6,629 matches
-
și inseparabile care se cântă fără oprire, fiind construită pe principiul dialogului între instrumente sau grupuri de instrumente, asociate pe criterii timbrale. Denumirea completă a compoziției este "Introducere și Allegro pentru harpă, cu acompaniament de flaut, clarinet și cvartet de coarde". În fond, lucrarea echivalează cu un septet de proporții reduse. Maurice Ravel, compozitor francez, de origine savoiardă și elvețiană, s-a născut în anul 1875 în Țara Bascilor, patria mamei sale. Este admis la Conservatorul din Paris în 1889, unde
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
din partea unor mari firme de harpă din Franța, pentru a-și promova și pe această cale instrumentele respective. Ambele lucrări au avut premiera la Paris. Bineînțeles nici deosebirile nu lipsesc: dacă Dansurile sunt o lucrare pentru harpă și orchestră de coarde, după tipicul concertului instrumental, Introducere și Allegro este scrisă la granița dintre genul concertant și cel cameral. În opoziție cu Dansurile lui Debussy - piesă de concert cu iz cameral, în Introducere și Allegro Ravel, își reliefează abilitățile de orchestrator subliniind
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
Limbaj Simfonia a treia este o compoziție care solicită prezența unei orchestre mari, formată din 12 instrumente de suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
are un caracter deosebit de expresiv, în tonalitatea Mi major și implică trei teme contrastante. Prima dintre ele, la viori, este plasată în începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
for The Common Man". Ea are o natură mai îndrăzneață, comparativ cu celelalte două teme și tocmai de aceea, instrumentele la care este plasată sunt trombonii și cornii. După acest episod dramatic însă, o secțiune care implică flautul solo și coardele readuce stabilitatea și armonia de la început. Forma generală a primei părți formează de fapt un arc, unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât prima, cât și
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo o nouă melodie lirică, în scriitură de
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo o nouă melodie lirică, în scriitură de canon. Ea este preluată de coarde, care adaugă prin aceasta o nouă secțiune. În mijlocul trioului, Copland a introdus o temă de vals, care „și-ar fi găsit locul chiar și în "Rodeo"” . Recapitularea primei secțiuni implică tema de scherzo, care se distinge de data aceasta prin
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
XX-lea. "Opera sa Ne tolʼko liubovʼ..." ("Nu doar iubirea...") este prima operă în care genul de ceastușcă apare într-o formă a muzicii culte. În "Myortvye dushi" ("Sufletele moarte") aspectul folcloric este reprezentat prin momentul înlocuirii sonorității instrumentelor cu coarde cu cea a unui cor de cameră ce cântă în manieră populară. Opera "Lolita", prezentată pentru prima dată la Opera Regală din Suedia, continuă stilul postavangardist și neoromantic al compozitorului. Baletele lui Șcedrin reprezintă și ele o treaptă importantă în
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
stilul postavangardist și neoromantic al compozitorului. Baletele lui Șcedrin reprezintă și ele o treaptă importantă în muzica teatrului rus. Baletul său timpuriu "Konyok-gorbunok" ("Căluțul cocoșat") reînvie imaginea basmului popular rusesc cu mici elemente de comedie. "Karmen-suita", balet destinat orchestrei de coarde și percuției, a fost creat special pentru soția sa, balerina Maya Plisetzkaya, și coregraful cubanez Alberto Alonso și reprezintă o transcriere genială a unor fragmente din opera lui Bizet. În baletul "Anna Karenina", limbajul muzical atinge o nouă latură a
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului ("Tuberositas radii"). Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială ("Bursa bicipitoradialis"). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul mușchiului brahial și coarda oblică ("Chorda obliqua membranae interosseae antebrachii"), se poate dezvolta o bursă, numită bursa interosoasă cubitală ("Bursa cubitalis interossea"). De pe partea medială a acestui tendon terminal comun se desprinde o lamă aponevrotică triunghiulară numită aponevroza mușchiului biceps brahial sau "expansiunea bicipitală
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
lui. Punctul culminant din punct de vedere muzical este situat la deschiderea ușii a cincea, unde melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
folosescă kiturile de salvare din avalanșă. Mai trebuie să menționam că în timpul modulelor de iarnă a oricărui curs organizat de AGMR, toți participanții poartă obligatoriu și sunt instruiți să folosească cască de protecție, kiturile de salvare din avalanșă, să utilizeze coardă în zonele expuse. Muntele este un mediu care poate deveni în orice moment un mediu ostil, un mediu unde pericolele nu pot fi controlate (ninsori și avalanșe , schimbări bruște de vreme, ceața, furtuni, animale sălbatice, etc.). Un minor, indiferent cât
Ghizii montani din România iau atitudine după tragedia din Retezat by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/101244_a_102536]
-
Concertele pentru clavecin, BWV 1052-1065, sunt concerte pentru clavecin, coarde și continuo compuse de Johann Sebastian Bach. În această colecție sunt șapte concerte complete pentru un singur clavecin (BWV 1052-1058), trei concerte pentru două clavecine (BWV 1060-1062), două concerte pentru trei clavecine (BWV 1063 și 1064) și un concert pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
ale lui Bach și este foarte virtuoz, asemănător concertului pentru vioară "Grosso Mogul", RV 208, al lui Antonio Vivaldi pe care Bach l-a transpus pentru orgă solo (BWV 594). Transcripția pentru clavecin a fost realizată prin transferul părților de coarde ripieno fără alterații și amplificând considerabil partea pentru clavecin solo pentru a-l face la fel de virtuoz ca și originalul, adăugând de asemenea acorduri pentru a umple armonia și părțile pentru mâna stângă. Acest lucru este evident în prima și a
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
fel ca și BWV 1052, există într-o transcripție pentru orgă în cantatele BWV 169 și 49. Bach a schimbat modalitatea de aranjament al acestei lucrări, alterând pentru prima dată părțile ripieno din concertul original. Părțile grave ale instrumentelor cu coarde au fost limitate pentru a permite registrului grav al clavecinului să fie auzit. La fel s-a procedat și cu părțile din registrul înalt. Concertul pentru vioară în Mi major, BWV 1042, care încă există, a servit ca model pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
clavecin bine construit și virtuozitatea interpretului. Este aproape sigur că Bach, care era un virtuoz atât al orgii cât și al clavecinului, a fost interpretul la clavecin de la premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
clavecin, deși fără acompaniament orchestral. Lucrarea a apărut inițial ca un concert pentru două clavecine fără acompaniament (BWV 1061a, în maniera Concertului Italian, BWV 971) și este probabil că adăugarea părții orchestrale nu a fost realizată de Bach. Orchestra de coarde nu îndeplinește un rol independent și apare doar pentru a îmbogăți cadențele; în partea a doua este absentă. Clavecinele sunt într-un dialog unul cu celălalt în această lucrare. Celebrul Dublu concert pentru două viori în Re minor, BWV 1043
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
este armata cu un stilet (stoma transformată într-un stomatostilet) protractil caracteristic. Esofagul în zona corpului prezintă un bulb median (valvular sau nevalvular) și unul bazal posterior în regiunea posterioara (istmul), glandulara. Canalul excretor lateral este limitat la o singură coardă hipodermica. Majoritatea reprezentanților acestui ordin sunt paraziți pe plante (fitoparaziți) și într-o măsură redusă sunt forme foretice sau endoparazite la insecte. Cele mai des întâlnite specii din acest ordin sunt "Anguina tritici" (parazitează la grâu), "Heterodera schachtii" (parazit la
Tilenchide () [Corola-website/Science/337450_a_338779]
-
intrepretat lucrarea "Abendlied" a lui Schumann. A fost o ocazie glorioasă în care au fost invitați în jur de 100 de prieteni ai lui Brahms, inclusiv soții Joachim, Clara Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua), Emanuel Wirth (violă) și Robert Hausmann (violoncel). În 1884 Joseph Joachim și soția sa
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
fost invitați în jur de 100 de prieteni ai lui Brahms, inclusiv soții Joachim, Clara Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua), Emanuel Wirth (violă) și Robert Hausmann (violoncel). În 1884 Joseph Joachim și soția sa s-au despărțit după ce el a devenit convins că ea are o relație cu
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
Inițial mai exista o parte, "Blumine", dar a fost eliminată de Mahler de la publicare finală din 1899. Prima parte este o formă de sonată modificată cu o introducere destul de lentă. Introducerea începe straniu cu o alunecare pe șapte octave a coardelor pe nota La. Un motiv descendent de două note este apoi prezentat de instrumentele de suflat din lemn și în cele din urmă devine repetitiv. Această introducere, în natura sa minimalistă și motivul descedent repetitiv, face aluzie la prima parte
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
cuc. Melodia este prezentată inițial de violoncei și preluată de întreaga orchestră. Melodia se acumulează din punct de vedere dinamic și este apoi interpretată de întreg ansamblul de alămuri. Are loc o dezvoltare, aducând înapoi material din introducere inclusiv alunecarea coardelor, cucul de clarinet și motivul original. Recapitularea este marcată de o nouă fanfară a cornilor francezi iar energie se acumulează ca la început. În cele din urmă motivul de două note preia ultimele măsuri, încheind partea într-un mod înflăcărat
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
cântece "Lieder eines fahrenden Gesellen" ale lui Mahler, "Die zwei blauen Augen". În cele din urmă Mahler incorporează toate cele trei elemente tematice una peste cealaltă. Totuși, componentele și motivele se destramă încet-încet iar partea se încheie cu alternanțe ale coardelor joase. Ultima parte este de departe cea mai extinsă. Readuce elemente din prima parte, legând simfonia ca un întreg. Partea începe cu o lovire bruscă a talgerelor, un acord tare al instrumentelor de suflat din lemn superioare, coarde și alămuri
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
alternanțe ale coardelor joase. Ultima parte este de departe cea mai extinsă. Readuce elemente din prima parte, legând simfonia ca un întreg. Partea începe cu o lovire bruscă a talgerelor, un acord tare al instrumentelor de suflat din lemn superioare, coarde și alămuri și o lovitură a tobei mari, toate în succesiune. Asta intră într-un contrast evident cu finalul celei de-a treia părți. Prima porțiune oferă fragmentele unei teme în Fa minor, prezentat în forță de alămuri înainte să
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
celei de-a treia părți. Prima porțiune oferă fragmentele unei teme în Fa minor, prezentat în forță de alămuri înainte să fie interpretată în întregime de toate instrumentele de suflat. Partea continuă frenetic până când o temă lirică este prezentată de coarde. În cele din urmă fragmentele introductive ale alămurilor ies în evidență iar partea capătă din nou energie. Mahler prezintă motivul inițial în alămuri, de această dată în Re major iar cornii interpretează în forță o versiune modificată a tiparului de la
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]