7,167 matches
-
Adeseori ceea ce există în interior este altfel decît exteriorul... dacă nu chiar întotdeauna! Și cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lipsa, dar nu vrea să accepte. Sau poate chiar nu simte lipsa iubirii... îi ajunge internetul... tehnologia... telefonul mobil... relațiile reci și superficiale... bună și pa, salut și fiecare cu problema lui... Atunci înseamnă că i se potrivește această lume aspră și încremenită în nepăsare. Atunci, nu e ea Angela... Numai dacă ar fi în stare să simtă pentru mine mai mult decît arată. Dacă i-ar păsa într-adevăr, dacă ar fi capabilă de intensitate, de ceva deosebit, de ceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
anume îngăduință. Pe undeva și eu simt impulsul să spun "bine i-au făcut!" La o cercetare mai rece îmi dau seama că greșesc. Legea talionului părea sălbatică, prea dură, nu ținea cont de împrejurări. Pedeapsa a fost socotită prea aspră chiar în timpul de glorie al acestei legi. Revin la tînărul violator. A primit 4 ani de pușcărie, prin urmare instanța a luat în considerație anumite împrejurări în care s-a comis fapta. Supliciul la care a fost supus în celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tramvai Îl iei din mijlocu drumului și-l tîrăști la umbră pe iarbă să moară mai dulce ... eh, da de unde nu ie, nici Dumnezeu nu cere. țîncasez violența ei Îmi face bine Îmi reduce din handicap cu cît e mai aspră pedeapsa vina mea Își găsește justificare pierde din gravitate las-o să fie puternică să ne putem continua lupta) ... păi știi dumneata cum Îi, cînd Îți vine așa pă nepusă masă, vorba aia, bună, zdravănă și deodată rămîi cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat de pe Naxos cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș dori să aflu adresa unei doamne Bellairs. Nici o doamnă cu acest nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc, la tombolă... — Știți, toate doamnele care lucrează la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe intră brusc Într-o cabină telefonică și formă un număr. La celălalt capăt al firului, o voce aspră Îi răspunse pe un ton ce părea să-i conteste dreptul de a folosi rețeaua telefonică. — Aici Mamele libere. Cine-i la aparat? — Aș dori să vorbesc cu domnișoara Hilfe. — Cine Întreabă? — Un prieten al ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună el! Dac-ai ști... Dar În clipa aceea Johns fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui, cred, să știe! Era doctorul Forester; văzîndu-l, Digby simți cum inima Începe să-i bată cu putere, copleșit din nou de spaima unor pedepse posibile, dar deloc previzibile. — Doctore Forester, bîigui Johns, nu eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie de alte figuri, luîndu-i cu asalt memoria. — Ăsta e! exclamă Rowe, rezemîndu-se de spătarul scaunului ca să nu cadă, căci simțea cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am imaginat gura unei fete dintr-o clasă la care predam, o ghaneză. Imaginându-mi limba ei roz și puțin aspră, am reușit să mă slobod În gura neveste-mii. Nu aveam intenția să am alți copii. A doua zi am scris textul despre familie, cel care a fost publicat. — Îl mai am..., interveni Michel. Se ridică și căută revista În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În care a sosit kitul de instalare. Nerăbdător ca un licean, am Îmbrăcat costumul de latex
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și trăsăturile de o dulceață aspră întăreau această impresie. Bărbatul mă strigă să-mi facă cunoștință cu directoarea școlii din Dobrina. Îmi declinai răspunderile din repartiție. Deodată tînăra se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam. Fără să pară atins de lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind prin cataloage, o întrebă pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident vizita o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
își tăiase porcul contractat iar un vecin avea de stampilat un act... Tovarășul Șoptelea nu scăpa nici un prilej pentru a prinde, cum se spune, omul la țîțîna ușii. Îmbrăcat într-un raglan negru, activistul avea statura impunătoare și o privire aspră, mărită de ochelari. Știa să stîrnească frica. Se interesă și de dosarul meu. Cînd ne-am întîlnit, s-a uitat la mine ca prin sticlă. Am avut senzația că sînt o bacterie. Rezultatul strategiei lui Șoptelea nu s-a lăsat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să desăvârșească restul. Ea o să adopte cele mai diverse poziții din noile filme franțuzești, dar el n‑o să‑și dea seama, fiindcă nu se uită la asemenea filme. Numai la de‑alea cu pac‑pac. O să‑și ia un aer aspru și rezervat, dar o să dea dovadă și de suficientă delicatețe, ca să nu‑l sperie. Se uită la mușchii tari care i se ghicesc lui Hans pe sub pulover. Mușchii se încordează. Prea mulți mușchi nu există în habitatul natural al Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans îl încearcă un sentiment tulbure, pentru că faptul de a fi prima oară singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și de aceea se ridică simțitor deasupra lor. În adâncitura din trupul Sophiei, Rainer se simte ca un pui de animal care nu mai poate suge la mama lui și trebuie, din păcate, să pornească singur după hrană, în mijlocul naturii aspre și ostile; mai târziu puiul de animal va trebui să dea el însuși lapte dacă nu se întâmplă vreo minune care să‑l ferească de reproducere. Rainer se teme de viitor și de bătrânețe. Sophie trebuie să plece acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]