7,688 matches
-
a mai plăcut și n-a mai pasionat.154 Asediul Plevnei se prelungește și începe să obosească opinia publică.155 Încep murmurele, iar încrederea în destoinicia militară a comandamentului rus slăbește. La București, ca și în alte orașe ale țării, dese conflicte izbucnesc prin localurile publice între militarii ruși și publicul român. Intrarea României în rezbel a pricinuit la Budapesta nu numai decepții, dar și o mare turburare. Ziarele evreo-maghiare sunt pline de obrăznicii la adresa României. Unul din aceste ziare ia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era cel de astăzi. Era primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel mare, nici alinierea. Dar era viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri în târg ori în Heliade ne întorceam în cete dese cântând din fluiere și învârtind din hârâitori. Toate sunt bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la Moși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui E. Lovinescu, mi am dorit realizări de aquafortist, nu de procuror și de pamfletar. Au rămas însă, ici colo, niște note de sarcasm, pe care dacă le aș fi eliminat sau atenuat, riscam să nu mai fiu autentic. în ciuda deselor mele situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații extreme; în rest, m-am ținut la un nivel constatativ, moderat, ca să nu zic neutru. Cu severitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, prin opinii și stil, incomodează. Sînt convins deci că nu va regreta suspendarea colaborării. Abia așteaptă să „bage” alte materiale, „de un interes mai larg”, cel mai probabil despre ireproșabila funcționare a Restaurantului „Parc” ori despre opulența și varietatea deselor „expoziții culinare”. Pentru mine, hotărîrea ce-am luat-o e dureroasă, mai ales că vine după ce-am renunțat și la cronica literară din revistă; - acolo, din motive, să le zic, psihologice (nu vreau nici să ajut, nici să împiedic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sa, Uniunea Scriitorilor a avut o „epocă de aur”, despre care pot depune mărturie Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Fănuș Neagu, ștefan Bănulescu etc. *„Nu știi nici să iubești, nici să urăști”, mi-a spus A. Într-una din tot mai desele sale porniri mînioase împotriva mea. În absolut, ea are dreptate, nu știu nici una, nici alta. E - recunosc - o deficiență a firii mele analitice. Iubirea mea nu „acoperă toate cusururile”, nu face abstracție de faptul că „și soarele are pete”. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în anecdotele lui Amza Pellea cu „E-te-te, bre, al dracului!”, „Unde fuseși, mă zăpăcitule?”, „Plecă, bă, Ursu înainte, tu de ce nu te duseși după el?” Reactivitatea olteanului se exprimă prin limbaj. Femeile vorbesc foarte decoltat, fără reticențe, cu dese referiri la sex. în această „societate” amestecată, cenușie, există și persoane de calitate. Una, cu care am discutat, e Ovidiu Constantinescu din București, fost ofițer de carieră, scos din armată după război, vărsat printre micii funcționari. Cînd s-a prezentat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
blid mai plin sau pentru o bucată mai mășcată de carne. Dacă „persoana” e și „drăguță”, „curtea” se face chiar cu o anume tragere de inimă. În cele trei săptămîni ale sejurului, discuțiile alimentare mi s-au părut cele mai dese, începînd de la structura meniurilor pînă la modul de servire. Opiniile fluctuau într-un fel comic. Ieri la prînz, de pildă, după jumătate de oră de așteptare, ospătărițele erau criticate fără milă. Rezulta că mai rău de-atît nici că se poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa era motivat exercițiul - ocupase fabrica de zahăr de acolo, jumătate din drum cu masca pe figură și cu dese culcări în zăpadă; trecusem examene grele, necunoscute de colegii mei civili, iar acum eram aruncat în lume fără șanse de a converti această pregătire în ceva adecvat. Stă cineva să se uite la steluța de pe noii epoleți? Curios, în fotografiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu pot fi un sectar. Aspirația mea a fost mereu aceea de a vedea lucrurile larg, inclusiv din unghiul celui aflat „de partea cealaltă a baricadei”. (Poate de aci „pertinența” - o calitate care nu te evidențiază prea mult - și frecvența deasă în vorbirea și în scrisul meu a lui „de altminteri”, prin care încerc să/și să mă nuanțez.) Scriu aceste rînduri avînd în față cele două ziare franțuzești pe care le cumpăr mereu: „L’Humanité” și „Le Monde”. Primul e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care e profesor, își acoperise creștetul gol cu o meșă ridicată de la o tîmplă spre cealaltă. Chelie „deasă” (vorba glumețului) am și eu, dar nu mi-o ascund sub vopseli sau tunsori sofisticate. O port cinstit, chiar de dinainte de a-l fi citit pe Marțial, care, în „Epistola X”, îi atrăgea atenția unui contemporan că „nimic nu e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hamal. Cum mă vede, îmi face „complimente”: că arăt bine, am roșeață în obraji și pielea întinsă. Plăcut surprins de aceste constatări, îl contrazic moale. Trage cu ochiul și spre chelie, dar despre ea nu zice nimic. El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul școlii din VîlceleTg. Ocna, dar vede și de propria-i gospodărie. Îmi arată palmele: sînt înnegrite, crăpate. Nu ezită să-mi declare că regretă că a urmat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca această „vecinătate” să devină efectivă cît mai încolo. De la cimitir, am plecat direct la gară. *Obligat de doctor să nu mai fumeze, căci „a contractat o pneumonie”, Cojocaru îmi spune că nu-și mai găsește locul și că are dese crize de „melancolie pernicioasă”. E supărat pînă-n adîncul sufletului pe copii că sînt risipitori. „Cînd eram studenți, mie și maică sii, ne ajungea mîncarea de la cantină. Nu cheltuiam un leu în plus peste bursă!” „Alte vremuri”, zic eu, dar nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la nature avait doué d’un esprit politique lucide, courageux et énergique, n’a su résister à glorification de sa propre personnalité. Les flagorneurs le submergeaient de louanges, recevant en retour des postes élevés et des récompenses de prix et des titres. Et ce n’est pas un hasard que si, plus la situation s’aggravait dans le pays, et plus le choeur portant aux nues, «notre Nikita Serguévitch» était enthousiaste”. „și cînd te gîndești - încheie Burlațki cu amărăciune - că totul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acolo a rămas pînă dimineață, cînd l-a descoperit nevastă-sa. Încerc să-l încurajez, și-l întreb de ce exemplul bun (faptul că Vîță are 80 de ani și trăiește) nu-i vine în minte. *O, aceste zile cu ceață deasă, în care, străbătînd parcul, mă simt amenințat! înaintez nesigur, prudent. Nu întîlnesc pe nimeni, dar nici n-aș dori să întîlnesc. Fiecare pas îmi poate aduce o surpriză. Spațiul s-a redus, mă închide, se deplasează odată cu mine. Ajung la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avea pentru mine „rețetele” lui de viață, de vreme ce regimul în care se complace cel mai mult e complezența? În loc să mă curețe, să mă limpezească și să mă întărească sufletește, fiecare nouă discuție despre politică (și ele au devenit tot mai dese: pe stradă, la redacție, în casă) mă tulbură, mă mîlește, mă dezgustă. „Politica” a ajuns să-mi pară inutilă, derizorie, fără sens. Ce rost are să te prefaci că înoți, dacă apa de sub tine-i mică, fără valuri, o baltă, balta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în zi de duminică) circulă rar, prin urmare, la gară, mergem pe jos. Pînă la Liceul Pedagogic (adică primul kilometru), mă opresc doar de două ori. De aci brațele încep să-mi slăbească, iar nevoia de popasuri devine tot mai deasă. Cînd ies din parc și intru pe strada Gării (asta înseamnă încă un km) sînt de-a dreptul extenuat. Aș vrea să stau pe loc ceva mai mult, dar ceasul nu-mi dă răgaz. Mă grăbesc, cu întreruperi scurte la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de mare. Așa s-a Întâmplat și serile trecute, motiv pentru care ea, simțindu-se ceva mai bine, și-a permis să vă dea un telefon, chiar dacă ora nu era prea potrivită. Dar cu crizele ei, care au devenit mai dese, prinde de puține ori asemenea momente. știu din ultimele Dvs. rânduri că ați avut de trecut momente deosebit de grele, despre care nici nu mai Îndrăznesc să amintesc. și În fond, ce poate ajuta gândindu-te sau vorbind de ele, când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o problemă de moștenire În satul natal, Rădășeni. 623 Eugen Ionescu acceptă cu mare bucurie. Trecem prin grădina publică Peyron, unde V. Alecsandri a luat, obținut premiul I, pentru imnul gintei latine În 1878 și ajungem la camera mea, Av. des Arecaux. În cameră, pe masă, se găseau câteva exemplare din lucrarea mea de doctorat: Acte et éducation morale dans la pensée franșaise contemporaine, tipărită și susținută În ianuarie 1943. Începe să se consume vinul din pahare. Ofer un exemplar din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
rost aici, neavând nici o legătură cu numele satului - să poarte numele lui N. Beldiceanu și C.F.R. mi-a admis propunerea, dar guvernul Iorga demisionând, nu s-a mai realizat aprobarea. Vă trimit pe lângă revistele, pe care le mai am, În urma deselor mele peregrinări, și 6 fotografii. La una din aceste foto și anume la „Adunarea G-lă a Academiei Germane” țin mult, ca fiind unica. Vă rog mult, dacă o folosiți, să nu se piardă. Altfel le puteți ține oricât aveți nevoie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
desfășurat activitatea cea mai importantă: școală de dogărie pentru adulți, pomicultură, cor sătesc de adulți și alfabetizare, Într-o vreme când toate acestea erau rarissime. Mai sunt țărani bătrâni care i-au fost elevi și v-ar putea informa. 654 Desele absențe de acasă ale doamnei Despina Teodorescu, distanța mare dintre Fălticeni și București, dificultatea deplasărilor mele În Capitală, au Împiedicat contacte mai strânse, pentru a obține cele promise. știam că doamna are multe documente, reviste etc., dar am avut impresia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
12.1978) Dragul meu Jenu, În ajunul tuturor copilăriilor trăite sau netrăite, visate sau pierdute, cu toată Moldova În mine, Îți urez La mulți ani și fericire, Împreună cu Întreaga ta familie: Realizări și succese, Afirmări și progrese, Întâlniri cât mai dese (cu mine) Așa cum reiese din glosarul prieteniei și frăției. Nu mi-ai răspuns la ultimaĂ 704 704 Dată fiind curiozitatea unor intruși dornici de a-mi cunoaște corespondența, nu mai eram sigur dacă primeam toate misivele, sau dacă plecau cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o lipsă acută de motorină. Atât la ieșire, cât și la intrare, se stă trei-patru zile până capeți 50-100 de litri de motorină și, cu toată lipsa, se face și multă risipă prin ocolurile tot mai mari și tot mai dese în fiecare oraș și comună. Toate aceste neajunsuri și multe altele care persistă în țară fac pe cei ce pot și au prilejul să părăsească țara și să-și caute libertatea și liniștea în țări străine, departe de patria mamă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Înainte de a mai apuca să vorbesc cu el, Mihai Botez a avut Însă criza hepatică de pe urma căreia a și murit. Am comunicat totuși la București răspunsul meu pozitiv; lucrurile au intrat Însă În timpul cel mai scurt Într-o ceață foarte deasă, mai ales că și Adrian Dohotaru avea să dispară curând, În urma unui stupid accident de mașină. În clipa de față, se pare că Bucureștiul are cu totul alte planuri cu privire la Centrul Cultural de la New York. Ce pot să spun, decât că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația este mai rea ca Înainte. Mama nu mai vede deloc. Are dese accese de anghină pectorală. Ca să fie dusă din pat până În baie durează un sfert de oră. Poșta circulă greu de tot. Am primit abia ieri ilustrata voastră, expediată acum 40 de zile”, scrie tatăl meu, din dulcea Bucovină. „Zunächst möchten
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alegem, așa că nu ni se poate reproșa nimic. Unii au viață, alții doar destin. Unii au stea, noi, poate, nu a fost să avem. E și asta o stea În felul ei, o Meccă aiuritoare”, Îmi scrie poetul. „Mama are dese crize de nervi, pe lângă accesele de anghină pectorală. Nu poate merge decât susținută de ambele mâini, abia târâie picioarele. Deși mai este mult până la Întoarcerea voastră, numărăm deja lunile”, citesc În scrisoarea de acasă. „Wir haben Sie nach Ihrer Lesung
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]