8,042 matches
-
ei pentru a explica fenomenul déjà vu, dar și pentru a interpreta simbolurile. Pictorul a rămas fidel metodei paranoico-critice de-a lungul întregii sale vieții, pentru simplul motiv că a găsit aici un mijloc convenabil de a rezuma propria poziție conceptuală, ce pare să fi evoluat direct din experiența sa de pictor, mai curând decât din lecturi teoretice. Bibliografie Ades D (1995) Dalí, rev. ed. London: Thames & Hudson. American Psychiatric Association (1968) Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders, 2nd ed.
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de imperium din primele cinci secole d.Ch., completând astfel cercetarea lui Agamben, Il regno e la Gloria. După cum se poate constata până aici, aceste lucrări se referă în principal la teoria puterii din primul mileniu creștin, corelativ cu alte platforme conceptuale majore, printre care și cea a imaginii (și a imaginarului). Nu doar metodei și modelului lor li se datorează demersul de față. Doar cu ele, copleșitoare ca erudiție - aș adăuga aici întreaga operă de până în acest moment semnată de Anca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a semelor care au migrat în timp de la o noțiune la o alta învecinată, pentru a-i întări sensul în raport cu formele lingvistice uzuale și cu familia ei lexicală, cu simbolurile generate, dar și cu referințele reale. Tematologia imaginarului deschide câmpuri conceptuale și bazine semantice generoase pentru investigații de acest fel. Pot fi cercetate familii întregi de subiecte sau poate fi urmat un traseu individual, al unei anumite noțiuni, care a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor generatoare) și simbolul constituit și integrat conceptual. Caracterul antropologic al imaginarului este revelat și de contextul ritualic în care acest cuvânt a fost utilizat cu un sens specific. În prima sa formă atestată documentar (pe care o cunoaștem azi), denumea măștile din ceară ale strămoșilor purtate în jurul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între realitate, spiritual și imaginarul colectiv, unite de sarcina organizării politice a comunității și de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că întâlnesc dimensiunea temporal-istorică, ajung să tuteleze ceremonialurile politico-religioase și să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândirea iudeo-creștină și au ajuns să asigure astfel prima formă a noii credințe monoteiste, creștinismul. De la acest nivel, traseul arheologic va reveni, pe linia neoplatonismului și a scrierilor teologilor capadocieni, la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care privesc noțiunile de divin și de imagine. Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior unor probe de relegitimare, în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semnificației și simbolismului lui funus imaginarium. Unele din aceste noțiuni provin din texte de filosofie, discurs în care și-au decantat sensul, cu predilecție în raport cu realitatea sensibilă și cu cea inteligibilă. Surprinzător sau nu, acest bazin lingvistic, precum și corelativele sale conceptuale, ne indică politicul drept paradigmă centrală a imaginarului, mai exact un set de principii-reper și valori după care se organizează viața colectivă (Charaudeau 33). Această interpretare coincide parțial cu ceea ce Alain Badiou numește "politica-opinie" - ea nu ar implica nici persoane
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în schimb atent urmărită de comunitate și clamată în ritualul glorificării (chiar în funus imaginarium). În teoria și practica puterii s-au petrecut în timp diverse "fenomene de ruptură", generatoare de praguri epistemologice; ele au creat în discursul fondator câmpuri conceptuale noi, relevante pentru organizarea statală și pentru strategiile guvernării. Dacă este să ne referim numai la discursul oficial, imaginarul medieval ne poate părea retrospectiv complet diferit de cel antic. O privire mai atentă identifică totuși în cele două sisteme elemente
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
abstracte pentru a putea să dea seamă de toate celelalte și să le introducă pe toate în același sistem deductiv" (45). Dacă este să recurgem la un limbaj explicativ de tip metaforic, adaptat demonstrației, am putea spune că unele aluviuni conceptuale se adună pe parcursul diverselor curente de gândire sau în funcție de evoluția realității concrete, dând naștere la un moment dat deltelor sau chiar insulelor de tipul (anti)imaginariilor din perioade insurgente sau din sub-culturi polemice - forme flotante, ce pot dispărea definitiv sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
IV 29, 30), producătoare de imagini (Φαντάσμα). Acestea din urmă devin lógos, sunt reținute de limbaj, sunt fixate în memorie grație imaginației și remanenței imaginii după dispariția senzației propriu-zise, sub forma unei reprezentări imateriale sau imagini conceptuale (Φαντασία). Imaginația este o oglindă în care gândirea (inteligența) se poate reflecta și poate deveni imagine. Imaginarul, spunem mai departe, este "locul", lumea internă a memoriei în care imaginile se adună, se decantează și rămân latente, până când lógos-ul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aceeași familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolic și a unei arhitecturi complicate a ierarhiilor de putere, reale și "imaginate" - memorate toate de comunitate −, în care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și spirituale. În relație cu ele ne așează și arheologia imaginarului, pe un amplu bazin conceptual, al formelor care susțin memoria și existența comunității: gestul întemeietor și faptul glorios, politicul, credințele și instituțiile, ideologia militară și civică, identitatea colectivă și virtuțile individuale, obligatorii pentru o bună guvernare (în viziunea stoicilor, de la Cicero, la Seneca și la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ales, un spirit grandios (după Septimius Sever, s-a adăugat titulatura Pius Felix Invictus), împăratul-militar de neînvins, guvernator peste o civitas cu granițe transcontinentale, reprezintă suprema valoare a romanității, perpetuu triumfătoare. Filtrul creștin va dizloca poliada, dar nu și fundamentul conceptual al politicii imperiale romane. * "Imaginar", după cum îl atestă sursele pentru ceremonialul roman, însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență glorificator. Printre condițiile utilizării măștilor de ceară în cadrul ritualului funerar se numărau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a fost cel care a impus în gândirea colectivă imaginea puterii sacre ca factor dominant în procesul de memorare. Imaginarul - inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
26 și fig. 27: două imagini cu aceeași schemă iconografică, la distanță de aproape opt secole, diferite doar în ce privește suportul pe care sunt realizate). Oíkonomía imaginii creștine va face să supraviețuiască și să se amplifice haloul conceptual al "imaginarului", înțeles în secolul IV ca un cortegiu de spirite figurate ce însoțesc corpul mort al autocratului. În sistemul roman de roluri va avea loc însă un schimb de substanță și de identitate: bustul zeului devine chipul realizat în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului sensul consacrat prin ritual. Relevant este și faptul că astăzi cuvintele din limbile moderne, derivate din dubletele etimologice amintite mai sus, sunt repere conceptuale definitorii în discursul identitar, dar și în discursul științific despre imaginar - pe care îl putem înțelege ca fiind mai complex decât o simplă paradigmă operatorie, cu diferite variabile specifice (imagini fanteziste, simboluri etc.). Sondarea arheologică ne conduce către textele (grecești
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chiar cu sensul deja discutat, de "chipuri ale strămoșilor, păstrate în atrium sau purtate la înmormântare, ca semne de noblețe". Al treilea sens specializat al termenului imago (existent și în greacă pentru φάντασμα/ φάσμα) generează o întreagă arie a câmpului conceptual al imaginarului, semantico-simbolică, productivă ea însăși: legătura cu evenimentele glorioase de altădată, cu patrimoniul memorabil de imagini (memorăbilis - "demn de amintit"; memor victoriae - "care-și amintește de victorie"; memorătus - "vrednic de amintit"), dar și cu nararea, ca strategie schematizată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uzul și contextele; nu mi-am propus să inventariez aici toate sintagmele în care apar termenii incluși în el. Lectura de față caută să pună în lumină capacitatea latentă a acestei rețele de a valoriza semnificațiile, lăsând să floteze esența conceptuală a termenului de imaginar, când vizibil, când acoperit de apele vocabularului dintr-o perioadă sau alta. El s-a dovedit a fi capabil să ordoneze permanent în memoria colectivă reprezentările și sensurile cu relevanță identitară, deși a continuat până târziu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și imaginea−simulacru (Védrine 19). Pentru phantasia/imaginatio, diferența dintre cele două tipuri de imagini, copie și simulacru, nu era determinantă doar semantic, ci în primul rând conceptual. Aceste dublete de termeni s-au consolidat de fapt pe opoziția îndelung și amplu dezbătută dintre imuabil și devenire, așadar pe o gândire duală, care căuta soluții complementare, în încercarea de depășire a crizelor de ordin ontologic din filosofia greacă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu realitatea socio-politică. În plus, observațiile în legătură cu raportul dintre modelul ideal și cetatea reală la Platon susțin și o altă perspectivă: imaginarul poate să constrângă, să provoace și să modifice anumite aspecte ale realității. Pe traseul de identificare a bazinului conceptual al imaginarului inserez aici analiza unei semantici "teoretice" a imaginației, corelate direct cu problema filosofică a adevărului în spiritul binelui Cetății (Politeía, Cartea X), înțeles nu ca un adevăr anume, ci în relație de opoziție cu phantasí
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dezvoltă teoria pe suportul asigurat de maestrul său, fără a conteni totuși să polemizeze cu el. Mutația principală pe care o propune viziunea sa este de natură antropologică: natura umană este responsabilă pentru întreaga viață în societate. Instituțiile sunt revăzute conceptual, dar și pragmatic prin teoria noului stat, cel al lui Alexandru Macedon, autorul schimbării ireversibile a gândirii politice grecești și model pentru cea romană. Raționalitatea lumii ideilor și politicul (domeniu al exercițiului de gândire și de cunoaștere și manifestare a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru a dezvolta aici interpretarea imaginarului, voi urmări punctual statutul imaginii și problematica aferentă în câteva fragmente din textele lor. Pentru că, alături de simbol, imaginea este o unitate funcțională minimală a imaginarului, devine necesar să reamintim caracterul istoric controversat și identitatea conceptuală pe care ea a avut-o la cei doi gânditori (am punctat doar câteva aspecte la început). În plus, întregul ei destin în culturile europene îl marchează pe cel al imaginarului, fără să coincidă totuși cu el. Pentru imaginarul antic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
idee; ea apare mai mult ca imagine a ei însăși. Imaginea ar fi mai curând un cadru în care reapare ideea, diminuată și "diluată", dar și ceea ce reprezintă această diluare, chiar de−gradarea în sine. Are de suferit doar substanța conceptuală, și în primul rând prin reluarea sa tot mai inconsistentă, așadar nu statutul imaginii ca atare. Falsitatea imaginii−simulacru sau a iluziei, în opoziție cu adevărul ideii absolute, nu destituie sau nu alungă definitiv imaginea din gândire, ci stabilește ordinea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sociale, filosofice, spiritual-religioase și artistice a unei comunități date. Cum structura imaginarului creștin bizantin, în perspectiva cercetării de față, poate fi descoperită și printr-o analiză de tip genealogic a textelor care l-au inspirat, am recurs la această arheologie conceptuală a imaginarului filosofic al politicului (cum l-am numit), situație în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentării divinului. Dacă în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu scurte analize ale unor noțiuni învecinate semantic și conceptual sau înrudite lexical (prezente în texte gecești și latine), în a doua sondare am căutat să prezint unele elemente de teorie, la Platon și la Aristotel, care au putut modela viziunea asupra exercițiului puterii în lumea greco-romană și ulterior în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]