7,296 matches
-
urmă după sosirea locomotivei, ne-am urcat într-un vagon de marfă, ticsit de oameni și de obiecte și am reușit să plecăm. Cele 3-4 zile de mers cu trenul mi s-au părut nesfârșite, eram în tot acest timp chinuiți de foame și de sete, iar lipsa unui spațiu din vagon era aproape de nesuportat. Când am sosit în gara orașului Bacău, am fost așteptați de bunicii paterni și duși la casa lor din com. Agăș. După un timp a venit
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
nu-l Întrebați pe el? zise Simeon. Cavalerul o să vă spună adevărul, dacă pe mine nu mă credeți... Unul dintre monahii cei tineri se amestecă respectuos În vorbă: — Preacuvioase părinte, dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert, știu eu ce-am de făcut, spuse starețul cu asprime. Apoi se Întoarse către rănit: — Fii sigur că vom cerceta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă, ca odinioară când culesese rând pe rând mădularele Însângerate din noroi. În minte Îi reve neau iar icoanele cumplite care Îi chinuiseră tinerețea. „Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu, prădătorii nu fac dovadă că l-ar întrece în cruzime pe "homo sapiens". Ei ucid pentru a mânca, pentru a supraviețui. Pe câtă vreme Omul, "produsul" creației divine, are față de vietățile Terrei un comportament subanimalic, deoarece manifestă un sadism înfiorător. Omul chinuie și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și egoistă. este o satisfacție cu repercusiuni nefaste atât asupra stării de sănătate, cât și asupra longevității pensionarilor de după gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la celălalt, în susul apei și în josul apei, imagini înfricoșătoare. Apa lovea malurile cu izbituri năprasnice, parcă cerându-le să lase cale liberă mâniei valurilor dezlănțuite. Zgâlțâite, răsucite, afundate și iarăși ridicate al suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
normalitate și de repaus, de echilibru. Mulțumesc, Sabina, pentru cuvintele de încurajare pe care mi le-ai spus. Îți mulțumesc din toată inima. Nu spune, nu, nu trebuie să spui așa ceva, că mă amărăști, Rozinka. Știu cât de mult te chinui, cât de mult suferi, cât de mult te străduiești să-ți crești cei șase pui ai tăi. Uite, sunt aproape trei ani de când soțul tău, domnul Vasile, a fost arestat și nu știi nimic despre el. Unde e? Trăiește? A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ajutor? Lui Dumnezeu?? Nu, Dumnezeu nu era acasă. Plecase în concediu de odihnă pe Coasta de Azur, la țărmul Mării Mediterane, pentru a se mai odihni puțin, dar, mai ales, pentru a-și trata afurisitul ăla de reumatism care-l chinuia îngrozitor și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai putea merge, săracul. Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani. (Matei 27: 46) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Atunci a început cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost lume multă, da? Da, mama. Multă. Vai, săracul de tine, cât te-ai mai chinuit! Mă ținea de mână, trăgându-mă încet după ea. Am ajuns în dreptul locului unde-i căzuse baticul. Stai, Titi, stai să luăm baticul. S-a aplecat, a luat baticul și mi l-a pus pe cap legându-mi-l pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rog să mă ierți. Am stat cu Țile, fiindcă era foarte necăjit. Dar ia spune-mi, ce s-a întâmplat? Știi că bunica lui era bolnavă de mai mult timp. Acum a murit. Vai, săraca, ce mult s-a mai chinuit! Mama a așteptat să mâncăm și a făcut ordine în bordei. Apoi a căutat o lumânare și ne-a zis: Copii, eu mă duc până la moș Butu, să fiți cuminți. Da, mama. Bordeiul lor nu era departe de al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat definitiv. Ar mai fi o șansă. Una mică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu rețin un lucru: mai junii poeți nu s-au arătat (prea, foarte!) radicali, precum s-ar fi putut aștepta cineva și se mai crede în virtutea unor parti pris-uri. Dânșii nu au fost din partea... literaturii pe care n-o mai chinuie problemele artei (... ca artă!) și care se opintește din răsputeri să fie actuală (prin radicalism și sfidare), năucitoare, transformându-se într-o acțiune ciudată, grotescă, în așa-numit performance gestual-textual (sau... a-textual!), în provocație, în stare să excite sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tomuța, care l-a acuzat că l-a recrutat pe Țurcanu și ceilalți să îi tortureze. Când Voinea l-a întrebat ce a pățit el însuși în camera 4-spital, Tomuța a repetat obsesiv: 'Voinea a fost torturat, Voinea a fost chinuit îngrozitor'. Voinea pretinde că Țurcanu a refuzat și în anchetă, și în proces să spună că a susținut o activitate legionară, clamând în schimb că a avut o misiune istorică de îndeplinit pentru Partidul Comunist. Procurorul a încheiat spunând că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
există foarte multe date despre destinul lor complet în închisoare, se știe că primul a fost prins de Țurcanu că a ascuns anumite informații, motiv pentru care a fost dat pe mâna celor pe care îi torturase și a fost chinuit îngrozitor. În schimb, Valeriu Negulescu nu avea nici o legătură cu Piteștiul, iar ceilalți cinci (mai ales Oprișan și Hoinic) s-au numărat printre victimele preferate ale echipelor lui Țurcanu. Pe de altă parte, tocmai din cauza absurdului acestui proces, precum și a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tot bandit ai rămas? Unde sunt ceilalți, aduceți-i înapoi, ca să-l învețe minte odată!'. Realizând că administrația este complice și nu are scăpare, Pangrate a sărit la geam și a țipat: 'Sunt Pangrate, la camera 103, sunt bătut și chinuit încontinuu, Dâmbu a și murit din bătaie!'; a spart apoi geamul și și-a tăiat gâtul cu o bucată de sticlă. Doctorul Bărbosu, care îl cunoștea pe Pangrate din fabrică, i-a spus: ' Fii atent, eu te salvez, nu ai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-au agățat cu un cârlig de un belciug de fier din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
soției și a copilului de 7 ani în sală, a izbucnit: Sînt unul din supraviețuitorii așa-zisei reeducări, sunt unul din cei care au trecut prin camera morții și camera chinezească, dumneavoastră nu știți prin ce chinuri trec deținuții, sunt chinuiți și omorâți. Am scăpat din camera morții, dar acum sunt supus la alte mijloace de exterminare, mi se refuză orice tratament medical. Domnule procuror, vă rog să consemnați cele declarate de mine aici, în fața dumneavoastră. Altceva nu mai am nimic
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în încercarea de a vă transmite cât mai bine starea de spirit ce ne-a însoțit pe tot parcursul drumului spre Brașov, spre întâlnirea națională. În ce mă privește, totul ar fi fost totul perfect dacă nu m-ar fi chinuit o răceală rebelă în toate zilele petrecute în cetate. O răceală cu puțină febră și cu suficientă răgușeală. Aceste motive medicale mi-au diminuat trăirile vibratorii, dar nu m-au împiedicat să văd, să aud, să simt și să mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
primul bloc pensionarii se bucurau de confortul unor camere luminoase, cu treipatru paturi, în cel de-al doilea bătrânii erau cazați în niște încăperi întunecoase, cu peste zece paturi; ne-a întâmpinat un miros greu, de stătut, de neaerisit. Suflete chinuite; cum ar mai putea cineva să-și păstreze optimismul și să mai aibă așteptări de la o astfel de viață? Nu le-am cântat, lor doar le-am împărțit banane și portocale, le-am spus vorbe de încurajare, fetele le-au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prietena noastră s-a stins... În decembrie, Ana s-a comportat exemplar, prezentându-se într-o formă fizică și psihică deosebită, cu un tonus în creștere, în iunie, suferința și urâțenia bolii îi schimonosiseră chipul ei bun, topindui trupul și chinuindu-l până la epuizarea finală. Ana s-a stins! Atât i-a fost lumina! Spiritul ei frumos însă, ne urmărește permanent, nu nostalgic, ci puternic încărcat energetic, trimițându-ne emisii de iubire și înțelepciune angelică. Cazul ei a fost analizat îndeaproape
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Începi să prinzi șpilul? - Adică pământul se purifică? - Tu ai spus-o de data aceasta! - Să înțeleg acum că o să mă pui să-mi dau foc? - Ai ajuns, cumva, și tu, vreun... rest vegetal? - Doamne ferește! Hai, măi, nu mă mai chinui și spune-mi care-i secretul purificării prin foc! - Este la fel de simplă ca și celelalte! Folosești o lumânare aprinsă pe care o plimbi de-a lungul canalului stâng, cel care este un canal rece, așa-zisul canal lunar. Prin încălzirea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cel referitor la utilitatea și beneficiul meditațiilor matinale, de la răsăritul soarelui. Am încercat, m-am trezit cu noaptea-n cap, dar... am adormit înainte de a medita. Nu o dată ci, de mai multe ori! Personal, nu găseam niciun folos și mă chinuiam, mă mințeam că meditez la ora 4 dimineața. Așa că am renunțat. Frații mei brăileni se lăudau cu meditația lor matinală, cât de puternică este, cât de benefică... În mine s-a dezvoltat sentimentul vinovăției. Mă învinovățeam singur și încercam să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fiu propriul meu stăpân și să ascult de înțelepciunea ceasului biologic. Iată de ce m-am întors pe partea cealaltă. Dar nu m-a lăsat sonorizarea. Foarte bună, aveam să constat. Mai mult decât atât, muzicalitatea apelului chiar îmi plăcea. Mă chinuiam să adorm la loc, dar se auzeau clar chemările la matinala meditație, apoi incantațiile mantrelor... Mă foiam, mai deschideam o pleoapă... a reapărut starea de vinovăție de care vă vorbeam. Nici dormit, nici nedormit, am ieșit din sacul-dormitor personal (nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prezența fizică a Mamei noastre. Ce contează mai mult: corpul sau subtilul? Dacă noi ne agățăm atât de pământean de prezența fizică a lui Dumnezeu, nu putem afirma că Îi simțim Forța, că Îi recunoaștem adevărata dimensiune. În schimb, Îi chinuim trupul cu... plângăcioasele noastre rugăminți! În al doilea rând, mi-a fost aplicată o lecție usturătoare de către un sahaja yoghin, la final de puja. Flash-urile aparatelor de fotografiat clipeau din toate părțile și mi-am zis atunci că este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vreodată. Încă o dată, Dumnezeu mi-a revelat puterea Lui și ceea ce noi putem obține dacă-L iubim cu adevărat și ne abandonăm total. Se... meditează și în bucătărie! A doua atingere a Divinului am perceput-o ziua următoare. Mă tot chinuia o stare gripală, așa că am intrat în bucătărie pentru a-mi prepara un ceai. Doar că... nu era o bucătărie ca toate bucătăriile! Ceva deosebit, de neobservat pentru o privire obișnuită, plutea în atmosferă... - nu, nu aburi de mâncare, ar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții lui? Întrebat, la un moment dat, dacă și L-a însușit pe Dumnezeu, C. G. Jung a afirmat că nu mai este chinuit de îndoiala credinței în Divinitate, că pentru el dilema s-a transformat într-o certitudine: - Credeți în Dumnezeu? - Nu cred, știu! - a fost răspunsul filosofului. Mi-am însușit fermitatea răspunsului dat de Jung: Știu! Brăila, 2003 DESPRE ABANDON Ar trebui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]