8,268 matches
-
În chimia organică, un alcool este un compus organic hidroxilic, care conține o grupă funcțională hidroxil (-OH), aceasta fiind legată de un atom de carbon saturat, în starea de hibridizare sp³. Grupa hidroxil poate fi legată de o catenă saturată, din partea saturată a catenei unei alchene, sau de catena laterală a unei hidrocarburi aromatice. Formula generală pentru un alcool simplu, aciclic, este CHOH
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
din termenul latin medieval "alcool" ("pudră de stibiu"), originar din arabă (الكحول), care este de asemenea sursa termenului "kohl" și legat de rădăcina , atestată în cuvântul arab pentru "machiaj". Grupa funcțională a unui alcool este grupa hidroxil legată de un atom de carbon hibridizat sp. Astfel se poate spune că alcoolii sunt derivați ai apei, cu o grupare alchil înlocuind un hidrogen. Dacă o grupare aril este prezentă în locul uneia alchil, compusul se numește fenol. De asemenea, dacă grupa hidroxil este
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
în general numit "glicol", de exemplu HO-CH-CH-OH este etilen glicol. Numele UICPA este etan-1,2-diol, "diol" indicând cele două grupe hidroxil, iar 1,2 indicând pozițiile la care sunt legate ele. Glicolii geminali (care au hidroxilii legați la un același atom de carbon), precum etan-1,1-diol, sunt de obicei instabili. Pentru trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" și "tetraol". Cuvântul „alcool" provine aproape sigur din limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
protonat pentru a forma R−OH, gruparea care pleacă (apă) este mult mai stabilă, iar substituția poate avea loc. De exemplu, alcoolii terțiari reacționează cu acidul clorhidric pentru a produce halogenuri alchilice terțiare, unde gruparea hidroxil este înlocuită de un atom de clor. Dacă se dorește ca un alcool primar sau secundar să reacționeze cu acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum clorura de zinc. Alternativ, conversia poate fi făcută folosind clorură de tionil. Alcoolii pot de asemenea fi convertiți
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
hidroxid de calciu), iar produsul rezultat (acetat de calciu) era apoi acidifiat cu acid sulfuric obținându-se acidul acetic. Pe atunci, Germania producea 10.000 tone de acid acetic glacial, din care cam 30% era folosit pentru manufacturarea vopselei indigo. Atomul de hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
acid acetic, fără utilizarea etanolului ca produs intermediar. Reacția generală determinată de aceste bacterii se poate scrie: Mai interesant sub aspectul chimiei industriale este faptul că aceste bacterii acetogene pot sintetiza acid acetic pornind de la compuși monocarbonați (cu un singur atom de carbon), cum ar fi metanolul, monoxidul de carbon sau o mixtură de dioxid de carbon și hidrogen: Capacitatea bacteriilor din genul "Clostridium" de a utiliza direct zaharidele sau de a produce acid acetic din materii prime mai ieftine demonstrează
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Apa (monoxidul de dihidrogen) este un compus anorganic polar cu formula chimică HO. Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen, fiind astfel oxidul hidrogenului și cea mai simplă hidrură de calcogen. Este de departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii biochimiști numesc apa ca fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
Apa (monoxidul de dihidrogen) este un compus anorganic polar cu formula chimică HO. Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen, fiind astfel oxidul hidrogenului și cea mai simplă hidrură de calcogen. Este de departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii biochimiști numesc apa ca fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanțe
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alti atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea să îl face capabil de a forma legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate formă aproape zece milioane de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbon-azot
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
multe motive. Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alti atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea să îl face capabil de a forma legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate formă aproape zece milioane de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbon-azot produce o parte
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
dioxidul de carbon, CO. Este o componentă minoră a atmosferei Pământului, produs și folosit de toate fiintele vii, si un compus volatil în altă parte. În apă formează urme de acid formic, HCOH, dar că majoritatea compușilor cu mai mulți atomi de oxigen la un singur carbon este instabil. Prin acest intermediar, sunt produși ioni carbonați. Unele minerale importante sunt carbonații, precum calcitul. Disulfura de carbon, CS, este similară. Alți oxizi sunt monoxidul de carbon, CO, si neobișnuitul suboxid de carbon
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
de fapt, există mai mulți compuși chimici care conțin carbon decât toți compușii celorlaltor elemente chimice la un loc. Cea mai simplă formă de moleculă organică este hidrocarbura - o familie mare de molecule organice care, prin definiție, sunt compuși din atomi de hidrogen legați de un lanț de atomi de carbon. Lungimea catenei, catenele laterale (ramificații) și grupele funcționale influențează proprietățile moleculelor organice. Carbonul este în general sigur. Inhalarea de funingine în cantități mari poate fi periculoasă. Carbonul poate lua foc
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
conțin carbon decât toți compușii celorlaltor elemente chimice la un loc. Cea mai simplă formă de moleculă organică este hidrocarbura - o familie mare de molecule organice care, prin definiție, sunt compuși din atomi de hidrogen legați de un lanț de atomi de carbon. Lungimea catenei, catenele laterale (ramificații) și grupele funcționale influențează proprietățile moleculelor organice. Carbonul este în general sigur. Inhalarea de funingine în cantități mari poate fi periculoasă. Carbonul poate lua foc la temperaturi înalte și poate arde puternic (că
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
relativă a două grupe funcționale se precizează cu literele grecești „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care acidul este α dacă grupările amino și carboxil se leagă de un același carbon, β dacă grupările amino și carboxil se leaga la atomi de carbon alăturați, iar, pe masura ce crește distanță, se vor numi γ, δ, ε. În cazul compușilor aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „pară“. formulă 2, acid α amino-propanoic formulă 3, acid β amino-propanoic Un aminoacid este natural dacă este alifatic și α
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
carboxil, care este specifică acizilor carboxilici, aminoacizii reacționează la această grupare în același fel. Datorită grupării amino, care este specifică aminelor, conținuta în moleculă, aminoacizii reacționează la această grupare în mod similar. În timpul acestei reacții se formează legături noi între atomi ce aparțin la molecule distincte, numite legături peptidice. Rezultatul reacției sunt peptidele.
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
În fizică și chimie, numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este determinată de numărul
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
În fizică și chimie, numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este determinată de numărul "Z", motiv pentru care acesta se mai numește și număr de ordine. Inițial elementele chimice erau ordonate în funcție de
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
constatat că mărimea căutată era sarcina electrică a nucleului, adică numărul de protoni ai acestuia. Abia mai târziu s-a pus în evidență faptul că în nucleu există și particule fără sarcină electrică, neutronii, care împreună cu protonii determină masa atomică. Atomi ai aceluiași element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca proprietățile chimice să fie sensibil diferite. Speciile de atomi cu același număr de protoni în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite se numesc izotopi. Un
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
faptul că în nucleu există și particule fără sarcină electrică, neutronii, care împreună cu protonii determină masa atomică. Atomi ai aceluiași element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca proprietățile chimice să fie sensibil diferite. Speciile de atomi cu același număr de protoni în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite se numesc izotopi. Un exemplu este atomul de carbon (C), care are numeroși izotopi. Dintre aceștia, izotopul cu cea mai mare abundență în natură (98.89%) este
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca proprietățile chimice să fie sensibil diferite. Speciile de atomi cu același număr de protoni în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite se numesc izotopi. Un exemplu este atomul de carbon (C), care are numeroși izotopi. Dintre aceștia, izotopul cu cea mai mare abundență în natură (98.89%) este C (6 neutroni și 6 protoni). Masa absolută a izotopului C este etalon pentru definirea unității atomice de masă, care
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
nu afecta imaginea color, filamentul de wolfram este solicitat intens din punct de vedere termic. Vaporii de wolfram se depun pe balonul de sticlă înegrindu-l. Prin introducerea unor halogeni, cum este "iodul", într-o anumită cantitate, acesta se combină cu atomii de wolfram formând o halogenură de wolfram, un gaz incolor care se descompune datorită temperaturii ridicate când ajunge lângă filament. Aici atomul de wolfram se depune pe filament iar halogenul eliberat își reia ciclul. Rolul halogenului este ca pe toată
Sursă de lumină în proiecția cinematografică () [Corola-website/Science/299613_a_300942]
-
de sticlă înegrindu-l. Prin introducerea unor halogeni, cum este "iodul", într-o anumită cantitate, acesta se combină cu atomii de wolfram formând o halogenură de wolfram, un gaz incolor care se descompune datorită temperaturii ridicate când ajunge lângă filament. Aici atomul de wolfram se depune pe filament iar halogenul eliberat își reia ciclul. Rolul halogenului este ca pe toată perioada de funcționare a lămpii, acesta să aibă în permanență un balon de sticlă curat care nu va afecta emisia de culoare
Sursă de lumină în proiecția cinematografică () [Corola-website/Science/299613_a_300942]
-
azotul molecular și gazele nobile. Prin tratarea sulfului cu hidrogen se obține hidrogen sulfurat, denumit și acid sulfhidric. Dizolvat în apă, acesta are o tărie acidă medie: Prin reducerea sulfului elementar se obțin polisulfuri, care sunt compuse din catene de atomi închise prin centre de S: Această reacție pune în vedere o proprietate distinctivă a sulfului, și anume faptul că acesta formează catene (mai mulți atomi se leagă între ei formând lanțuri). Protonarea acestor anioni polisulfuri conduce la formarea de polisulfani
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
acidă medie: Prin reducerea sulfului elementar se obțin polisulfuri, care sunt compuse din catene de atomi închise prin centre de S: Această reacție pune în vedere o proprietate distinctivă a sulfului, și anume faptul că acesta formează catene (mai mulți atomi se leagă între ei formând lanțuri). Protonarea acestor anioni polisulfuri conduce la formarea de polisulfani, HS unde x = 2, 3 și 4. În cele din urmă, reducerea totală conduce la formarea de sulfuri: Sulful arde cu o flacără albastră, în urma
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
sulfați și sulfuri. Este un element esențial în fiziologia organismelor vii. Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: acid sulfuric, îngrășăminte, praf de pușcă, chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergenți, cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf, dispuși într-o forma de coroană. Sulful formează mai mult de 30 de alotropi, adică mai mulți decât oricare alt element. În afară de compusul S, alții mai sunt cât de cât cunoscuți. Eliminând un atom de sulf de la acest
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]