6,555 matches
-
Aleea Mihail Sadoveanu nr. 12. Clădirea, clasată monument de arhitectură, a fost construită de Mihail Kogălniceanu în 1842. În timpul Primului Război Mondial a locuit aici George Enescu, apoi, între 1918 - 1936, Mihail Sadoveanu. În 1950 statul român, prin ordinul Consiliului de Miniștri, confiscă proprietatea lui Mihail Sadoveanu, iar la 1 ianuarie 1954 Ministerul Agriculturii, în baza unui „Proces verbal de predare-primire”, încredințează spre folosință atât „Casa cu Turn” din Copou, actualul Muzeu Sadoveanu, cât și cele 5,2 hectare care aparțineau scriitorului, Institutului
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
valută și bijuterii, dar nu poate fi dovedit și revine la TARS. La 4 noiembrie este surprins în pregătirea unei evaziuni de persoane și de valori considerabile, printr-un control inopinat înaintea unui zbor către Milano. Aurul și valuta sunt confiscate imediat, toți cei implicați sunt arestați, dar Manolescu reușește să scape, evadând din sediul poliției. Ajutat fiind de americanii din Comisia Aliată de Control a Statelor Unite, Manolescu evadează din România pe cale terestră, trecând granița româno-ungară în zona Aradului, prin filiera
Maximilian Manolescu () [Corola-website/Science/331496_a_332825]
-
V-lea de Aragon a murit și a fost urmat de fratele său, Ioan al II-lea de Navarra. Ioan și-a rezumat influența sa politică în Castilia, susținând opoziția aristocratică a lui Juan Pacheco. Cu sprijinul regelui, Pacheco a confiscat bunurile lui Álvaro de Luna, dar văduva sa s-a aliat cu familia Mendoza, cauzând o divizie printre aristocrație. Acest proces a dus la formarea unei Ligi Nobililor martie 1460. Ei au ridicat un număr mare de nobili, au preluat
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
expulzarea evreilor, care aveau la dispoziție patru luni (31 martie-31 iulie) ca să plece definitiv, cu intedicția de a-și lua cu sine bunurile imobile, precum și aurul și argintul. În caz contrar, erau condamnați la moarte, și toate bunurile lor erau confiscate. Aproximativ 200.000 de oameni au părăsit atunci Spania. O parte dintre evrei au ales să se convertească, dar aceia au devenit apoi ținta predilectă a persecuțiilor Inchiziției spaniole. Inițial musulmanilor din Granada li s-a promis libertate religioasă, dar
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
de mulți ani în apropiere de Tulcea, la granița între România și Ucraina. Liderul ei, Nea Alecu, a condus gruparea cu o mână de fier și a acumulat o suprafață mare de pământ, pe care nici măcar comuniștii nu i-au confiscat-o. În cele din urmă, Nea Alecu a murit; moștenirea sa rămânea însă să fie împărțită: în timp ce pământul, din punct de vedere legal, i-a revenit nepotului său, Roman (Dragoș Bucur), un tânăr bucureștean, pentru conducerea grupării de contrabandiști favorit
Câini (film) () [Corola-website/Science/336923_a_338252]
-
Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
săi și ai fratelui său Herbert au escortat-o pe mama regelui Ludovic al IV-lea al Franței, regina "Ottobega" (Eadgifu de Wessex) de la Laon pentru a se căsători cu Herbert, fapt care a stârnit mânia regelui Ludovic. Ludovic a confiscat posesiunile mamei sale, din abația Sfintei Maria din Laon, pe care le-a acordat soției sale, Gerberga de Saxonia, ca și din teritoriul regal Attigny. În 957, Albert și fratele său Robert de Vermandois, conte de Meaux și Troyes au
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
regele Filip a recunoscut pretențiile lor asupra Boulogne. În 1211, Reginald a refuzat să compară în fața lui Filip al II-lea într-o chestiune juridică, anume o acuză adusă de către Filip de Dreux, episcop de Beauvais. Ca urmare, Filip a confiscat pământurile sale, iar în 4 mai 1212, Dammartin a încheiat o înțelegere la Lambeth cu regele Ioan Fără de Țară al Angliei, care de asemenea pierduse posesiuni în favoarea lui Filip. Renaud a adus cu sine și alți nobili de pe continent, inclusiv
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
Franței din 1214 care a culminat cu bătălia de la Bouvines. Reginald s-a aflat în tabăra învinsă, însă a fost unul dintre ultimii care s-au predat și a refuzat să se supună lui Filip August. Pământurile sale au fost confiscate și acordate lui Filip Hurepel. Renaud a fost ținut prizonier la Péronne pentru tot restul vieții sale, care s-a terminat prin a se sinucide. Fiica sa Matilda de Dammartin a fost căsătorită cu Filip Hurepel. Ulterior, ea se va
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu ale Carolingienilor din Francia răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor. În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold. Reginarizii l-au susținut pe regele Lothar al Franței împotriva împăratului Otto al II-lea, însă ei au încheiat un acord
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
poporului român din Transilvania ”ASTRA”; - președintele Despărțământului Central Județean Deva al ASTREI, între anii 1943 - 1947; - directorul Casinei Naționale Deva (o societate social-culturală datând din 1842), între anii 1936 - 1945, fiind ultimul președinte al acestei instituții culturale devene, regimul comunist confiscând sediul acesteia, pe care l-a transformat treptat într-un local de consumație publică ; - redactor al ziarului ”Voința” din Deva, între anii 1930 - 1931; - director al ziarului ”Astra Hunedoreana” din Deva, între anii 1043 - 1946; - membru al Oficiului Județean de
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
Strängnäs pe data de 6 iunie 1523. Inspirându-se din învățăturile lui Martin Luther, Gustav I s-a folosit de Reforma protestantă cu scopul de a limita puterea Bisericii Romano-Catolice. În 1527, acesta a convins Starea, reunită în Västerås, să confiște proprietățile Bisericii care cuprindeau 21% din totalul de terenuri agricole ale regatului. În aceeași perioadă, Gustav I a rupt legătura cu Papa și a întemeiat o Biserică de stat reformată: Biserica suedeză. Din punct de vedere legal, Suedia a devenit
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Este posibil ca Eduard să se fi născut în jurul anului 870, probabil între anii 874 și 877. Când Alfred a murit, vărul lui Eduard, Æthelwold, fiul regelui Æthelred de Wessex, crescuse până la revendicarea tronului și începuse o revoltă. El a confiscat Wimborne din Dorset, unde tatăl său fusese îngropat, cât și Christchurch (atunci în Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
vreme în „Trakehnen” din Prusia Răsăriteană (în prezent Regiunea Kaliningrad care aparține Rusiei) localitate renumită pentru o rasă de cai. Aici a pictat „portretele” celor mai renumite exemplare ale rasei de cai Trakehner prezente în herghelia locală. Uniunea Sovietică a confiscat toate picturile sale create până în 1913. După îndelungi tratative diplomatice, în 1930 s-a decis restituirea lor către Prusia. Până în august 1944, tablourile sale, scoase din rame, erau ambalate în lăzi speciale, spre a fi expediate spre Prusia. La 31
Ernst Kühlbrandt (pictor) () [Corola-website/Science/331221_a_332550]
-
După îndelungi tratative diplomatice, în 1930 s-a decis restituirea lor către Prusia. Până în august 1944, tablourile sale, scoase din rame, erau ambalate în lăzi speciale, spre a fi expediate spre Prusia. La 31 august 1945, Armata Roșie le-a confiscat din nou și, împreună cu toată herghelia din Trakehnen, le-a expediat spre răsărit. După al Doilea Război Mondial, 9 din aceste picturi au fost identificate în localitea Kirov, dar despre soarta celorlalte picturi nu se mai știe nimic.
Ernst Kühlbrandt (pictor) () [Corola-website/Science/331221_a_332550]
-
1254. Excomunicarea amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și privilegiile bisericii. Înfuriat, Eric și-a îndreptat atenția spre episcopul Niels Stigsen de Roskilde, care fugise din Danemarca în același an. El i-a confiscat proprietățile episcopiei din Zeelanda, inclusiv orașul Copenhaga, ca o compensație pentru necazurile sale cu Abel. În ciuda intervenției Papei, care a pledat pentru repunerea în drepturi a episcopului și restituirea proprietăților sale, disputa nu a putut fi rezolvată. Între timp, conflictul
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
să se întoarcă și comitatul său a fost restaurat. Robert a atacat și un alt cleric puternic, vărul său Hugo III d'Ivry, episcop de Bayeux, pe cate l-a alungat din Normandia pentru o perioadă de timp. Robert a confiscat o serie de proprietăți bisericești aparținând abației Fecamp. În ciuda necazurile lui interne Robert a decis să intervină în războiul civil din Flandra dintre Balduin al V-lea, Conte de Flandra și tatăl său Baldwin al IV-lea.. Balduin al V
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni și Buțcăteni, jumătate din satul Purcelești
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
de uciderea de 14 de ani, Ștefan Pakeerah de vârstă de 17 de ani, prietenul lui Warren Leblanc în Leicestershire, Anglia. Rapoartele inițiale mass-media a susținut că poliția a găsit o copie a jocului în dormitorul Leblanc, care poliția a confiscat ca probe, si Giselle Pakeerah, mama victimei, a declarat: " Cred că am auzit unii dintre prietenii lui Warren spune că el a fost obsedat de această joc. Pentru a cita din site-ul care promovează, îl numește o experiență psihologică
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
pentru a pleda în favoarea soțului ei. Un comentator modern a declarat că ea l-a convins pe rege să promită iertarea dacă ducele ar apărea în parlament în opt zile. Acest lucru a eșuat și teritoriile lui Richard au fost confiscate, dar Cecily a reușit să câștige o subvenție anuală de 600 de lire sterline pentru ea și copiii ei. După victoria yorkistă în Bătălia de la Northampton, în iulie 1460, Cecily s-a mutat la Londra împreună cu copiii săi și a
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
devenind obiectul unei "Reichsexekution" (acțiune a poliției imperiale). După un asediu asupra castelului său din Gotha, Johann Friedrich a fost în cele din urmă învins în 1566 și și-a petrecut restul vieții ca prizonier imperial. Bunurile sale au fost confiscate de către împărat și predate lui Johann Wilhelm, care astfel a devenit singurul conducător al întregului ducat al Saxoniei. Curând Johann Wilhelm a căzut în dizgrația împăratului atunci când a intrat în serviciul regelui Carol al IX-lea al Franței ca general
Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar () [Corola-website/Science/334449_a_335778]
-
diferite lagăre de muncă care i-au cauzat grave probleme de sănătate. După ce a fost eliberat de sovietici, grav bolnav s-a întors la familia sa în Negrești. Între 1947 și februarie 1948 întreaga avere a familie sale a fost confiscată de comuniști și urma să fie arestat de acestia, dar datorită problemelor grave de sănătate cauzate de suferința și munca din lagărele sovietice la care se adaugă atrocitățile comuniste, nu mai ajunge până la a fi arestat deoarece pe data de
Vasile Mihalca () [Corola-website/Science/334468_a_335797]
-
că avea in interiorul ei case,refectorii și celule, Căderea Ierusalimului și recuperarea definitivă a orașului de către musulmani în 1267 a schimbat destinația mănăstirii. Noii stăpânitori, mamelucii, au acționat cu energie in direcția restrângerii prezenței creștine în Ierusalim , și au confiscat loculul în folosul islamului. Cronicarii musulmani relatează cum sultanul Baybars I (1260-1277) a înființat în perimetrul fostei mănăstiri o moschee și un cămin pentru derviși, punând-o sub conducerea unui cleric musulman „persan” Sheih Khaidar. Acesta i-a izgonit și
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
grăitor de apartheid religios. Instituțiile religioase, de la clerici guvernamentali la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul său asupra credințelor și practicilor religioase. Islamul wahhabist este impus cu forța tuturor saudiților, indiferent de orientarea lor religioasă. Secta wahhabistă nu tolerează alte religii sau credințe ideologice, musulmane sau nu. Simbolurile religioase ale musulmanilor, creștinilor, evreilor
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
anului 320, că împăratul i-a ordonat unei tinere femei creștine să vină la palatul său pentru a deveni amanta lui, iar atunci când aceasta a refuzat, el a pedepsit-o, după ce a alungat rudele ei și moșiile i-au fost confiscate. Deși Eusebiu nu dă numele femeii, ea a fost identificată cu . Cea mai veche istorisire a vieții Sfintei Ecaterina apare la peste 500 de ani de la data tradițională a martiriului său, în "menologium"-ul atribuit împăratului Vasile I (866), deși
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]