9,252 matches
-
un prieten sincer și devotat? Cât despre revista de care vor bește domnu’ Dan Claudiu, noi nam văzuto, pentru că nu eram născuți pe vremea aceea, dar suntem siguri că era o revistă frumoasă (ca domnu’ Cornel) și cu multe poze colorate. Noi fa cem legătura dintre revistă și domnu’ Cornel pentru că tot timpul domnu’ Cornel zicea în timpul emisiunii „la noi, la Săptămâna“. Din asta nu trebuie să se înțeleagă că domnu’ Cor nel ar fi lucrat la Săptămâna, ceea ce a subliniat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște bine îngrijită, gata să-nflorească, pe care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te afli sub o cascadă uriașă, iar stropii mari și reci vin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rară pentru toți. Valentin și Carlina mergeau de multă vreme fără să își dea seama unde ajunseseră. Mergeau fără nici o țintă anume. O vitrină mare numai cu articole de copii le atrase privirea. Soarele se reflecta și el în unde colorate și era gata de asfințit. Din acea parte a vitrinei se putea vedea un amurg cu cele mai frumoase culori etalate într-o splendoare desăvârșită. Părea că cineva le asigurase acea 86 priveliște minunată, aducându-i într-o stare mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să asculte cuvântul de bun venit și să retrăiască emoția din copilărie. Printre ei, dascălii, privindu-i zâmbind. Elevii lor sunt mai mari, iar ei, dascălii, se simt mai tineri. Toate florile verii sunt în curtea școlii. E cea mai colorată, parfumata și ciripitoare zi din anul școlar. Sunt și eu acolo , printre dascălii care își așteaptă elevii pe terenul de sport. Eu sunt aici, acum, datorită dascălilor mei de ieri. Și fac tot ce m-au învățat ei, în fiecare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dincolo de care se merge doar pe jos. Ne iau în primire reprezentanți ai societății ,,Cuprumin Deva”, ce ne-au însoțit de la Abrud în mașini puternice de teren. Poartă salopete noi cu însemnele societății, pe cap au căști de protecție, viu colorate. După un scurt instructaj de comportare în perimetrul exploatării, pornim după călăuzele noastre. Se face tot mai frig și nori amenințători se îngrămădesc spre apus. Peste tot vezi utilaje grele, înțepenite, dezmembrate, mâncate de rugina, care cu ani în urmă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
peisagiilor din Franța, apoi la Reg[ina] Maria pentru jurnalul de perete, cu d-na Georgescu la inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film colorat „Henri V“, care rulează aici la Luxor și Trianon, cu Chirana, apoi acasă, în casa încălzită, destinsă de închircirea frigului crâncen de azi. Noroc că ziarele ne asigură că iarna nu va fi grea, dar frig ca azi nu am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu mi-a dat impresia asta de viață, umană, caldă, colorată, deși teribil de tristă. Mi se părea că te afli acolo, în aparat; îl mângâiam de parcă erai tu, și multă vreme am rămas cu telefonul în mână, mângâindu-l și spunându-i: „Monica, Monica mea“. Ce cutie muzicală cu sonorități
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
câmpurile din Llanos. — Uau. Un cesuleț de pe polița șemineului bate de jumătate de oră și îmi dau brusc seama că așa nu ajungem nicăieri. Deci, spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva călduros și colorat, zice Caroline, luând un poncho gros, roșu cu galben. — Îhmm... Nu sunt așa de sigură că ar fi extrem de adecvat... Scotocesc printre jachete și rochii și, deodată, zăresc o fulgurare de mătase de culoarea caisei. Ooo! Ce frumos. Mă chinui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de tot - iar singura persoană măritată pe care o cunosc este Suze, iar ei n-au avut nici o listă. Mă uit la întâmplare prin magazin, întrebându-mă de unde să încep. Locul e frumos luminat, și ici și colo sunt mese colorate aranjate ca pentru nuntă, și sunt tone de vitrine pline cu pahare strălucitoare, cuțite și cratițe din inox. În timp ce mă îndrept spre o piramidă de cratițe lucitoare, observ o fată cu coadă de cal fluturândă, care, în timp ce se plimbă, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fardează, mă cuprinde o senzație ciudată. Am așa, o strângere de inimă cum n-am mai avut niciodată. Și îmi dau seama brusc că așa e, că abia aștept să vină ziua. Abia aștept să văd grădina plină de baloane colorate. Și s-o văd pe mami la patru ace și fericită. Și să mă pregătesc în vechiul meu dormitor, la vechea mea măsuță de toaletă. Să-mi iau rămas-bun de la vechea mea viață, așa cum se cuvine. Nu într-un apartament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deschid ușa încet și o văd așezată la birou, cu un pahar de șampanie în mână, telefonul în cealaltă și o cutie de bomboane desfăcută, în fața ei. În colțul încăperii, bătând la computer, e o fată cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat! Jennifer, draga mea, cred că ar trebui să mergem pe satin imprimat. Da? OK. La revedere. Pune jos receptorul și mă privește radioasă. Becky, scumpa mea! Ce faci? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare. Și, în același timp, știind precis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fie aici dintotdeauna. Văd vrejuri de viță-de-vie, fructe și un măr plin cu mere de argint, o pânză de păianjen acoperită cu picături grele de rouă... și alea care zboară acolo ce sunt - păsări adevărate? Pe crengi sunt proiectate lumini colorate, care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrisoare [= scriere] În ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei În lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfâșiete din Gemara, pe care se coc colacii de sărbătoare [...]” (Iconostas și fragmentarium, 1872 ; <endnote id="cf. 685, p. 239"/>). Spre deosebire de Arghezi, Nicolae Iorga a simțit o bolnăvicioasă voluptate atunci când a descris mizeria În care trăiau evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
culoare decât neagră sau vânătă și nu se pot Încălța cu conduri [it. stivaletti] galbeni sau roșii, ci numai negri” <endnote id="(43, p. 32 ; 376, p. 386 ; 109, p. 107)"/>. Negustorii evrei importau din Turcia cizme pentru toate condițiile : colorate, pentru turci și creștini, și negre, pentru stigmatizații evrei. Astfel, În 1627, Într-o listă de mărfuri aduse la nord de Dunăre figurează și „cizme făcute În Turcia din cordovan [= marochin] bun, galben, roșu și negru” <endnote id="(43, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aplica Înainte. Așa cum am arătat mai sus, se pare că unele influențe turcești s-au manifestat În spațiul românesc, dar nu prin impunerea În portul evreilor a unor stigmate defăimătoare, ci prin interzicerea purtării unor elemente de vestimentație (turban, Încălțăminte colorată etc.). În schimb, În teritorii nevasale Înaltei Porți, precum Bielorusia, evreii Își permiteau să poarte turbane, așa cum sunt reprezentați În icoane datând din secolul al XVII-lea <endnote id="(544, p. 51)"/>. Pe fresca de la Mănăstirea Voroneț, În imaginile reprezentând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cea mai bună poștă din lume. întîrzierea nu are, de fapt, nici o importanță - nici nu am încă certitudinea că aș putea participa - deși dacă aș fi știut din timp pregăteam o nouă comunicare. Am notat, atunci cînd am scris Audiția colorată - și care nu i decît capitolul privindu-l pe Bacovia dintr-o posibilă „Istorie literară a României contemporane” (materialul despre V. Voiculescu, capitolul respectiv; celălalt un fragment din capitolul Sadoveanu) - cîteva idei ce pot fi dezvoltate în comunicări, avînd în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
moral și atitudinea ostilă a acestuia, va sugera inspectorului general că s-ar face o greșeală dacă un asemenea individ ar intra În Învățămînt, mai cu seamă că și În acest domeniu și-a făcut prieteni tot oameni cu trecut colorat (sic!, n.n.) (aluzie la Învățătorul....). De asemenea, <<autorul>> a avertizat că dacă la Inspectoratul de Învățămînt nu se ia act de sesizarea sa, va reclama la partid și la securitate (ha, ha, ha!, n.n.)”. Făcătura „lucrătorilor” Securității este Împănată cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Domingo și autobuzul oprește victorios într-o autogară învechită. Pășesc cu recunoștință în praful mâlos și mă îndrept spre un rând de taxiuri mohorâte. Explic cu ceva greutăți la un taximetrist unde vreau să merg, înțelege rapid conceptul de „satul coloraților”, îmi zâmbește prietenos și, fără să clipească, îmi cere un preț astronomic. Negociem o bucată de vreme, mă plictisesc și mă mut spre următorul taxi, unde reâncepem același proces. Explicația fenomenului este simplă: gringo în America de Sud este sinonim cu banii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
România este departe de America și chiar și un pic mai încolo de Europa la ora respectivă! Pornesc, într-un final, într-un taxi rablăgit, condus de un cetățean șugubăț, foarte amuzat de ideea că vreau să merg în satul coloraților. Pe drum îmi dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai încolo de Europa la ora respectivă! Pornesc, într-un final, într-un taxi rablăgit, condus de un cetățean șugubăț, foarte amuzat de ideea că vreau să merg în satul coloraților. Pe drum îmi dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o potecă la dreapta străjuită de un semn mare, colorat: Alfonso
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tot acolo în camera cu ei? Spun că nu e nici o problemă (în fond, în călătoria asta în general, și în voluntariat în particular, sunt pregătită sufletește să dorm și în copac dacă e nevoie). Adorm, gândindu-mă la părul colorat pe care nu l-am văzut încă și rugându-mă ca legile pudorii familiare mie să fie aceleași și la ei, sau măcar să nu îi apuce pasiunea în timpul nopții. A doua zi, după masa de dimineață (micul dejun la localnicii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și ea îmi spune că Alfonso face asta ca să-și păstreze poziția respectată de șaman. Din aceeași cauză, de exemplu, când ei merg la o petrecere în sat, Alfonso nu dansează niciodată! Sandra ne dă la fiecare câte șapte bombonele colorate apoi ceremonia începe cu noi în mijlocul râului lângă Urusona (apa ne ajunge cam până la mijloc), cu Alfonso invocând spiritul Urusonei și al marilor maeștri. Alfonso se apropie de perechea celebrată, continuă să cânte în Tsafiki, îi stropește cu alcool, le
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte câteva unelte, pene, borcănașe cu lichide neidentificate, colorate. Apare șamanul, Don Carlito, de vreo șaizeci de ani, scund, puțin încovoiat, cântărindu-mă din priviri. Ne așezăm și începe să mi spună cum poate face curățări, apoi, pentru cei cu adevărat cu caractere puternice, are o substanță magică, ayahuasca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]