9,274 matches
-
că nici pentru mine. - Nu, confirmă Pascalopol, foarte serios. Intr-adevăr, cocoana Aglae nu cultivă prea mult virtuțile creștine. Însă dumneata, domnule Felix, ești un om cu desăvârșire independent, și nu vad ce conflicte ai putea avea cu ea. Cu domnișoara Otilia (Pascalopol se întoarse ocrotitor către fată și părea a vorbi numai pentru ea), se schimbă puțin chestiunea. E ceva mai delicat. Dar vom lua măsuri, trebuie să luăm măsuri. Am și vorbit cu Costache. El e un om cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
banii de-a dreptul în străinătate, la o bancă unde mi se face cont. Am și eu dreptul să mă recreez. - Cum aș vrea să merg în străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm, fă-mi plăcerea asta. Pascalopol, silit să alerge, își ștergea sudoarea de pe frunte. - Domnișoară Otilia, zise el cu o umbră de ironie, la vîrstamea nu mă mai urc pe stoguri. Să se suie domnul Felix. Felix, atras de nebunia Otiliei, se urcă într-adevăr pe urmele fetei, care se cățărase cu mâinile și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nostru fiu. De aceea, mi-am zis că, oricât sunt la mijloc legături de rudenie, trebuie să răspund și eu printr-un gest leal și să vă atrag atenția asupra unei primejdii. Mi s-a spus că vă logodiți cu domnișoara Otilia. Pascalopol întrerupse cu vioiciune: - Cine ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mijloc legături de rudenie, trebuie să răspund și eu printr-un gest leal și să vă atrag atenția asupra unei primejdii. Mi s-a spus că vă logodiți cu domnișoara Otilia. Pascalopol întrerupse cu vioiciune: - Cine ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gest leal și să vă atrag atenția asupra unei primejdii. Mi s-a spus că vă logodiți cu domnișoara Otilia. Pascalopol întrerupse cu vioiciune: - Cine ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv. - Pentru ce n-are interes? întrebă serios moșierul.Stănică își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tânără, neexperimentată, azi se întîlnește c-un tânăr, mâine cu altul, o fată greșește ușor. În casa lor stă un student de vârsta ei, pentru care se pare că are înclinațiuni... Cumnata mea Aurica a văzut lucruri decisive, dar, ca domnișoară, s-a sfiit să vă comunice, de aceea am luat eu hotărârea să vă scutesc de o decepție. Înțelegeți, un om mai în vârstă, chiar bogat, nu poate lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete de nouăsprezece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ați suferit de vreo maladie infecțioasă intimă, soția dumitale a făcut avorturi? Moș Costache se-ngălbeni, iar Pascalopol interveni: - Domnule doctor, eu cred că la o consultație de amuzament nu e nevoie de întrebări nepotrivite, când sunt de față și domnișoare. -De ce, de ce? sări țanțoș Stănică, domnul doctor trebuie să știe tot! Doctorul nechemat așeză pe bolnavul fără voie pe un scaun, îi ciocni genunchii, așezați unul peste altul, spre a le controla reflexele, încercă cu un ac de gămălie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca să-i asigure succesiunea. Dacă ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-ar mai interesa-o mizeriile astea. Dar, în sfîrșit! Ei bine, cucoana Aglae, condusă de Stănică ăsta, care e un escroc (să nu te superi, domnișoară Otilia) și umblă după procopseală, e capabilă să declare că Costache s-a smintit și e iresponsabil, aducând mărturia doctorului. Pentru bani, capeți orice declarație. Costache pus sub interdicție înseamnă scoaterea din casă a domnișoarei Otilia. - Vai! se înspăimîntă Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
escroc (să nu te superi, domnișoară Otilia) și umblă după procopseală, e capabilă să declare că Costache s-a smintit și e iresponsabil, aducând mărturia doctorului. Pentru bani, capeți orice declarație. Costache pus sub interdicție înseamnă scoaterea din casă a domnișoarei Otilia. - Vai! se înspăimîntă Otilia de raționamentul dur al moșierului. - Așa ceva n-are să se-ntîmple, nu-ți fie teamă, o mîngîiePascalopol, Costache e sănătos, trăiește mai mult decât noi toți; dar trebuie să fii prudentă. Spionajul e cam rușinos, dar uneori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi supărat domnișoara Otilia, ce s-a întîmplat? Moș Costache, prin încovoierea lui, mărturisea nevinovăția și nedumerirea. În sfârșit, după o așteptare zadarnică, Pascalopol se îndreptă spre ușă, în prada celei mai mari mâhniri. Costache întinse spre el brațe de om care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
crezi cîndîți voi spune că țiu mult la dumneata și că am regretat că nu te-am putut vedea. Felix lăsă capul în jos, jenat. Pascalopol părea emoționat. - Domnule Felix, spune-mi drept, bărbătește, de ce numai vrea să mă primească domnișoara Otilia? - Dar eu... eu nu știu... eu... Felix se făcuse roșu la față. Pascalopol înfipse întrebarea drept ca un ac de injecție. G. Călinescu - O iubești pe domnișoara Otilia? Spune-mi ca unui părinte! Felix, supus unei astfel de inchiziții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnule Felix, spune-mi drept, bărbătește, de ce numai vrea să mă primească domnișoara Otilia? - Dar eu... eu nu știu... eu... Felix se făcuse roșu la față. Pascalopol înfipse întrebarea drept ca un ac de injecție. G. Călinescu - O iubești pe domnișoara Otilia? Spune-mi ca unui părinte! Felix, supus unei astfel de inchiziții, simți că nu era încă bărbat și se tulbură. Tăcerea lui era afirmativă. - Va să zică, o iubești! trase Pascalopol încheierea. Nici nu se putea altfel. Ca bărbat sunt puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astfel de inchiziții, simți că nu era încă bărbat și se tulbură. Tăcerea lui era afirmativă. - Va să zică, o iubești! trase Pascalopol încheierea. Nici nu se putea altfel. Ca bărbat sunt puțin indispus, dar ca prieten, te-nțeleg și te aprob. Domnișoara Otilia e o fată rară. Însă, dă-mi voie să adaug: ești sigur că o vei iubi mereu? Felix făcu un gest de mică indignare. O va iubi, zicea el mutește, in veci. - Știu, știu, urmă Pascalopol, acum o iubești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică, și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia cum vream eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă-nșel când îți afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, pe Otilia, și poate că nu mă-nșel când îți afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat să disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea. Însă domnișoara Otilia mă înțelege, are nevoie de îngăduința mea și de... știu, vei ironiza în sinea dumitale... și de banii mei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat să disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea. Însă domnișoara Otilia mă înțelege, are nevoie de îngăduința mea și de... știu, vei ironiza în sinea dumitale... și de banii mei. Bani au mulți, dar nu știu cum să-i dea. Eu nu i-am dat bani domnișoarei Otilia, n-am jignit-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viril în dragostea mea. Însă domnișoara Otilia mă înțelege, are nevoie de îngăduința mea și de... știu, vei ironiza în sinea dumitale... și de banii mei. Bani au mulți, dar nu știu cum să-i dea. Eu nu i-am dat bani domnișoarei Otilia, n-am jignit-o, cumpărînd-o, ci i-am făcut într-atît toate capriciile de când era mică, încît a i le refuza acum înseamnă să fiu un fel de tată denaturat. Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curtezană, mă ierți, care cere de la un bărbat. S-a format între noi o rudenie sui generis, și acum, când dumneata vrei s-o distrugi, sufăr și eu, suferă și ea. Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar domnișoara Otilia a venit îngrijorată la mine și mi-a arătat că moș Costache nu vrea să dea bani ca să te înscrii la universitate și celelalte. Ei bine, i-am dat eu. Nu, nu trebuie să fii umilit. Am avut grijă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu. Nu, nu trebuie să fii umilit. Am avut grijă să te scutesc de această situație și am pus pe moș Costache să-mi restituie banii. Așa că nu-mi datorezi nimic. N-aș putea să-ți spun dacă iubesc pe domnișoara Otilia ca părinte sau ca bărbat, n-am voit să pun de-acum această gravă chestiune. Nici domnișoara Otilia nu știe bine. Fapt este că avem nevoie unul de altul și că ne înțelegem. Poate că domnișoara Otilia trece numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pus pe moș Costache să-mi restituie banii. Așa că nu-mi datorezi nimic. N-aș putea să-ți spun dacă iubesc pe domnișoara Otilia ca părinte sau ca bărbat, n-am voit să pun de-acum această gravă chestiune. Nici domnișoara Otilia nu știe bine. Fapt este că avem nevoie unul de altul și că ne înțelegem. Poate că domnișoara Otilia trece numai printr-o criză (asta este primejdia care ne pândește pe noi, oamenii în vîrstă) și-și închipuie că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă iubesc pe domnișoara Otilia ca părinte sau ca bărbat, n-am voit să pun de-acum această gravă chestiune. Nici domnișoara Otilia nu știe bine. Fapt este că avem nevoie unul de altul și că ne înțelegem. Poate că domnișoara Otilia trece numai printr-o criză (asta este primejdia care ne pândește pe noi, oamenii în vîrstă) și-și închipuie că te iubește (nu vreau să te jignesc), poate că te iubește cu adevărat, ceea ce n-ar fi de mirare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că te iubește cu adevărat, ceea ce n-ar fi de mirare. Ești un tânăr de ispravă, frumos, inteligent. Dar a vă căsători acum e o nebunie, crede-mă. Sunteți prea tineri și nu vă cunoașteți bine unul pe altul. Pe domnișoara Otilia eu o cunosc bine. E ca o rîndunică: închisă în colivie, moare. Așteptați să fiți majori, să vă faceți cariera, să vă cunoașteți bine unul pe altul, și apoi... Eu, unul, vă ajut din toata inima, crede-mă... Aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față de tinerețea dumitale? Banii, ah, banii! Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte. Pentru voi amândoi. Așa să mă crezi. Zicând acestea, Pascalopol își mască emoția bând un păhărel de lichior și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]