8,717 matches
-
oare o hiperbolă a frământărilor în care se cufundă autorul? (căci nu e oricine acel căruia iubita i-a fugit, cu altul, ci chiar poetul este cel ce trăiește prin discursul dramatic al cuvintelor). De aici versurile curg, povestea devine basm, mit, urcând în fantastic. Autorul devine un semizeu din mitologie în lupta cu... cu cine de fapt ne luptăm noi? Uneori o luptă cu un principiu, cu o idee, cu un ceva intangibil, de neatins de mintea noastră oricât de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o nestemată căzută de pe fruntea lui Lucifer, pentru alții, cupa în care se strânsese sângele lui Cristos; dar pentru toți o lumină magică ce le va dezvălui lumea interioară a omului superior, gânditor). Lumea aceasta mirifică parcă se îmbină cu basmele populare. Până și vrăjile par asemenea. Zânele "cunoșteau puterea descântecelor, a pietrelor și a ierburilor și datorită acestora rămâneau tinere frumoase și bogate după bunul lor plac". Totul pare în descrieri o amăgire: "lacul în care păruse că se azvârle
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ținta eroului(. Scrutarea existenței și dorința de întrepătrundere întru înălțare apar pregnante în poemul eminescian Miron și frumoasa fără corp, cel mai complex și cutremurător creuzet de adevăruri din creația marelui poet și care poate ilustra profunzimea intuiției folclorice din basmele românești (cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Noica scrie în Sentimentul românesc al ființei "ce știe în schimb basmul acesta folcloric, și o știe cu siguranță, peste ceea ce a regăsit astăzi pe căi științifice, firește mintea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și cutremurător creuzet de adevăruri din creația marelui poet și care poate ilustra profunzimea intuiției folclorice din basmele românești (cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Noica scrie în Sentimentul românesc al ființei "ce știe în schimb basmul acesta folcloric, și o știe cu siguranță, peste ceea ce a regăsit astăzi pe căi științifice, firește mintea omului, anume că timpul curge într-un fel în câte o parte a lumii, să zicem a cosmosului, și altfel în câte o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
energetice din elemente. Și lumina descinde de la Marele Arhitect al Universului către om, e podul curcubeu ce are pentru ochiul pur și limpede vibrația celor șapte culori. Aceste șapte taine din strânsa legătură dintre Dumnezeu și om sunt numite în basmele populare, împărați. Împăratul Albastru e duhul omului, împăratul cer. Împăratul Galben e conștiința, sufletul omului, numit și Harap-Alb, inițiatul sau Horus ochiul conștiinței. Împăratul Roșu este Hades, Pluton care ține captivă energia spirituală a omului. Shekinah-Kundalini-Persefona e fata Împăratului Roșu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâmplările petrecute în somn și poesie. Muzicile care se aud în această Arcadie crepusculară, câmpiile elizee care o acoperă, arătările cerești care o populează nu suferă comparații cu nimic din ce oferă pământul. Cum, oare, ne-am putea închipui că basmul, metafora din somn este o fantasmagorie ruptă de realitate? Dacă suntem de acord că memoria neuronilor noștri activați în arcurile reflexe ce ne leagă cu elementele naturii, reflectând, refractând, analiză și sinteză, totul este o realitate existentă, în noi, în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noștri activați în arcurile reflexe ce ne leagă cu elementele naturii, reflectând, refractând, analiză și sinteză, totul este o realitate existentă, în noi, în matricea divină, în timpuri și spații cosmice. Novalis face referire la relația dintre vis, poesie și basm, dar accentuează ceea ce și eu insist să afirm: că somnul are gradul său de acces la libera gândire. Acum știu, când va fi ultima dimineață când lumina nu se va mai feri de noapte și de iubire când somnul va
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ținta eroului. Scrutarea existenței și dorința de întrepătrundere întru înălțare apar pregnante în poemul eminescian Miron și frumoasa fără corp, cel mai complex și cutremurător creuzet de adevăruri din creația marelui poet și care poate ilustra profunzimea intuiției folclorice din basmele românești (cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Noica scrie ce știe în schimb basmul acesta folcloric, și o știe cu siguranță, peste ceea ce a regăsit astăzi pe căi științifice, firește mintea omului, anume că timpul curge
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără corp, cel mai complex și cutremurător creuzet de adevăruri din creația marelui poet și care poate ilustra profunzimea intuiției folclorice din basmele românești (cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Noica scrie ce știe în schimb basmul acesta folcloric, și o știe cu siguranță, peste ceea ce a regăsit astăzi pe căi științifice, firește mintea omului, anume că timpul curge într-un fel în câte o parte a lumii, să zicem a cosmosului, și altfel în câte o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
energetice din elemente. Și lumina descinde de la Marele Arhitect al Universului către om, e podul curcubeu ce are pentru ochiul pur și limpede vibrația celor șapte culori. Aceste șapte taine din strânsa legătură dintre Dumnezeu și om sunt numite în basmele populare împărați. Împăratul Albastru e duhul omului, împăratul cer. Împăratul Galben e conștiința, sufletul omului, numit și Harap-Alb, inițiatul, Horus-ochiul conștiinței. Împăratul Roșu este Hades, Pluton care ține captivă energia spirituală a omului. Shekinah-Kundalini-Persefona e fata Împăratului Roșu pe care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oare o hiperbolă a frământărilor în care se scufundă autorul? (căci nu e oricine acel căruia iubita i-a fugit, cu altul, ci chiar poetul este cel ce trăiește prin discursul dramatic al cuvintelor). De aici versurile curg, povestea devine basm, mit, urcând fantasmagoric. Autorul devine un semizeu mitologic în luptă cu... cu cine de fapt ne luptăm noi? Uneori avem o înfruntare diabolică sau extatică cu un principiu, cu o idee, cu un ceva intangibil, de neatins de mintea noastră
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o experiență cu totul nemijlocită a luminii și întunericului, a lui Isus și a diavolului. Trăirea acestor contrarii nu are legătură nici cu înțelegerea intelectuală, nici cu simțurile. Ea este destinul însuși: "Viață și moarte,/ lumi paralele,/ imagini dezolante/ și basme se îmbină între ele./ În timp ce porumbeii/ pe un pervaz hrănesc/ atâtea alte păsări/ străpuns cad de gloanțe/ și sfârșesc/ canicula unui cuptor/.../ Ne străduim ades/ să facem lumea mai urâtă/ se frânge sub condei/ viața fără moarte/ și-n lumea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pas și să vedem ce ar mai putea fi un alt factor: imaginația, imaginația și iluzia! Care să fie limita, limitele, între imaginație, iluzie și realitate? Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poesii, O! Te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei1215. Poetul știe, simte alte lumi, alte plaiuri în care el și cei capabili
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și obligatoriu pentru inițiere și obținerea instrumentelor pentru accesul în ciclul renașterilor avatarice. Acest simbol al morții și al învierii spirituale e nodul alchimic al lui Solomon, emblemă a infinitului, spirală a transformării perpetue. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! [...] Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun. Oh, plânsul tălăngii când plouă!1249. Labirintul e călătoria interioară în propriul subconștient, dominarea instinctelor și a impulsurilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
luminii izvorâte din haos, istoria ființării universului ordonat de prezența Cavalerilor Astrali. Stă omul în fața luminii, ieșind din imperfectul prezent al duratei crizei tragice prin care se definește prezența omului. Răsare luna, -mi bate drept în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpie un val de argintie ceață, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o fațadă inutilă. Nicio viață nouă nu poate apare fără a se sfârși o alta. Ceea ce doar sugerează poetul este renașterea naturii, împlinirea ca simbol alchimic în etern, început de inițiere la care asistă neputincioși muritorii: Și au fugit în basmul lor/ De zeii reci, de oameni duri/ În frunzele uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială prin comuniune divină. Pierderea elementelor conștienței reprezintă disociația de dinainte de uniune, nunta reprezentând asumarea sufletului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândesc la o eventuală aglomerare a redacției și, bine înțeles, nu pot influența prioritățile. Ce intenții aveți de viitor ? Vizite pe la muzee ? Vreun studiu special? Pentru tot ce veți întreprinde, vă doresc succes deplin. La noi, o toamnă ca in basme: cer senin, cald, frunze policrome; totul invită la turism, ca în lunile de vârf. Doamna Butnaru vă trimite un salut cordial. Din parte-mi, urări de sănătate și respectuoase sărutări de mâini. Eugen Dimitriu BÂRSĂNESCU, Ștefan 1 Fălticeni, 8.6
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pună întrebări stânjenitoare, cum ar fi, de exemplu, dacă nu cumva, umblând prin baruri și discoteci cu veriga în buric, și-a pierdut fetia, despre care el nu știa că, prin mass-media, ea o declarase nulă. El, eroul pozitiv al basmelor populare, cel care salvează fetele împăraților din ghearele Smeilor, păstrătorul unor obiceiuri vechi, cum ar fi jucatul cearșafului în noaptea nunții, a înțeles, în sfârșit, că chestia cu virginitatea este o categorie depășită, la fel ca independența și suveranitatea, că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
eu. Îi va lua, sub altă formă, tot de la noi, pentru că se uită mereu: numai munca trecută, materializată și cea vie, prezentă, produce valoare. Balivernele cu obținerea profiturilor din vânzarea - circulația mărfurilor, din turism, din tăiat frunze la câini, sunt basme de adormit vigilența producătorilor adevărați, purtătorii de profit, împărțit apoi la toate categoriile agenți(capitaliști) economici. Păstrându-ne în același registru al asemănărilor societății românești cu Roma antică, să mai spunem că, în perioada decăderii Imperiului roman, tronul era scos
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Peste 600-700 de metri altitudine încep pădurile de conifere. Între culmile de obârșie vulcanică cu pante domoale, ca niște căciuli dacice, țâșnesc impetuos cele două Detunate, Golașa și Flocoasa, contrastând cu împrejurimile liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele cugetului românesc. Apa Geoagelui, cu valea largă, pe care cețurile se scurg aproape permanent în trâmbe zbuciumate ca un balaur rănit de moarte, desparte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
flori, în mijlocul cărora se afla Coliba lui Moș Toma (copiii satului românizaseră titlul povestirii lui Mark Twain). O căsuță mică acoperită cu stuf, cu prispă de pământ, o ușă în canaturi care dădea în două cămăruțe mici, ca cele din basme, unde o băbuță și un moșneag își duceau traiul, culcându-se o dată cu găinile și sculându-se la cântatul cocoșului. În casă, pe unul din pereți, aceleași cusături în arnici roșu și negru care reprezentau un interior cu o gospodină dereticând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Maxim - credincios profund, poet sensibil și luptător tenace deopotrivă - s-a dovedit a fi, prin sufletul și viața lui, legionarul prin excelență. Acolo unde este Virgil Maxim, acolo este Mișcarea Legionară. Exemplul vieții lui este cel mai edificator argument împotriva basmului de speriat ignoranții despre legionarul „primitiv” și „violent”. După lectura acestei cărți, orice român de bună credință și cu simț moral va trebui să își formeze o altă imagine despre omul legionar. Ea va fi fundamental diferită de aceea pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un păr negru sârmos, și o gură mare, senzuală și umedă. Dumnezeule! Cât de diferite pot fi sărutările! Sărutările lui Lizzie erau uscate, caste și totuși adezive. Rosina săruta ca o tigroaică. Avea farmecul aprig al fetei rele dintr-un basm, care nu reușește să-l subjuge pe prinț, dar e mai interesantă decât fata bună care-l cucerește și care-i mai frumoasă. Era o bună actriță de comedie și excela în acel stupid Teatru al Restaurației, un gen care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de bun în scrisoarea ta, dar lucrurile nu pot sta astfel - tu ești îndrăgostit de cea de odinioară, dar aceea nu mai sunt eu... — Ba ești tu. Te-am recunoscut în sărutare. Era adevărat. Sărutarea o transfigurase, precum sărutul din basm. Ii recunoscusem atingerea, textura buzelor, mișcarea gurii, și întreaga stinghereală se spulberase, acel simțământ al imposibilității de a o mai strânge în brațe, pe care-l încercasem în biserică. Trupurile noastre se încordaseră spontan în același spațiu, impulsionate de aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simți acum, vei reanaliza totul, prin prisma gândirii și a simțirii, și vei constata că te-ai eliberat. Nu e un lucru etern, nimic din ce-i uman nu e etern. Pentru noi, eternitatea e o iluzie. E ca un basm cu zâne. Când ceasornicul bate ora douăsprezece din noapte, totul se spulberă și se preface în nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]