7,252 matches
-
se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara cu cei 50 de preoți, Sava din Săliște cu 15 preoți, Petru din Sibiu cu 33 preoți, Vasile din Brașov cu 35 preoți etc., consfințind astfel Unirea cu Roma după tratative purtate
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Hobbitul" „una dintre cele mai bune povești pentru copii ale acestui secol”. Auden a corespondat ulterior cu Tolkien, cei doi devenind prieteni. "Hobbitul" a primit recenzii bune în "Horn Book Magazine" (Revista Horn Book) de la editoarea Bertha E. Mahony și cronicarul Anne Carroll Moore, în timp ce William Rose Benét a descris-o în "Saturday Review of Literature" ca o „fantezie minunată”. În "New York Times", Anne T. Eaton apreciază romanul ca fiind „un basm care descrie o aventură minunată plină de suspans și
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Ed. Fundațiilor Regale, 1938), "Limitele artei", (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939). Alături de colegii săi de generație, Mihail Sebastian și Camil Petrescu, cei cu care împărtășea interesul pentru Craig și teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, "Shakespeare", scrisă și publicată în limba română. Potrivit scriitorului Mihail Sebastian ("Jurnal"), „"în 1932, Haig era comunist"”, calitate în care a colaborat la revista "Bluze albastre", principalul săptămânal al Partidului comunist. Însă
Haig Acterian () [Corola-website/Science/302789_a_304118]
-
fost delimitate în mai multe etape, atât denumirea cât și suprafața evoluând în decursul timpului. Trei exemple: Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au existat țări românești (întemeiate în perioada post-romană, în Evul Mediu timpuriu), numite de istorici "Romaniile populare" și de cronicarii străini "vlahii", unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Almașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Țara Românească), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
mare bătălie a fost în orașul numit acum Bratislava (Slovacia). Înainte de 1052 Peter Orseolo, un susținător al Sfântului Imperiu Roman, a fost răsturnat de către regele Ungariei, Samuel de Aba. Această perioadă tulbure s-a încheiat în timpul domniei lui Béla I. Cronicarii maghiari l-au lăudat pe Béla I, pentru introducerea noii monede, dinarul de argint, și pentru bunăvoința sa față de urmașii fostului nepot al său, Solomon. Termenii de Nobilissimus (cel mai nobil) și Nobilissima Familia (cele mai nobile familii) au fost
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
esențiale ale filmului erau prezente în program alături de data exactă la care acestea avuseseră loc, în 1877. Aprecierile criticilor au fost și ele unanim pozitive la început: "„o grandioasă înviere a unei pagini de istorie”", "„operă de patriotism luminat”" etc. Cronicarul ziarului „Adevĕrul” nota în 3 septembrie: "„am convingerea că filmul Independenței va sluji României, făcând lumii din ambele continente un curs emoționant al istoriei Renașterii noastre la viața de stat liber și de factor însemnat în politica din Balcani”". Ulterior
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
vizionări de presă. Un publicist francez specializat în cinematografie, nota că toți realizatorii "„au adus în arta de a grupa grafic, o măiestrie demnă de marii maeștri ai studiourilor noastre, în special în reconstituirea luptelor din jurul Griviței și ale Plevnei...”". Cronicarul revistei franceze „Ciné-Journal” scria în 29 iunie 1912 despre cinematograf că "„cel mai frumos exemplu al nobilelor sale virtuți se afirmă cu o operă prodigioasă realizată în România de artiștii și regizorii Societății Filmelor de Artă din București”", iar „Le
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
(n. cca. 1655/1660 - d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii "Viața lui Constantin Brâncoveanu" din 1711 și al manuscrisului "Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească", care s-a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
S-a ocupat timp de peste un deceniu de traducerea și tipărirea unor lucrări de cult, acțiune inițiată de domnitorul Șerban Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor. În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu, calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a fidelității sale față de domnitor. Cert este că la
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit "eroul creștinătății". În decembrie 1473 a avut loc o campanie otomană în Țara Românească și sudul Moldovei
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) și 2.000 poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniți în ajutor
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
au fost uciși, iar cei care au scăpat s-au pus pe fugă, cu toată încercarea disperată a lui Suleiman Pașa de a-i opri. Până la Dunăre au fost urmăriți de moldoveni, hărțuiți și uciși o mare parte din ei. Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele: Același cronicar polon a scris că: Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
s-au pus pe fugă, cu toată încercarea disperată a lui Suleiman Pașa de a-i opri. Până la Dunăre au fost urmăriți de moldoveni, hărțuiți și uciși o mare parte din ei. Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele: Același cronicar polon a scris că: Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan: Același cronicar polon amintit mai
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
cu evenimentele: Același cronicar polon a scris că: Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan: Același cronicar polon amintit mai sus, îl numește pe Ștefan un bărbat demn de admirat, la fel ca eroii pe care îi admiră lumea. După părerea acestuia, lui Ștefan ar trebui să i se dea stăpânirea lumii, el să fie conducătorul oștii
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
ar trimite-o împotriva otomanilor, deoarece, în timp ce ceilalți principi trândăvesc și își petrec timpul în petreceri sau în lupte mărunte între ei, Ștefan este singurul care a obținut o victorie atât de strălucită împotriva unui dușman care părea de neînvins. Cronicarul anonim scrie că au fost luate de la turci 40 de steaguri, în timp ce unele surse italiene și austriece indică pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți. Cronicarul turc Sa
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
de neînvins. Cronicarul anonim scrie că au fost luate de la turci 40 de steaguri, în timp ce unele surse italiene și austriece indică pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți. Cronicarul turc Sa's ed-Din chiar scrie că armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
în timp ce unele surse italiene și austriece indică pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți. Cronicarul turc Sa's ed-Din chiar scrie că armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
lucrările de construcție ale mănăstirii au început în toamna anului 1577. Se presupune că sfințirea bisericii a avut loc înainte de 22 februarie 1578, când domnitorul, împreună cu mitropolitul și episcopii, i-au constituit patrimoniul funciar principal, adică i-au dat moșii. Cronicarul Grigore Ureche datează mănăstirea tot din anul 1578: ""Într-acești ani (1578, n.ns.) au zidit Pătru vodă mănăstirea Galata în vale și nu după multă vréme s-au răsipit, care loc și pănă astăzi să cunoaște"". Această mănăstire a
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
pe un teren nepotrivit, undeva "sub deal", în "capul iazului", adică probabil în apropierea locului unde a fost construită mai târziu Mănăstirea Frumoasa. Deoarece temelia a fost așezată într-un loc nesigur, zidurile bisericii s-au surpat la scurtă vreme. Cronicarul Nicolae Costin afirmă în letopisețul său că ""mănăstirea Galata, ce o zidisă în vale (...) să risipisă"". De la vechea biserică a mai rămas un clopot pe care se află următoarea inscripție: ""Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și l-
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
era de origine munteană. Ca urmare a dărâmării primei biserici la puțin timp după ridicare, domnitorul Petru Șchiopul a ctitorit o a două biserică pe un deal din apropierea orașului, ce domină valea râului Nicolina. Acest eveniment este relatat astfel de cronicarul Grigore Ureche: ""Într-acestaș an (1583, n.ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri. Iată cum relatează cronicarul Ion Neculce: ""Și de frica viziriului și de rușine s-au întorsu iarăș înapoi la Gălata. Ș-au făcut hendichiu în giuru împregiurul taberii ș-au pusu străji buni. Ș-au șădzut toată vara acolo, pân-în toamnă la Simedriu
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o din temelii”, fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întărește. În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reședința Episcopiei Argeșului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, dacă nu monumentul cel mai
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
prin vad, dar cățeaua lui Dragoș, pe nume Molda, s-a înecat în apele adânci și repezi ale râului. Fiara a fost ucisă, iar Dragoș a dat râului numele de Moldova, după numele cățelei sale . Iată cum descrie acest eveniment cronicarul Grigore Ureche: ""umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacile, au dat de o hiară ce să chiamă buor și după multă goană ce o au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
jud. Covurlui), plus veniturile a peste 200 de clădiri din Iași. Sosit în Moldova în persoană pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea (1648-1687) a urcat la 10 iunie 1672 la Cetățuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, "„și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile”". Sultanul a fost uimit de măreția construcției. Conform legendei
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]