7,010 matches
-
distincția dintre ionii lor, bohrat și borat. În ciuda acestor fapte, denumirea de "'bohriu" pentru element a fost recunoscută pe plan internațional abia în 1997. Ulterior, IUPAC a decis ca sărurile de bohriu să se numească "bohriați" și nu "bohrați". Masa atomică a bohriului este de 264,012496 uam.
Bohriu () [Corola-website/Science/305363_a_306692]
-
(simbol Ho) este elementul chimic cu numărul atomic 67. A fost descoperit de Soret în 1878 . Denumirea de "holmiu" provine din denumirea latină a orașului Stockholm. Elementul chimic holmiu a fost descoperit de către Jacques-Louis Soret și Marc Delafontaine în anul 1878. Soret a denumit noul element "Elementul X
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
(simbol Er) este elementul chimic cu numărul atomic 68. A fost descoperit de Mosander în 1842. Când a fost izolat pentru prima dată, erbiul părea a fi un metal solid de culoare alb-argintie; el apare în combinații chimice cu alte elemente de pe Pământ. Însă, el este un element
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
provine din zona Ytterby, din Suedia. În principial, erbiul este utilizat datorită ionlor pe care îi formează (anume Er), care au proprietăți fluorescente ce pot fi utilizate în diferite lasere și aplicații. Fiind un metal destul de greu, erbiul are masa atomică de 167,26 g/mol. Densitatea sa la temperatura de 20 °C este de 9,05 g/cm, iar punctul de topire 1522 °C și punctul de fierbere 2510 °C. l metalic își pierde luciul în aer și arde rapid
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
l este un element chimic natural radioactiv cu numărul atomic 90 și simbol chimic Th, ce se găsește în natură (izotopul său cel mai stabil Th, care are un timp de înjumătățire de peste 14 milioane de ani). A fost descoperit de minerologul norvegian Morten Thrane Esmark (1801 - 1882) în 1828
Thoriu () [Corola-website/Science/305369_a_306698]
-
oxidare al metalului. Thoriul pur este moale, foarte ductil, putând fi laminat la rece. Pulberile metalice de thoriu sunt piroforice. În urma „arderii” thoriului în reactorul nuclear, nu rezultă plutoniu 239, element radioactiv obținut din uraniu și întrebuințat la fabricarea bombei atomice. În urma dezintegrării nucleare a thoriului rezultă un gaz nobil și radioactiv, radonul (Rn). Pulberea metalică de thoriu este piroforică și se aprinde spontan în aer. În mod natural, timpul de înjumătățire al thoriului este foarte lung, iar radiațiile alfa emise
Thoriu () [Corola-website/Science/305369_a_306698]
-
l este un element chimic cu simbolul Lu și cu numărul atomic 71. Este ultimul element din seria lantanidelor, care, împreună cu contracția lantanidelor, explică câteva proprietăți importante ale lutețiului, astfel el este cel mai dur și mai dens lantanid. Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de știință implicați au propus diferite nume pentru acest element: Urbain a ales "neoyterbiu" și "luteciu", în timp ce Welsbach a ales "aldebaraniu" și "cassiopeiu". Ambii oameni de știință se acuzau reciproc de publicarea rezultatelor bazate pe lucrările celuilalt. Comisia pentru Mase Atomice, care era atunci responsabilă pentru atribuirea de nume noilor elemente, a rezolvat disputa dând prioritate lui Urbain și adoptând numele acordat de acesta, bazând această decizie pe faptul că separarea lutețiului de yterbiul lui Marignac a fost descrisă mai întâi
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
l este un element chimic notat cu simbolul Y și care are numărul atomic 39. Primul element al blocul "d" în a 5-a perioadă, ytriul este un metal de tranziție de culoare metalic-argintie, care prezintă caracteristici chimice similare lantanidelor, fiind astfel des clasificat ca un pământ rar. l este aproape mereu găsit în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Wöhler a încălzit clorură de ytriu (III) anhidră cu potasiu: Până la începutul anilor 1920, simbolul chimic Yt a fost folosit pentru element, până ce Y a intrat în uzul general. Structura atomului de ytriu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Y, ytriul are 39 de protoni și 50 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1.80Å, raza ionică e de 0.910Å, iar volumul molar al ytriului
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
a intrat în uzul general. Structura atomului de ytriu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Y, ytriul are 39 de protoni și 50 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1.80Å, raza ionică e de 0.910Å, iar volumul molar al ytriului este de 19,88 cm./mol Raza covalentă este de 162 pm. Configurația electronică a atomului de ytriu este [Kr] 4d 5s. Izotopii ytriului
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de ore. Deși Y are cel mai scurt timp de înjumătățire, el există în echilibru secular cu longevivul său izotopul părinte, stronțiu-90 (Sr), care are un timp de înjumătățire de 29 ani. Toate elementele din grupa 3 au un număr atomic impar, de aceea au puțini izotopi stabili. Scandiul are un izotop stabil, iar ytriul însuși are tot un izotop stabil, Y, care e și singurul său izotop cu ocurență naturală. Totuși, pământurile rare lantanide conțin elemente cu numere atomice pare
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
număr atomic impar, de aceea au puțini izotopi stabili. Scandiul are un izotop stabil, iar ytriul însuși are tot un izotop stabil, Y, care e și singurul său izotop cu ocurență naturală. Totuși, pământurile rare lantanide conțin elemente cu numere atomice pare și mulți izotopi stabili. Se spune că ytriul-89 e mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv. Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv. Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni în nucleu său. Cel puțin 32 de izotopi sintetici ai ytriului au fost observați, numărul lor de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
un pământ rar, fiind întotdeauna găsit în natură împreună cu ele în mineralele pământurilor rare. Chimic, ytriul închipuie aceste element mai mult decât vecinul său în tabelul periodic, scandiul, iar dacă proprietățile sale fizice erau puse într-un grafic împreună cu numărul atomic, atunci ar avea numărul atomic de la 64,5 la 67,5, clasându-l între lantanidele gadoliniu și erbiu. De obicei, cade în aceeași gamă pentru ordinea de reacție, asemănându-se cu terbiul și disprosiul la reactivitatea chimică. Ytriul e aproape
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
găsit în natură împreună cu ele în mineralele pământurilor rare. Chimic, ytriul închipuie aceste element mai mult decât vecinul său în tabelul periodic, scandiul, iar dacă proprietățile sale fizice erau puse într-un grafic împreună cu numărul atomic, atunci ar avea numărul atomic de la 64,5 la 67,5, clasându-l între lantanidele gadoliniu și erbiu. De obicei, cade în aceeași gamă pentru ordinea de reacție, asemănându-se cu terbiul și disprosiul la reactivitatea chimică. Ytriul e aproape ca mărime de așa-numitul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
mărime de așa-numitul "grup al ytriului" de ioni de lantanide grele care în soluție se comportă de parcă ar fi fost unul din ei. Deși lantanidele sunt cu un rând mai jos decât ytriul în tabelul periodic, similaritatea în cadrul razei atomice poate fi atribuită contracției lantanide. Una din puținele diferențe chimice notabile ale ytriului și lantanidelor e că ytriul e aproape exclusiv trivalent, pe când circa jumătate din lantanide pot avea valențe diferite de 3. Fiind un metal de tranziție trivalent, ytriul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
conțin lantanide, formând minerale de pământuri rare. O diferență mică e recunoscută între pământurile rare ușoare (PRU) și grele (PRG), dar aceasta nu e niciodată completă. Ytriul e concentrat în grupul PRG din cauza dimensiunii sale ionice, deși are o masă atomică mai scăzută. Există 4 surse principale pentru pământurile rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
(simbol Sm) este elementul chimic cu numărul atomic 62. Este un metal destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în aer. Fiind un membru obișnuit al serie lantanidelor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
citire unui anunț neverificat, așternut pe o coală de hârtie și adus de cineva din afară, care s-a dovedit ulterior a fi un zvon, cu următorul conținut: ""O coloană blindată motorizată se îndreaptă spre Pitești pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervoarele de cianură, barajul de la Curtea de Argeș! Odată cu căderea acestor puncte orașul Pitești poate să dispară complet de pe harta țării! Cerem armatei să intervină! Cerem poporului să se deplaseze de urgență, să intervină ... aviația să intervină, toți cei care pot
Cazimir Ionescu () [Corola-website/Science/305469_a_306798]
-
care impregnează sufletul și care, având aceeași structură ca trupul, se înscrie în rândul elementelor materiale "ajiva". Karma este fluidul care leagă sufletul de materie, făcîndu-i imposibilă independența și eliberarea. Jainiștii și-au imaginat-o ca o masă de particule atomice magnetizate de sentimentele, de năzuințele și acțiunile lui "jiva". Cât timp karma rămâne în corp, sufletul se află într-o stare de vasalitate, puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
aproximativ 50 megatone. În arhipelag au mai fost testate și alte încărcături nucleare, în zone acoperind aproximativ o jumătate din suprafața insulei. În 1963 au fost puse în practică prevederile "Tratatului de interzicere limitată a experimentelor nucleare", care interziceau testele atomice atmosferice. Cea mai mare experiență nucleară subterană din arhipelag a avut loc în 12 septembrie 1973, fiind folosită un dispozitiv de 4,2 megatone. În ciuda faptului că această explozie a avut o putere cu mult mai mică decât cea a
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
o avalanșă a 80 de milioane de tone, care a blocat doi ghețari și a creat un lac lung de 2 km. De-a lungul istoriei existenței poligoanelor nucleare din Novaia Zemlea, în zonă au fost efectuate 224 de explozii atomice cu eliberarea a 265 megatone de energie explozivă. Prin comparație, în timpul celui de-al doilea război mondial, au fost eliberate numai 2 megatone de energie explozivă, inclusiv energia primelor două bombe nucleare americane. În 1989, "glasnostul" a permis dezvăluirii către
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]