comunitate până în anul 2010, an în care a fost terminată noua biserică de zid. Povestea mișcătoare a acestui lăcaș a fost scoasă la lumină de istoricul ardelean Augustin Bunea și de redactorul revistei "Rĕvașul", Elie Dăianu. Aceștia au publicat un document păstrat în arhiva parohiei din Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
Aceasta din urmă se păstrează și astăzi și, chiar dacă a fost semnificativ modificată pe la mijlocul secolului 19, ne dă încă o imagine destul de apropiată a celei din Ban. Biserica de lemn din Ban avea încăperile tradiționale caracteristice unui lăcaș de cult ardelean, cu tindă și biserică cuprinse într-un dreptunghi alungit între est și vest, de 8 m lungime și 4 m lățime, la care se adăuga un pridvor spre miazăzi de circa un metru lățime, pe 7 stâlpi, deschis spre bătătura
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
(n. 1 iulie 1949, Sălciua, județul Albă) este un politician român, membru al Partidului Democrat. S-a născut într-o familie de țărani ardeleni și a copilărit pe Valea Arieșului, în comuna Sălciua, Albă, unde a și urmat studiile primare. A urmat apoi Liceul Teoretic din Baia de Arieș și studii superioare în domeniul ingineriei agrare la Timișoara, în 1984 la vârsta de 34
Valeriu Tabără () [Corola-website/Science/304949_a_306278]
-
de instalare în funcție a primului episcop al Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare de București. O comunitate română unită cu Roma este atestată în București încă înainte de anul 1800. Comunitatea română unită din București a fost alcătuită inițial din români ardeleni stabiliți în capitala Țării Românești. Parohia Sf. Vasile ființează ca persoană juridică din anul 1829. Nu avea un lăcaș propriu de cult, de aceea folosea capela romano-catolică din str. Călărași. În anul 1893, în timpul pastorației viitorului episcop Demetriu Radu, pe
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
naturii și înmulțirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ceri ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere" iar "ca mijloc de locomoție se adopta piciorul". În același an, la Cluj, a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
munci și/sau locui în România, în timp ce 14 procente doresc să fie cetățeni români pentru că se consideră români. În mentalul colectiv al populațiilor românești, existau, ca moștenire a trecutului medieval, percepții pur locale privind identitatea colectivă: oamenii se defineau ca "ardeleni" (sau chiar "ungureni"), "bănățeni", "olteni", "munteni", "moldoveni" sau "dicieni" (în Dobrogea), deși se știau cu toții vorbitori ai aceleiași "limbi românești". Mișcarea pentru reunificarea Republicii Moldova cu România este continuarea în zilele noastre a unei mișcări unioniste începută încă din secolul XIX
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
numit inspector școlar primar ortodox pentru școlile din Transilvania (1910-1914), fiind totodată și profesor de pedagogie la Institutul teologic din Sibiu (1910-1912). Refugiat în București între anii 1914 și 1916, colaborează cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu și cu alți refugiați ardeleni la o campanie intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte. După ocuparea Bucureștiului în
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
(n. 1625, Apața, Transilvania - d. 31 decembrie 1659, Cluj) a fost un cărturar umanist ardelean, care a avut preocupări multiple, în domenii ca: filozofie, matematică, fizică. A fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai filosofiei carteziene în Ardeal, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic și personalitate emblematică a învățământului
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
Emanuil Gojdu (n. 9 februarie 1802, Oradea; d. 3 februarie 1870, Budapesta) a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
-l pe ministrul de externe să aștepte afară. Stenograma convorbirii, întocmită de Paul Otto Schmidt, arată că Antonescu s-a lansat într-un discurs extrem de lung, începând cu istoria Transilvaniei, în loc să pună accentul pe problemele imediate și stringente ale românilor ardeleni, expulzați, terorizați și omorâți de unguri, și fără sugera vreo soluție, sau chiar să încerce un târg cu Hitler, așa cum ar fi făcut-o un diplomat de carieră. Cert este că în ciuda intervențiilor lui Antonescu la Hitler, confirmate și de
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
fără sugera vreo soluție, sau chiar să încerce un târg cu Hitler, așa cum ar fi făcut-o un diplomat de carieră. Cert este că în ciuda intervențiilor lui Antonescu la Hitler, confirmate și de declarațiile lui Schmidt după război, situația românilor ardeleni din teritoriile cedate Ungariei, a rămas neschimbată până la sfârșitul războiului. La 10 decembrie 1944, la Viena este constituit Guvernul Național Român, cu Horia Sima în calitate de prim ministru, Mihail R. Sturdza, ministru de externe, Vasile Iașinschi, Corneliu Georgescu, prof. Grigore Manoilescu
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci se amintesc și două colonizări (în 1552 și 1767) de români ardeleni de pe Valea Mureșului, așa că românii sărcienți sunt de origină bănățeano - ardelenească. De aici se mută, pe la 1780, la locul numit Mălăiște, din hotarul de astăzi al satului. Pe locul actual, pe malul drept al Timișului (la cca. 1 km.de
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
să se micșoreze la numai 9 case. Din anul 1716, această comună a aparținut districtului Becicherechiului Mare. În anul 1767, aici se colonizează 50 de familii de români din Ardeal, valea Mureșului, astfel că străbunicii sărcienilor, în mare parte sunt ardeleni. În anul 1773, localitatea are deja 73 de case. Szarcsa sau Sărcia, ca și multe alte colonii nou înființate, în anul 1779, aparține plasei nou formate a Districtului Torontal. Districtul Torontal a avut sediul la Becicherechiul Mare și i-au
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
națiune tolerată" de către conducerea austriacă a provinciei și nu au fost reprezentați în mod proporțional în viața politică și în Dieta Transilvaniei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a ridicat o mișcare de emancipare cunoscută sub denumirea de Școala Ardeleană, care a accentuat vechile origini romane a poporului român și a pus bazele alfabetului latin al limbii române (care, în cele din urmă va înlocui scrierea chirilică). Fruntași ai acestei mișcări au acceptat sa primească supremația papei de la Roma în
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și chestorul Virgil Ardelean, directorul Direcției generale de informații și protecție internă a Ministerului Administrației și Internelor. Alexandru-Radu Timofte a fost căsătorit și are trei copii. Alexandru Radu Timofte a fost decorat cu următoarele ordine: Radu Timofte a elaborat și publicat personal sau în
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
intracarpatică, Roland Borșa a numit un vicevoievod din ramura transilvăneană a familiei sale, Ladislau Borșa de Sânmărtin. În timpul său s-a afirmat în Transilvania regimul congregațional, sistem de guvernare impus de nobilimea stăpânitoare de pământuri. Cea dintâi congregație a nobililor ardeleni s-a desfășurat în 1288, în „satul cruciaților” (villa cruciferorum) de lângă Turda. Lipsit de posesiuni în Transilvania, Roland Borșa nu a reușit să își impună autoritatea asupra congregației nobiliare și să aibă un rol important în guvernarea provinciei. Intrat în
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]