6,806 matches
-
venind de pe o colină din față; el intră în adăpostul ei aducând un lotus și o pătrunde, în sfârșit, în partea ei dreaptă. Acest vis sugerează faptul că cel ce urmează să se nască va fi o personalitate cu o bunătate și o înțelepciune cu totul ieșite din comun. Legenda continuă astfel: Bodhisattva a pătruns în sânul mamei sale. Zeii îi admiră condescendența cu care consimte să îndure prihana și josnicia unei nașteri umane; această mirare îi servește ca pretext lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. De asemenea, bunăvoința nu doar față de oameni, ci în general față de tot ceea ce ne înconjoară, este comună ambelor religii. Aici există însă o diferență. În buddhism, bunătatea și simpatia manifestată față de toate ființele merge până acolo încât cruță chiar și viețile cele mai neînsemnate și tratează cu dragoste animalele cele mai vătămătoare. Această dragoste pentru toate ființele se numește maitra („prietenie”). Ea se deosebește de iubirea de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fără ca acestea să aibă un fundament filosofic propriu-zis. Pe de o parte, această morală interzice, prin intermediul unor reguli, săvârșirea unor fapte reprobabile, precum furtul, minciuna și uciderea, iar pe de altă parte, cultivă unele valori ale moralei laice: generozitatea, modestia, bunătatea, respectul și înțelegerea tuturor ființelor vii. Aproape toate religiile sunt întemeiate pe credință - s-ar părea că mai degrabă pe credință „oarbă”. În buddhism însă se pune accentul pe „a vedea”, a cunoaște, a înțelege, și nu pe credință sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
am fost la muncă, dacă ne făceam norma, ne da o carte poștală și aveam voie să scriem după pachet... Și n-avea voie să fie mai mult de cinci kilograme... Am primit o dată un pachet de-acasă cu niște bunătăți, atâta tot. În rest... absolut nimic scris. Deci, de când am avut vorbitorul acela la Oradea, până la eliberare, n-au știut nimic de acasă. Doar atâta și-au dat seama, că sunt În Balta Brăilei, când am trimis cartea aia poștală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-atunci, și-așa mai departe. Și-al doilea”, zic, „Lenin.” „Ia te uită ce asociere!” Zic: „Da, dom’le, același lucru s-a-ntâmplat: În plin feudalism, apare Lenin cu, mă rog, o nouă ideologie... Hristos a fost cu bunătatea, el a vrut cu schimbarea. Și această revoluție care-a-nceput atuncea”, zic, „merge și-n ziua de astăzi, Încă este În continuare pe plan mondial.” „A”, zice, „uite un lucru foarte interesant”... „Asta e, m-ați Întrebat, v-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primeam un fel de mălai, fiert, dar așa subțire, deci nu mămăligă... Nu știu dac-ați auzit vreodată... Și cu-n pic de zahăr... Deci rația de zahăr ți-o punea În aia. No, și aceea o mâncai dimineața. Atâta bunătate avea că era caldă, te Încălzea un pic. Știți? Intram În atelier și până la 12 lucram, și de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame, numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
instalată Librăria Hertz. Când am intrat înăuntru am rămas în admirație în fața unui nesfârșit galantar așezat în mijlocul sălii pe care erau așezate tăvi și farfurii lungi cu movile de raci fierți, pilaf de raci, pui fripți, fructe și alte felurite bunătăți. 1. Hotelul Concordia-veche (str. Smârdan nr. 42) a funcționat până în anii celui de-al Doilea Război Mondial; aici, în seara zilei de 23 ianuarie/4 februarie 1859, fruntașii partidei naționale au hotărât alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
abia dacă mai putea prinde mucul cu vârful degetelor și nu mai avea decât un singur fum de tras. Deși acest fumător era cu totul public, niciodată direcția pensionatului nu a intervenit. În această sală era și lada mea cu bunătățile. Într-o duminică am simțit că se pregătește ceva. După dejun elevii ieșeau în permisie, dar văzui că unii granguri se plimbau prin curte. În sfârșit am ieșit, iar când m-am întors m-am dus drept la camera cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
câțiva liberali hotărâți să apere urna, printre care ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un colț stătea soldatul de sentinelă cu pușca la picior, iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. anul 1875 247 Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi-a pus nota 9, deci de două ori 9 făceau 18 care cifră împărțită cu 3 - fiindcă la zoologie luasem nota zero - îmi dădea nota 6. Acum la fizico-chimice. Examinator aveam pe bătrânul Alexie Marin, un om de o bunătate fără pereche. Neavând grijă de dânsul, nu am repetat deloc materia: atâta numai că în clipa când am plecat la examen, am luat fizica lui Nanianu și am deschis la noroc. Am deschis la „pompe“ și am citit materia toată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
înalt simț al datoriei, 2. o simpatie largă, 3. o judecată sănătoasă, 4. iubire de muncă, 5. originalitate cît mai mare, 6. credință în continua lege a progresului, 7. stăpînire de sine, 8. hotărîre în urmărirea scopului, 9. credință în bunătatea altora, 10. un caracter tare. Fiecare memento din aceste trei evocă nobile și caracteristice sugestii; cel englez e însă mai precis, mai individualist și mai... pozitiv”. (I. Botez, „Sistemul de educație englez și continental”, în „Viața Romînească”, V, nr. 9
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dragostea e un eveniment crucial („seara de pomină”), o schimbare dramatică în ordinea existențială (distrugerea „vieții line”). Mă simt ca un prinț care vrea fericirea tuturor supușilor săi. Puternică, vie, lumina soarelui e cea care-mi dă acest acces de bunătate. Renunț la „proceduri”, ca să mă plimb. Ajuns pe lizieră, observ că pădurea nu intră uniform în toamnă. Chiar frunzele aceluiași copac se îngălbenesc diferit. Unele-s deja arămii, altele-s încă verzi. Contemplu minute în șir, cu entuziasm, un stejar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la prima ședință a Consiliului de redacție, după darea de seamă, aproape toți invitații s-au simțit datori să vorbească. Inevitabil, cel dintîi a fost Octavian Voicu, care a debitat obișnuitul său discurs plin de sentimentalisme și „panseluțe”. Om al bunătății nediferențiate și „cap plecat”, el e întotdeauna de acord cu toți și cu toate, ceea ce pentru mine, teoretic și practic, e imposibil fără a cădea în ipocrizie. I-am spus-o. Mi-a răspuns că „trebuie să știi să întîmpini
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păstrăm mereu un loc în inimă pentru iubire”, „Să facem ca iubirea să fie mai largă decît ura” etc. „Nicule, i-am zis, vreau să fiu bun, de vreme ce (cînd scriu, cînd vorbesc, cînd acționez) mă strădui să fiu comprehensiv. Însă bunătatea ca toleranță nelimitată e contrară ideii de sinceritate. Nu vreau să închid ochii în fața adevărului și să mă prefac că ignor ceea ce e notoriu”. M-a ascultat zîmbind compătimitor. *Pus în situația să răspundă unei critici făcute de Petru Cimpoeșu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propriile afirmații. 118 Mama mea, grav bolnavă, avea să se mai chinuiască până În 3 martie 1977, când a trecut la cele veșnice. și-a găsit loc de odihnă lângă mama ei, În cimitirul Tâmpești (Grădini) din Fălticeni. 596 Atenția și bunătatea Dvs., cu care ați scris despre mine, În revista Nr. 2 a Muzeelor și Monumentelor 119, m-a Încântat, dar și m-a Înduioșat! Negăsind revista la chioșcurile de ziare, am apelat la Muzeul nostru. Împreună cu Colonel Ciuntu, am urmărit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am Întrebat de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și mari posibilități, câștigă mult cu arta!... I-am plimbat cu funicularul pe vârful Postăvarului, de unde cu greu i-am desprins. Vederea spre Predeal și toți munții Carpați din cotitură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am Întrebat de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și mari posibilități, câștigă mult cu arta!... I-am plimbat cu funicularul pe vârful Postăvarului, de unde cu greu i-am desprins. Vederea spre Predeal și toți munții Carpați din cotitură, este minunată. Am suit cu ei - tot cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
publica. Jules a jucat În multe piese pe care le-am pus eu În scenă. Fotografia cu căciulă brumărie, pe care cred c-am văzut-o În „Interferențe” este din „Răzvan și Vidra” al meu. Era un om de o bunătate și pace interioară deosebită. Cât s-a bucurat când i s-a născut copilul. Întorcându-mă la mine, mă pregătesc de Întors acasă În primele zile ale lui martie. Mi-au sporit manuscrisele, unele, altele s-au micit, și trebuia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a dat un telefon că-i bolnav și nu poate veni. Bineînțeles dânsa, prețuindu-l pe Jules, a simțit că-i farsă și a inventat ceva și jocul a mers mai departe. 696 Toate le făcea Jules din plinătatea și bunătatea lui sufletească. Ce fericit a fost când i s-a născut băiatul, Îi ziceau Ninel, nu știu cum Îl cheamă, l-am văzut, este plecat și după câte știu, se ocupă cu muzica. Jules cânta la violoncel. Când Îl văd În minte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Neamț, care vă poate trimite fotografia lui. Dar toți acești elevi ajunși mari (...), Teodor Danielescu bătrân și f. năcăjit, nu l-au ajutat nici unul cu nici un ban macar. Câți Învățători sau Români din țara Întreagă fac asemenea fapte de mare bunătate? 2) Petre Ghiorgheasa, Înv. decedat, absolv. al șc. Nor. „V. Lupu” 332 C.p. trimisă din Vatra Dornei, de către prof. Vasile Uglea din Iași (redactor coordonator al masivului volum Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria Învățământului românesc, 125
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cei care nu au avut prilejul să cunoască populația țării și care nu au avut contacte decât cu hoți de acest fel nu poate să existe decât o imagine denaturată, o imagine care nu reflectă grijile și nici prietenia și bunătatea poporului român. E într adevăr păcat! Poporul român e nu numai exploatat și terorizat în propria țară, dar și discreditat de reprezentanții pe care nu și i-a ales niciodată. Și lucrul cel mai trist este că nu are nici măcar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
discuție tovărășească cu Marele Conducător al micii noastre republici. După o triere minuțioasă, celor mai importante și eficient valoroase noi produse li s-a făcut toaleta necesară: fotografiile, schemele, calculele economice ce urmau să constituie fondul pe care trebuiau prezentate bunătățile ce se pregăteau poporului de către albine și trântori, sub îndrumarea celui mai iubit fiu al poporului. Frigorifere imense adăposteau majoritatea noilor sortimente, dar și acestea, ca și cele ce urmau să fie expuse neprotejate de frig cârnați aromați, șunci rozalii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
primejdia rea chiar și pentru cel mai iubit fiu al poporului. Pavilionul de expoziție al Apimondiei, construcție impresionantă de forma unei calote sferice, cu motive arhitectonice ce-l făceau aidoma unui imens stup de albine, era îndesat cu toate viitoarele bunătăți ale hranei noastre zilnice. Prin cupola și pereții aproape compleți de sticlă, razele soarelui mângâiau trufandalele expuse și le scoteau și mai bine în evidență împreună cu uriașele fotografii ale bazelor de materie primă pășuni cu vaci de rasă, ferme de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai bine în evidență împreună cu uriașele fotografii ale bazelor de materie primă pășuni cu vaci de rasă, ferme de porcine, câmpii zâmbitoare de floarea-soarelui și grâu , precum și ale noilor fabrici din care urmau să iasă pe piață puzderia de noi bunătăți. Din păcate, cu cât ziua marii vizite se amâna și intram tot mai mult în zilele lui Cuptor, în pavilionul de sticlă nesuferita de arșiță se făcea tot mereu mai simțită. Aranjatul zilnic al exponatelor, scoaterea din expoziție a produselor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]