6,450 matches
-
tip de poezie. În toate aceste situații funcționează că nume propriu: Qaƒ ba-YHWH ó >eƒese: ‘ElyÄn bal yimmÄ” (Ps 21/20,8; cf. 92/91,2): „căci regele se încrede în Domnul și intru milă Celui Preaînalt nu se va clatină” (t.n.) sau: Wayy"r‘em ba-š-šamayim YHWH we ‘ElyÄn yi””en qolÄ (Ps 18/17,14 = 2Sam 22,14): „și a tunat din ceruri Domnul, Cel Preaînalt a dat glas.” (t.n.) Paralelismul se realizează și cu ’Pl, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coroane gigantice au o vechime mare Între 130-180 de ani. Rămânem mai mult timp lângă așanumiții arbori de cârnați, ale căror fructe lunguiețe, de două trei kilograme, atârnă ademenitor, deși nu sunt comestibile. Numeroasele specii de palmieri (peste 250) Își clatină grațios frunzele, dar cel mai elegant rămâne, desigur, palmierul evantai din Madagascar. Din cele 80 de specii de ghimbir roșu doar 20 sunt folosite ca mirodenii. Desigur că bonusul vizitei este Grădina de Orhidee, cu specii variate și colorit fermecător
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este frecventat mai ales de vipp-uri din lumea financiar-bancară, artistică și sportivă occidentală, dar și asiatică, care pierd sau câștigă averi. Printre cei mai avizi de astfel de distracții se numără nord-americanii, canadienii, germanii, britanicii, japonezii, australienii și neozeelandezii. Vântul clatină Întinderea trandafirie și plină de soare a tufișurilor... O suflare de vânt răzleață și molatică, furișânduse prin ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș Întunecos, se abătu fără de veste prin Întinderea Înflorită din fața mea; iar sub mângâierea-i ușoară și trecătoare, florile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
p.22-23. 569 ca o rețea alburie și subțire de ață de păianjen, Împânzeau imensitatea nemărginitelor deșerte... Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pământ, iar sub arșița covârșitoare a miezului zilei, vântul adormise obosit; frunzele arborilor nu se clătinau și tăcerea netulburată Își Întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpânire... Inima lucrurilor Încetase să mai bată și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase răsuflarea În pieptul uriaș al naturii... Moartea pășise, parcă, peste hotarele vieții și viața se tupilase
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
luna nu pășise Încă, dincolo de hotarele răsăritului. O netulburată tăcere ne Împresură de pretutindeni, zborul umbrelor parcă din altă 830 Ibidem, p. 99. 650 lume fluturau prin aer, Închipuiri ușoare de Întuneric și de lumină mută. Munții din adâncuri Își clătinau piscurile lor cu păduri cu tot, albastru neted al cerului se frânse În mii de bucăți, nourii răzleți și albi se izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă, luciul apelor se Încreți și cercuri largi cu crestele strălucitoare se mânau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a vedea un om ce se clatină în fața spectatorilor cu un baston, aruncat pe drumuri de fiicele lui într-o noapte ploioasa. Piesă nu are nimic în ea în afară de ceva dureros și dezgustător. Lear este imposibil de reprezentat pe scena". 1811-1812 Poetul romantic S.T. Coleridge (1772-1834) în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
piciorul. — Ai fi foarte bună! — Eu unul vin, spune Luke. CÎnd e? — Nu e nevoie să fie o chestie oficială, spune Jess. Doar o discuție amicală despre cum să reziști presiunii societății de consum. Mai ales acum că ești gravidă. Clatină din cap. — E absolut ridicol cîte prostii se simte lumea obligată să cumpere copiilor ei. — E vina cataloagelor, spune Luke grav. — Ce părere ai, Becky? stăruiește Jess. — Parcă n-aș prea... Îmi dreg glasul ușor stresată. Nu sînt sigură că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pagerul și Îl oprește. — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon. Mă duc alături. După ce dispare, mă uit la Luke. E luminat tot la față, zici c-a venit Crăciunul. — O cunoști pe Venetia? zic. E incredibil. — Nu-i așa? Clatină din cap absent, Încă dus pe gînduri. — Pe vremea cînd eram la Cambridge, făceam parte din același cerc de prieteni. Mă rog, pe vremea aia ea era Venetia Grime. — Grime? Nu-mi pot reprima un chicotit. — Nu prea e un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu știu la ce mă gîndesc. — Măi să fie, spune Luke În cele din urmă, e foarte impresionant. Foarte, foarte impresionant. — Îhm... da! — Becky. Luke se oprește brusc. — Vreau să-mi cer scuze. Ai avut dreptate, iar am greșit eu. Clatină din cap. Îmi pare rău că m-am opus atîta venirii aici. Ai dreptate, am avut prejudecăți idioate. Dar tu ai luat hotărîrea corectă. — Așa e, aprob, Încuviințînd din cap de cîteva ori. Deci... deci crezi c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unul albastru. Nici dacă s-ar strădui n-ar putea să semene mai puțin cu mine. — N-o să arătăm la fel! Îi răspund convinsă. Pur și simplu, o să am și eu sprîncenele pensate ca lumea! Hai, spune-mi. — Îhm hîm. Clatină din cap. — Să crezi tu. Mă trece un val de frustrare. — CÎnd m-ai Întrebat unde-mi fac părul, ți-am spus, Îi amintesc. Ți-am dat un card cu reducere, ți-am recomandat cel mai bun stilist și ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mămăligi de casă, bine făcute. Suze și cu mine schimbăm priviri Între noi. — Trebuie să mă duc să le dau de mîncare la gemeni, șoptește Suze. Mă duc În zona „Mama și Copilul“. — Fă-o aici! protestez. Au scaune Înalte... Clatină din cap. — În nici un caz aici unde poate să mă vadă Lulu. N-am decît cîteva biberoane amărîte la mine. Nici Într-o mie de ani n-am s-o las să le vadă. — Ai nevoie de ajutor? mă ofer
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
are o galerie de artă acum. Ne-a invitat la o expoziție. Ar trebui să mergem! — Uau! Nu pot să nu zîmbesc În fața Încîntării lui. — Sună foarte bine! Mi-a prins bine să mai uit un pic de afacerile mele, clatină din cap Întrebător. Ar trebui s-o fac mai des. Să iau puțină distanță. Să mă mai relaxez un pic. Începe să-și desfacă nasturii de la cămașă. — Și seara ta cu Jess cum a fost? — Super! Ne-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sînt sigură chiar 110 la sută. Poate doar sută la sută. Sau, mai exact... nouăzeci și cinci. Au trecut cîteva săptămîni din seara pe care Luke a petrecut-o În oraș cu Venetia, iar Încrederea mea a Început să se clatine ușor. Nu că s-ar fi petrecut ceva. La prima vedere, Luke și cu mine sîntem la fel de fericiți ca Întotdeauna și nu s-a Întîmplat nimic. E vorba doar că... Ei bine, ok. Uite ce dovezi am pînă la ora
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care le am. Nici măcar nu știu de ce le spun „dovezi“, fiindcă nu e vorba despre nimic concret. Adică... toată treaba asta e complet ridicolă. Vorbesc despre Luke. Soțul meu. — Nu-mi vine să cred că se Întîmplă așa ceva, Bex. Suze clatină din cap și amestecă În smoothie-ul de zmeură și caise. A venit la mine În dimineața asta ca să facem testul de determinare a sexului copilului, Însă pînă acum tot ce-am făcut a fost să vorbim despre Luke. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
luîndu-mi cea mai mirată expresie de care sînt capabilă. Ia uite... e băiat! Suze se strîmbă. — Bex, ai fost groaznică! Nu eram gata, spun grăbită. Hai să mai Încercăm o dată. Mă concentrez o clipă, apoi zic gîfÎind: — E fată! Suze clatină din cap și se schimonosește. — Ai fost de o falsitate de ți se strepezesc dinții! Bex, trebuie să crezi În personaj. Să știi că actoria nu e o chestie care se face după ureche, Îți trebuie metodă. Hait. Stai că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o Întrerupe Dawn. Ci de a avea respect pentru semenii tăi. — Respect, Încuviințează Karen vehement. Biata de ea, nici nu vreau să-mi Închipui ce-o fi În sufletul ei... — Ai văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pare destul de stupid. Mă simt ca Pollyanna, cum stau așa cu coșul ăsta idiot de răchită În mînă. În jurul mînerului are legată o fundă cu dungi roz, pe care trebuia s-o fi rupt naibii. — Becky, am o ședință. Luke clatină din cap. Îmi pare rău. — Dar Mel mi-a spus că n-ai nimic programat! Glasul Îmi iese mai ascuțit decît aș fi vrut. Mi-a zis c-o să fii liber! Gary și ceilalți se uită unii la alții și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-l iei. Să-ți obțină un aranjament ca lumea, să fiți asigurați pe viață, și tu și ăla mic. Da. Mersi. Bag cartea de vizită În buzunar absentă, ca teleghidată. — Mult noroc, păpușă. Șoferul urcă Înapoi În taxi, continuînd să clatine critic din cap și demarează. Mă aflu postată În fața clădirii cu tăblița pe care scrie „Camere“. Aș putea să sun la interfon, să văd ce se Întîmplă. Nu. Dacă-mi răspunde ea? Simt că mă ia cu leșin. Trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e de la pantofi, nu mai știi, că ți-am zis? — A, se bagă repede În ciorbă și Venetia, s-ar putea să ai dreptate. Ia să văd cu ce ești Încălțată. Se uită la sandalele mele cu talpă lată și clatină din cap cu tristețe. — Astea nu sînt deloc potrivite pentru perioada de sarcină avansată. Uite, Încearcă-i pe ăștia. Scotocește prin ultimul sertar de la birou și scoate o pereche de șlapi oribili de cauciuc, căcănii. — SÎnt doar mostre ortopedice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
foarte mult. E atîta tristețe În ochii lui injectați că nu mai pot suporta. — Ok, Îmi pasă! pufnesc. Spuneți-mi odată! S-a văzut cu ea? Dave Sharpness deschide un dosar de carton și se uită rapid peste conținutul lui, clătinînd din cap. — Partea asta a meseriei mele e cea mai grea. Oftează, aranjează mai bine hîrtiile, apoi ridică privirea. — Doamnă Brandon, soțul dumneavoastră duce o viață dublă. — O viață dublă? rămîn cu gura căscată. — Mi-e teamă că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
De la ea personal știu, ea mi-a spus. Luke pare uluit. — Nu se poate. — Ba da! Mi-a zis că mă părăsești pentru ea. Mi-a zis... Îmi mușc buza. Cuvintele ei mă dor prea tare. — E o... demență... totală, clatină Luke din cap exasperat. Nu știu ce-ai discutat tu cu Venetia, ce ți-a putut spune ea ca tu... să Înțelegi așa ceva... e o simplă neînțelegere... Deci tu zici că nu e nimic Între voi? Absolut nimic? Luke se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am făcut imediat. Însă toată lumea a fost foarte deranjată de toată povestea, adaugă oftînd. Sincer să fiu, Arcodas a fost un client foarte dificil, de la Începutul Începutului. — Iain ăsta e oribil, nu? zic brusc. — Nu e vorba doar de el, clatină Luke din cap. E vorba de stilul lor de lucru, de etica lor profesională, de oameni din Neanderthal. SÎnt niște mitocani cu toții, complet lipsiți de orice bun simț. Chipul Îi e străbătut de o umbră. — Și acum... s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de Încîntare. — Înseamnă că o să avem un copil! — Iisuse Christoase. Luke Își scoate imediat mobilul și Începe să formeze un număr, cu gesturi grăbite. — Alo? Serviciul de ambulanță, vă rog. Repede! În timp ce el le dă adresa, simt că mi se clatină genunchii. Nu trebuia să se Întîmple decît abia pe nouăsprezece. Credeam că mai am trei săptămîni. — Ce se Întîmplă? spune Martha, ridicînd ochii din agendă. Ești gata pentru pozele În grădină? — Becky tocmai naște, spune Luke, Închizîndu-și mobilul. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]