8,169 matches
-
-mi transfere o parte din mobila de acolo În micul meu birou Însorit ce dădea spre grădină și acolo a fost instalat Într-o dimineață uriașul birou, care nu avea pe suprafața lui mare din piele Închisă decât un imens cuțit de hârtie Încovoiat, un adevărat iatagan din fildeș galben, retezat din colții unui mamut. Când a murit unchiul Ruka, la sfârșitul anului 1916, mi-a lăsat o sumă care azi ar echivala cu două milioane de dolari, plus moșia cu conacul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori Mademoiselle face patul să scârțâie, mișcându-se. Căci Încă o mai aud. Acum se aude foșnetul argintiu rostind „Suchard“; apoi hârș-hârș-hârș, un cuțit pentru fructe tăind foile publicației La Revue des Deux Mondes. Începe o perioadă de declin: citește Bourget. Nici un cuvânt de-al lui nu va supraviețui. Condamnarea se apropie. Sunt pradă disperării, luptându-mă să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afini) și adolescența mea setoasă de neprevăzut s-au amestecat, s-au „combinat” și au produs reacția sufletească „dureros de dulce” pe care am să încerc s-o descriu (de fapt s-o sugerez, s-o evoc numai). Ca un cuțit de aur, dorința acută de a fi imediat fericit mi-a străpuns pieptul, în care totodată se înfipsese certitudinea că fericirea, palpabilă, e undeva foarte aproape, la doi pași, după colț; că, purtată de curentul acelui șuvoi uman, de efluviile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ucis l-ar fi putut ucide pe loc. Astfel escortat, domnul A. a mers cât a mers până când, găsind un moment favorabil, s-a răsucit fulgerător, l-a trântit pe maior la pământ și cât ai clipi i-a înfipt cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o cruciuliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe, întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce mod superb - tot adevărul despre stalinism, totalitarism, dictatură. Ce departe mă simt acum, în martie 1994
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în jurul Sfanțului Mormânt vedem altarul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ea închide și deschide un ochi și din el curge mir în formă de cruce. Icoana, chipul de pe ea, este jupuit până la cap (până la față), rupt, tăiat cu cuțite, nu-l are cum ar trebui să fie. Se spune că un om rău a zgâriat chipul Maicii Domnului. L-a jupuit de pe icoana din jos în sus. Însă când a ajuns la Fața icoana a vorbit: „Ajunge! Până aici
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit a membrilor parcă reflectă (ca o oglindă deformată) veninul și șuvoiul de înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am fost niciodată implicată în vreo mișcare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu suflete pline de foc, câmp de care, se pare, e extrem de interesată chiar Providența. Soarele urcă și cu el și secreta mea speranță de a nu pierde sentimentul iubirii, cel pe care-l simt că mă taie ca un cuțit în pântece, un ciudat harakiri fără sânge și vărsare de intestine; ceva ca o emoție puternică la vederea unor oameni necunoscuți pe care doream din suflet să-i cunosc, să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am tradus câteva poeme în superba revistă Lyrikvännen,‚cu un mic eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă și s-o publice. 27 februarie. Am visat că un copil mă amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O amenințare din exterior? Dușmanii mei neștiuți? În J.-J. Rousseau (Les rêveries du promeneur solitaire) există sfatul de a nu lupta cu dușmanii, ci mai degrabă a-i folosi, după sfatul înțelept al lui Plutarh
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rămână în Suedia până când a devenit cu adevărat nebună. O istorie care trebuie scrisă, dar mai întâi trăită, cu riscul luat chiar de personajul recreat. Dis-de-dimineață, un vis îngrozitor: aveam gura plină de sânge, și un băiat mă amenința cu cuțitul, lângă două cupe de cenușă. La dentist, urgent, însoțită de Andrei (Bart), unde mi s-a ars nervul dintr-un dinte! Mă simțeam drogată, șocată, exact ca în vis! Acasă mi-am revenit - pentru prima oară în viață am luat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la fiecare cuvânt care se spunea. Nu știam prea multe nici despre Mircea Eliade și generația lui, și nici despre istoria României, care ni se transmisese numai prin istoria falsificată după „necesitățile împrejurărilor istorice”. La un moment dat, țineam un cuțit de argint în mână. Cele două doamne făceau prevestiri negre, ele știau parcă adevărul pentru care noi, născuți ceva mai târziu, pierduserăm orice interes. Deodată, în mâinile mele „calorice” (de „șaman”, cum mi-a spus Mircea Eliade când va veni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Cele două doamne făceau prevestiri negre, ele știau parcă adevărul pentru care noi, născuți ceva mai târziu, pierduserăm orice interes. Deodată, în mâinile mele „calorice” (de „șaman”, cum mi-a spus Mircea Eliade când va veni la noi, în Suedia), cuțitul s-a rupt în două părți, depărtând lama de mânerul plin de incrustații fine. Am împietrit de durere și rușine. Doamnele m-au consolat pline de amabilitate, și eu am promis că le voi aduce în schimb setul meu de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lama de mânerul plin de incrustații fine. Am împietrit de durere și rușine. Doamnele m-au consolat pline de amabilitate, și eu am promis că le voi aduce în schimb setul meu de lingurițe de argint... pentru că îmi lipsea un cuțit de argint acasă. M-a tulburat mult, pentru că fusese ca un „semn”, ca o funebră prevestire, pentru că se vorbea de soarta fiului iubit și înstrăinat. La moartea lui Mircea Eliade citisem în Limite textul lui Culianu despre maestrul său, după cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
supărat cu soția lui, și acum ea va avea primul loc pentru a încerca să se împace cu el prin moarte. 25 iunie. Din nou un vis important: eram cu René la un restaurant, apoi în bucătăria noastră, unde spălam cuțitele și furculițele care se transformaseră în aur și argint. René râdea și mă îmbrățișa plin de dragoste. Am simțit mirosul lui plăcut când m-am trezit, ca și cum el ar fi într-adevăr cu mine, comunicând căldura binefăcătoare a iubirii. Iulie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt uscate de mult. Puckson are impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a omorât pur și simplu, că Boni zace acum cu un cuțit înfipt în inimă. M-am îngrijorat și eu văzându-l deodată pe Boni mort, plin de sânge. Ne-am hotărât să mai așteptăm puțin și apoi să alertăm poliția. Apoi am sunat la întâmplare la țară, în apropiere de Furusund
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
europeană, după anii distrugători de după Cortina de Fier. Apoi ne-am întors acasă și am mâncat căpșune suedeze, vorbind despre visul ei avut înainte de moartea lui René: m-a văzut într-o casă de sticlă, eram închisă și aveam un cuțit pe care-l împlântasem în piept. Ea a început să strige, și Ulf a trezit-o din coșmar. A fost ca și cum ar fi văzut chiar „sufletul lui René” omorându-se cu lucruri secrete. S-a împlinit deja un an de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gânditor. L-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva și mi-a povestit cu vocea lui detașată, aproape rece, că fratele lui a înnebunit. Acum este închis la casa de bolnavi de nervi, după ce a amenințat un șofer cu un cuțit, pentru că nu vroia să-i dea biletul pe care nu-l plătise. Numărul celor rătăciți cu mintea în moderna Suedie nu face decât să crească, precum și boala Alzheimer. Deși standardul de viață este foarte înalt (asta nu înseamnă că nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ăsta este un semn de mare oboseală a civilizației noastre, un semn de totală decădere a moralei, care va sfârși Dumnezeu știe cum. Nimic nu mai e sigur azi, nici măcar o mică plimbare pe stradă - peste tot te pândește un cuțit sau țeava unui revolver. Poliția e neajutorată, căzând foarte des victimă violenței de pe străzi. Nici un mijloc tehnic nu poate înlocui ceea ce oamenii trebuie să învețe încă din anii copilăriei: a-și respecta semenii, a învăța în fiecare zi cum să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de Petre. În timpul vacanței am plecat la Nicorești, la părinții mei din satul Dobrinești, unde am stat toată vara. Părinții se mutaseră în casa pe care mătușa Aglaia le-o lăsase moștenire înainte de a pleca în cea lume sub tăișul cuțitului banditului Nasie iar noi am stat în casa părinților pe care am și cumpărat-o plătind datoriile la legea conversiunii, casa fiind ipotecată. Toate erau bune: părinții - părinți, prietenii la fel dar întâi septembrie se apropia îngrijorător. Toate cadrele didactice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se tipăreau și se legau cărți. Maistru la legătorie era un om foarte la locul lui, bun și înțelegător, Boiov. Am fost înțeles de acest om minunat și în două luni ajunsesem să deprind meseria. Aveam acasă și presă și cuțit rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându-i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. 214 Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce dă în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru era întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână, privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?". La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "Slavă Domnului", explicându-mi că, cu o jumătate de oră înaintea vizitei, se defectase instalația de tăiat gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ministrul turismului, Ion Stănescu fost șef al Departamentului Securității Statului -, ne deplasam la Oltenița pentru a vedea cum merg treburile. Uneori, la asemenea deplasări, îl aveam alături și pe Dr. L.... Au fost necesare multe intervenții și multe discuții "la cuțite" cu cei de la șantier și cu directorul acestuia, un tehnician priceput și cooperant, Erou al muncii socialiste, care se plângea că-i lipsește ba una, ba alta. În martie totuși nava era aproape gata, am convenit cine să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]