7,032 matches
-
de Hitler Rusiei sovietice era îndoită: eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord prin lupta armată, și reîntregirea teritorială prin dobândirea Transilvaniei de nord ca o compensație din partea Germaniei față de aliatul său loial. Înfrângerea germanilor conturându-se cu tot mai multă claritate, opoziția antonesciană, formată din vechile partide și PCdR, prezidată de tânărul rege, a organizat lovitura de stat de la 23 august 1944. Mareșalul Antonescu (autopromovat la rangul militar suprem în 22 august 1941) a fost arestat, iar România a întors armele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt inseparabil legate de numele său, ci și natura relațiilor diplomatice ale României "sînt indisolubil legate de personalitatea Secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu" (pp. 193-194). "Spiritul creator, străin oricăror scheme rigide sau tipare prefabricate, rigurozitatea concluziilor, realismul și claritatea țelurilor propuse poartă pecetea puternică a acestei prestigioase personalități" (p. 194). Toate aceste înzestrări și-au găsit validarea internațională în "strălucita inițiativă de pace a tovarășului Nicolae Ceaușescu" (p. 250). Realegerile seriale în funcția de secretar general al PCR sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40). Teza șochează prin claritatea formulării: "în prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii romantici vor "inventa" națiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia, foarte înfrumusețată, care punea accentul pe originea comună și pe unitatea tuturor românilor; vor elabora gramatici și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dorește ca această comisie să elaboreze un raport "riguros și coerent", care să-i dea posibilitatea de a condamna în mod oficial perioada celor aproximativ cincizeci de ani de comunism, din România" (Administrația Prezidențială, 20 aprilie 2006). Ceea ce rezultă cu claritate este faptul că avem de-a face cu comisionarea adevărului istoric prin comandă politică, ca bază pentru condamnarea unui regim politic, în condițiile în care concluziile "procesului comunismului" au fost deja ante-pronunțate. Comisia s-a achitat de sarcina care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ar fi guvernată în mod diferit", aceștia erau întrebați dacă " Ar trebui să ne întoarcem la conducerea comunistă?". Respondenții au avut la dispoziție patru variante de răspuns: "puternic de acord", "oarecum de acord", "oarecum în dezacord", "puternic în dezacord". De dragul clarității și conciziei, am optat să lucrăm cu variabile dihotomizate, astfel că primele două au fost grupate în categoria generică a celor care sunt, în principiu, de acord, în timp ce ultimele două răspunsuri au fost grupate în categoria celor care sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma căreia interpretează datele brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru a maximiza claritatea și a ușura navigarea prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au fost împărțite în două mari categorii: a) avangarda reflecției social politice și istorice românești, secțiune în care sunt grupate operele care au pus în circulației idei novatoare în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sa, prin înlăturarea unor granițe artificiale între ceea ce este pozitiv și negativ, masculin sau feminin, nobil sau comun. „Boccaccio nu este un spirit superior, care să privească societatea din înălțime și să-i descopere părțile bune și rele cu o claritate perfectă. Este un artist care se simte una cu societatea în mijlocul căreia trăiește și o zugrăvește cu acea jumătate de conștiință pe care o au oamenii purtați de impresiile mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la concepția lui Aristotel, valorificată în mod progresiv, s-a extins câmpul de aplicare al metaforei, considerată "un fenomen normal".47 În romantism, pentru J. G. Herder și F.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simbolismul limbajului. Iar valorile se arată în limbajul poeziei și muzicii, al artelor în general, ca și în limbajul marilor scrieri religioase și filozofice. Această temă pătrunde toate considerațiile cărții, le conferă sens și unitate, dar nu este formulată cu claritate didactică. Lucrarea, se spune în „Cuvântul înainte“, „nu este un manual“. Tema a putut fi sesizată, în acel timp, doar de puține minți, îndeosebi de cele care au trăit într-o lume de idei impregnată de influența lui Kraus și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
imaginative ale gândirii, printr-o cercetare pe care Wittgenstein o va numi gramaticală, pot da seama de modul cum iau naștere diferite probleme filozofice, ne pot ajuta să le facem față și să trecem dincolo de ele, dobândind un spor de claritate. Nu știm cum a ajuns Wittgenstein la acest nou mod de a privi lucrurile, care a însemnat o schimbare semnificativă a practicii sale filozofice. Este o schimbare care primește contururi tot mai clare în însemnări scrise începând cu anul 1931
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru a pregăti o carte, pornind de la ultimele însemnări pe care le dictase studenților, așa-numitul Caiet brun. „Ceea ce îl interesa - povestește Rhees - nu era să audă părerea mea. Voia pur și simplu să discute cu cineva pentru a câștiga claritate în gânduri și vorbise în mod sigur deja cu alții. Apronunțat cuvintele rar și a spus: «Mai am (pauză) puțini bani. Și până se termină, aș putea să trăiesc din ei și să lucrez.»“95 La scurt timp după aceea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein voia să relateze unor persoane, a căror integritate morală o aprecia, fapte din viața lui pe care le socotea condamnabile. El spera că în acest fel, urmând imperativul sincerității totale, relațiile cu sine și cu semenii vor câștiga în claritate și, prin aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este vorba? Vreți oare să fiți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de la existența unor obiective și motive comune care pot fi identificate în tot ceea ce a scris Wittgenstein din 1913 până în 1951. Se poate astfel arăta că pentru Wittgenstein țelul activității filozofice a fost în mod constant obținerea unui plus de claritate în gândire prin eliberarea acesteia de acele confuzii și antinomii de nedepășit care sunt consecința inevitabilă a încercărilor de a oferi soluții unor probleme de ordin principial, în orizontul „gândirii pure“. Poziția formulată în Tractatus, aceea că filozofia nu este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
realizează adesea prin verigi intermediare. „Conceptele noastre - remarca Wittgenstein - sunt familii cu un număr enorm de membri între care există asemănări variate. Una din dificultățile noastre filozofice principale, care revine continuu, este că avem o asemenea familie. Dorim să câștigăm claritate în ce privește utilizarea unui cuvânt și astfel căutăm ceva comun instanțelor în care se aplică cuvântul, chiar și atunci când cu greu ar putea exista ceva comun [Ă]. În Theaitetos, Socrate nu reușește să producă o definiție a cuvântului «cunoaștere» deoarece nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stă, oarecum, ca ochelarii pe nasul nostru și lucrurile la care ne uităm le vedem prin ei. Nu ne trece prin minte să-i scoatem.“ (Cercetări filozofice, § 103.) Multe situații imaginate de Wittgenstein ne ajută să recunoaștem că idealurile de claritate, puritate, precizie ale gândirii moderne sunt ochelari ai gândirii pe care trebuie să știm nu numai să-i punem, dar și să-i scoatem. Este un obiectiv pe care nu-l vom putea atinge formulând principii, teorii, ci descriind, cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se constată, cu regret, că încercările ulterioare de elaborare teoretică a acestor concepte, precum și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale vor fi mai bine puse în valoare dacă vor fi prezentate sistematic drept teze și argumente. În „Prefața“ unei monografii consacrate lui Wittgenstein, care a fost tradusă în limba română, acest punct de vedere a fost exprimat cu o claritate care nu lasă nimic de dorit: „Diferența dintre ceea ce spune Wittgenstein și felul în care o spune este cea relevantă aici: faptul că scrierile sale târzii sunt nesistematice în stil nu înseamnă că ele sunt nesistematice în conținut. Atât în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
copiilor sau cea mai accesibilă și populară istorie a filozofiei occidentale. Ca cercetător, Russell a contribuit prin lucrări ce se disting prin acribia lor conceptuală, putând fi comparate doar cu cele ale lui Frege, la consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel al numeroaselor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește modul cum a fost conceput și aplicat proiectul analizei logice, aceste presupoziții au fost împărtășite de Frege și Russell, de empiriștii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate de forme de viață și de situații în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate de forme de viață și de situații în care sunt folosite anumite expresii ale limbajului. „Nu exactitatea este ținta mea, ci cuprinderea cu privirea a ansamblului (Übersichtlichtkeit).“80 Inventarea și descrierea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie un sistem care poate fi înlocuit doar ca întreg. Un plus de claritate poate fi obținut prin regresiune spre ceva mai primitiv, spre ceea ce Wittgenstein numește „șinele solide“ pe care se mișcă întreaga noastră gândire. „Ce vrea să spună aici cuvântul «primitiv»? Că modul de comportare este prelingvistic: că pe el se sprijină
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reținerea de a o face. De îndată ce există o tensiune între înclinații spontane și conștiința binelui și răului, există merit sau vină, recompensă sau pedeapsă. Distincția dintre acțiunile determinate de cauze și respectiv de motive sau temeiuri ne apare cu multă claritate dacă examinăm limbaje mai simple, jocuri de limbaj. Poate fi citat un pasaj instructiv, în această privință, din lecțiile de la Cambridge ale lui Wittgenstein, din anul 1932-1933: „«Temei» are două semnificații: temei pentru ceva (reason for) sau cauză. Acestea reprezintă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
arta profesorului de a motiva și de a determina o clasă de elevi omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea, profesorul trebuie să evite excesele în favoarea unui stil democratic, moderat, constructiv, în care să primeze claritatea, nu limbajul sofisticat, abstract; ideile, nu artificiile de stil; varietatea, nu rigiditatea; naturalețea și originalitatea, nu șablonismul și monotonia. Performativitatea discursului didactic este asigurată numai atunci când elevii asimilează mesajul în semnificația dată de profesor. Exigențele de ordin pragmatic ne relevă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]