6,859 matches
-
reprezentând primul pas pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la 22 septembrie
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la 22 septembrie 1531, la Grez-sur-Loing
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
al-Hasani al-Sabti sau simplu Al-Idrisi (n. 1099 - d. 1165 sau 1166) a fost un geograf musulman, cartograf, egiptolog și călător care a trăit în Sicilia, la curtea regelui Roger al II-lea. Muhammed al-Idrisi s-a născut în Ceuta, aparținând dinastiei Almoravizilor marocani și a murit în Sicilia. Al-Idrisi a fost un descendent al Idrisizilor, care la rândul lor au fost descendenții lui Hasan bin Ali, fiul lui Ali și nepotul Profetului Muhammad. Al-Idrisi s-a născut în familia Hammudizilor, într-
Muhammad al-Idrisi () [Corola-website/Science/331921_a_333250]
-
Ibn Jinnī, pe numele său complet ’ Abu-l-Fatḥ ‘Uṯmăn bin Ğinnī al-Mawșilī (932-1002 d.Hr. / 320-392 H.) (în arabă: أبو الفتح عثمان بن جني الموصلي) este un filolog arab din perioada dinastiei hamdanide (890-1004). Ibn Jinnī s-a născut în anul 932 în Irak la Mosul fiind fiul unei sclave grecoaice care aparținea lui Sulaymăn bin Fahd bin ’Aḥmad al-’Azdī. A avut mai mulți profesori, dintre care se remarcă ’Abū ‘Alī
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
mai multe clădiri și bazaruri. În anul 993, altarul a fost distrus de către un rege numit Saboktakin. Cu toate acestea, în anul 1009, fiul sultanului Mahmood Ghaznavi a ordonat ca altarul să fie restaurat. În anul 1150 sultanul Sanjur, din dinastia Selgiucidă a renovat sanctuarul, transformândul în moschee, după vindecarea miraculoasă a fiului său în altar. Moscheea a fost extinsă în anul 1310 sub patronajul lui Muhammad Khodabande, un lider mongol convertit la șiism. În anul 1333 marele explorator Ibn Battuta
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
și cu o curte interioară plină de verdeață și de liniște într-un oraș atât de aglomerat. Complexul Golestan este tot ce a rămas din fortăreața istorică Teheran - „Arg”. Cetatea a fost construită în timpul domniei lui Tahmasp I (1524-1576) din dinastia Safavidă, si mai tarziu, a fost renovată de către Karim Khan Karim Khan Zand (1750-1779). Odată ce Agha Mohammad Khan Qajar (1742-1797) a ales orașul Teheran drept capitală guvernării sale, Curtea și Palatul Golestan au devenit reședința oficială a familiei regale Qajare, în
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
și în urmă domniei lui Fath Ali Shah. Palatul a fost reconstruit în forma sa actuală în 1865 de către Haji Abolhasan Mimar Navai. Palatul Golestan a fost construit în secolul al XVI-lea, pe vremea când Persia era condusă de dinastia Safavidă. Palatul a fost extins în secolul al XIX-lea când a găzduit curtea regilor persani din dinastia Qajară. Complexul este un ansamblu format din 17 palate transformate acum în muzee și accesibile publicului ce se întind pe o suprafață
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
de către Haji Abolhasan Mimar Navai. Palatul Golestan a fost construit în secolul al XVI-lea, pe vremea când Persia era condusă de dinastia Safavidă. Palatul a fost extins în secolul al XIX-lea când a găzduit curtea regilor persani din dinastia Qajară. Complexul este un ansamblu format din 17 palate transformate acum în muzee și accesibile publicului ce se întind pe o suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
din dinastia Qajară. Complexul este un ansamblu format din 17 palate transformate acum în muzee și accesibile publicului ce se întind pe o suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunați artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din artă persana medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu formele clasice ale Orientului
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
părți erau separate de mai multe clădiri care au fost distruse în perioada Pahlavi. Sectoarele interioare au fost situate la est de secțiunea administrativă și la nord de grădină Golestan. Aveau o curte mare care găzduia inclusiv reședințele femeilor din dinastie, cu o cladire imensă în mijloc care, de fapt, era „Harem-ul Sări" (haremul ascuns). Aceste clădiri au fost distruse în perioada Pahlavi și Ministerul Afacerilor Economice și al Finanțelor a fost construit în locul lor. Între 1925 și 1945 o
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
anii 1950 și 1960 au fost ridicate clădiri comerciale moderne. În forma sa actuală, Palatul Golestan este rezultatul unei continue construcții și renovări de aproximativ 400 de ani. În timpul erei Pahlavi, palatul Golestan a fost folosit pentru recepții regale oficiale, dinastia Pahlavi construindu-și propriul palat la Niavaran. Cele mai importante ceremonii care au avut loc în Palat în timpul epocii Pahlavi au fost încoronările regelui Reza Shah și a fiului său, Mohammad Reza Shah. În prezent, complexul Palatului Golestan este format
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
cu numarul 37 a Comitetului Patrimoniului Mondial, eveniment care s-a desfășurat la Phnom Phenh în Cambogia. Conform declarației UNESCO referitoare la Palatul Golestan: „Palatul Golestan este un complex de clădiri istorice din Teheran care au slujit că reședința pentru dinastia și curtea regală a dinastiei Qajare, dinastie ajunsă la putere în anul 1779 care a transferat capitala Persiei la Teheran. Complexul istoric este format din grădini cu flori minunate, bazine cu apă și fântâni. Principala valoare a complexului este dată
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Patrimoniului Mondial, eveniment care s-a desfășurat la Phnom Phenh în Cambogia. Conform declarației UNESCO referitoare la Palatul Golestan: „Palatul Golestan este un complex de clădiri istorice din Teheran care au slujit că reședința pentru dinastia și curtea regală a dinastiei Qajare, dinastie ajunsă la putere în anul 1779 care a transferat capitala Persiei la Teheran. Complexul istoric este format din grădini cu flori minunate, bazine cu apă și fântâni. Principala valoare a complexului este dată de minunatele decorațiuni artistice ce
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
eveniment care s-a desfășurat la Phnom Phenh în Cambogia. Conform declarației UNESCO referitoare la Palatul Golestan: „Palatul Golestan este un complex de clădiri istorice din Teheran care au slujit că reședința pentru dinastia și curtea regală a dinastiei Qajare, dinastie ajunsă la putere în anul 1779 care a transferat capitala Persiei la Teheran. Complexul istoric este format din grădini cu flori minunate, bazine cu apă și fântâni. Principala valoare a complexului este dată de minunatele decorațiuni artistice ce datează din
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Dinastia almohadă (, din arabă الموحدون, transliterat al-Muwaḥḥidun, “monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Dinastia almohadă (, din arabă الموحدون, transliterat al-Muwaḥḥidun, “monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a fost începută de Ibn Tumart din tribul Masmuda, urmat de Abd al-Mu’min
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Ibn Tumart din tribul Masmuda, urmat de Abd al-Mu’min al-Gumi între anii 1130 și 1163, când acesta a murit; almohazii i-au învins pe almoravizi, extinzându-și aria de influență peste tot Magrebul. Andaluzia a avut aceeași soartă sub dinastia almoravidă ca și Africa. Almohazii au dominat peninsula Iberică până în 1212 atunci când Muhammad III “al-Nasir” (1199-1214) a fost învins în bătălia de la Las Navas de Tolosa din Sierra Morena de o alianță a prinților creștini din Aragon, Navarre și Portugalia
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și Sevillia care vor fi câștigate de creștini în 1236 și 1248. Almohazii au continuat să domine Africa până când pierderea de teritorii datorată revoltei triburilor și a districtelor a înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de temut, dinastia marinidă în 1215. Ultimul descendent al dinastiei, Idris al-Wathiq, și-a exersat puterea asupra orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
creștini în 1236 și 1248. Almohazii au continuat să domine Africa până când pierderea de teritorii datorată revoltei triburilor și a districtelor a înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de temut, dinastia marinidă în 1215. Ultimul descendent al dinastiei, Idris al-Wathiq, și-a exersat puterea asupra orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de temut, dinastia marinidă în 1215. Ultimul descendent al dinastiei, Idris al-Wathiq, și-a exersat puterea asupra orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn Tumart a plecat în Spania pentru a-și continua studiile și de acolo va pleca la Bagdad pentru a-și aprofunda cunoștințele. La Bagdad, Ibn Tumart s-a
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
în diferite orașe Ifriqiyan, o zonă care cuprinde regiunile de coastă din vestul Libiei moderne, Tunisia șiestul Algeriei, predicând și începând revolte împotriva magazinelor de băuturi alcoolice și a altor manifestări de lipsă de disciplină. El a dat vina pe dinastia almoravidă, pe care a acuzat-o de obscurantism și impietate. S-a opus sponsorizării școlii de jurisprudență malikită. Acesta va fi mutat dintr-un oraș în altul de către autoritățile săturate de atitudinea sa. După ce a fost alungat din Bejaia, Ibn
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Almohazii au înregistrat pierderi mari, jumătate din căpeteniile lor le-au fost omorâte în lupta iar supraviețuitorii abia au reușit să-și croiască drum înapoi în munți. Ibn Tumart a murit la puțin timp după, în august 1130. Faptul că dinastia almohadă nu s-a prăbușit imediat după o astfel de înfrângere și după moartea Mahdiului lor carismatic, este o dovadă a organizației foarte bine pusă la punct de Ibn Tumart în Tinmel. Cu siguranță va fi fost o luptă pentru
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
min, erau amândoi bărbați capabili. Inițial, guvernul condus de ei a impulsionat mulți evrei și creștini să se refugieze în Portugalia, Castillia și Aragon, state creștine în continuă creștere.În cele din urmă, aceștia vor deveni mai puțin fanatici decât dinastia almoravidă, și Ya’qub al-Mansur era un om desăvârșit care scria într-o arabă curată și îl proteja pe filozoful Averroes. Titlul de “al-Mansur”, “Învingătorul” a fost câștigat în urma bătăliei câștigate în fața lui Alfonso VIII al Castiliei, în bătălia de la
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și Requena. Încrederea în conducerea almohadă fusese pusă la îndoială de aceste evenimente; dezastrele vor fi puse pe seama distracțiilor califului al-Adil, pe seama incompetenței și a lașității locotenenților sai, iar succesul s-a datorat conducătorilor locali care nu făceau parte din dinastia almohadă, cei ce au regrupat apărarea. Pentru a răsplăti asistența din partea Castilliei, al-Bayyasi îi dăduse lui Ferdinand III trei fortărețe de frontieră strategice: Baños de la Encina, Salvatierra (de lângă Ciudad Real) și Capilla. Dar Capilla a refuzat să se supună, forțându
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]