6,594 matches
-
făcut duce, era afară când a început o ploaie foarte puternică. I-a ordonat vizitiului să-l ducă la Luvru, unde puteau intra numai ambasadorii, prinții și ducii. Când trăsura sa a ajuns la poartă, lau întrebat cine este. «Un Duce», a răspuns el. «Care duce ?» a repetat santinela. «Ducele d‘Epernon» a spus. «Care din ei ?» «Cel care a murit ultimul». Pe baza acestui răspuns l-au lăsat să intre.Temându-se totuși că va intra într-o încurcătură din cauza
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
foarte puternică. I-a ordonat vizitiului să-l ducă la Luvru, unde puteau intra numai ambasadorii, prinții și ducii. Când trăsura sa a ajuns la poartă, lau întrebat cine este. «Un Duce», a răspuns el. «Care duce ?» a repetat santinela. «Ducele d‘Epernon» a spus. «Care din ei ?» «Cel care a murit ultimul». Pe baza acestui răspuns l-au lăsat să intre.Temându-se totuși că va intra într-o încurcătură din cauza aceasta, a mers direct la rege. «Sire, » a spus
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
chiar până la piciorul treptelor dumneavoastră.» Regele a fost nemulțumit. «Ce prost te-a lăsat să intri?» a întrebat. « Un prost mult mai mare decât își poate imagina Maiestatea voastră»a răspuns Roquelaure, «pentru că m-a lăsat să intru sub numele ducelui d‘Epernon, cel care a murit ultimul». Acest răspuns a pus capăt supărării regelui și l-a făcut să râdă din toată inima.“ Societatea franceză europeană a epocii Regelui Soare gravita în jurul astrului cel mai important: Ludovic al XIV-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mémoire de la mère Angélique pour servir d’éclaircissement contre celui de Monseigneur de Langres, Maria Jacqueline Angélique, care era sora memorialistului Arnauld d‘Andilly, povestește cum a intrat de la vârsta de opt ani la mânăstire. Tot ea îi apreciază pe ducele și ducesa de Noailles, care, având nouă fete, au dat dovadă de o atât de mare bunătate creștinească, încât le-au permis să aleagă între căsătorie și mânăstire. Ducele de Saint Simon, remarcă în memoriile sale cazul absolut neobișnuit al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vârsta de opt ani la mânăstire. Tot ea îi apreciază pe ducele și ducesa de Noailles, care, având nouă fete, au dat dovadă de o atât de mare bunătate creștinească, încât le-au permis să aleagă între căsătorie și mânăstire. Ducele de Saint Simon, remarcă în memoriile sale cazul absolut neobișnuit al unei casătorii din dragoste: „ Au fost multe căsătorii iarna aceasta, și printre ele una foarte ciudatăo căsătorie din dragoste, dintre fratele lui Feunquière, care nu făcuse nimic special, și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că fetița s-a născut neagră deoarece într-o zi piticul ar fi sărit pe patul reginei însărcinate și ar fi speriat-o. Cert este că piticul Nabo a dispărut de la curtea regală imediat după nașterea copilei. în Memoriile sale, ducele de Saint Simon povestea întâmplarea:„Oamenii au fost surprinși anul acesta, că, în timp ce Prințesa e Savoia se afla la Fontainebleau, chiar înaintea căsătoriei sale, a fost luată de doamna de Maintenon la o mănăstire micuță, necunoscută, de la Moret, unde nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
familie nobilă, scăpătată. A crescut într-o atmosferă de austeritate și era o persoană foarte religioasă. Neavând finanțele necesare pentru a beneficia de o căsătorie, sau pentru a fi acceptată la o mănăstire, a fost nevoită să intre în slujba ducelui d‘Orléans și să se ocupe de educația celor trei fiice mai mici ale familiei acestuia. Când verișoarele lui Ludovic au crescut, s-au mutat la curtea regală, iar Louise a intrat în serviciul cumnatei regelui, Henriette Anne. În lucrarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Ele pot fi înțelese la un prim nivel, dar poate că trebuie să căutăm un altul. Ele pot fi conotate, semnificate în diferite moduri. Pe scurt, trebuie să trecem de la sensul literal la sensul real, adică să interpretăm. După cum spunea ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon: Când vorbiți cu cineva, ascultați ceea ce gândește acesta, nu ceea ce spune". Sensul real se descoperă în lumina contextelor socioculturale, personale și literare care înconjoară și influențează purtătorul de valori. Să vedem cum se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de reponsabilitate? Cum să eliberezi trecutul, prezentul, viitorul? Paris, 12 iulie 1789. Susținut și iubit de popor, Necker tocmai a fost demis de rege. "Manifestanții, scrie istoricul Michel Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă Ludovic al XVI-lea ar fi abdicat atunci în favoarea fiului său și a regenței ducelui de Orléans
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă Ludovic al XVI-lea ar fi abdicat atunci în favoarea fiului său și a regenței ducelui de Orléans? Nimic nu ne împiedică să visăm." Ideea de a lucra asupra a ceea ce ar fi putut să se întîmple nu poate să stîrnească istoricului decît cel mult un zîmbet. Experții în uman, preocupați să demonstreze că ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teritoriale. În consecință, în perioada 887-888 în locul regatului franc iau naștere cinci regate independente: Francia apuseană, Francia răsăriteană, Burgundia superioară, Burgundia inferioară și Italia. Luptele interne și pericolul extern au determinat schimbări importante în Francia răsăriteană, însoțite de reapariția instituției ducelui și ducatului. În acest spațiu s-au format cinci ducate: Franconia, Saxonia, Suabia, Bavaria și Lorena (Lotharingia), divizată în Lorena de Sus și de Jos. Fragmentarea teritorială privește, de asemenea, desprinderea Austriei și Carintiei de Bavaria. Boemia se va număra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care sunt unite Franconia, Saxonia, Bavaria, Suabia și Lotharingia. Trecerea de la regatul francilor la regatul german este situată, în general, în anul 91155, dată la care, după moartea lui Ludovic Copilul, se stinge și ramura est-francă a carolingienilor. Conrad I, ducele Franconiei, va fi ales rege al Germaniei. Istoria Germaniei ar începe, punctual, în acest an, suveranul Conrad I fiind considerat cel dintâi rege german. Se intitulează oficial "rege al francilor", întrucât acesta era și reperul alegerii sale, apoi "rege roman
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
aproximativ același (cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Trier), în timp ce acela al principilor laici s-a redus la 16133. Ulterior, prezența principilor laici în realizarea actului electiv se va reduce la patru persoane: comitele palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg, camerarius; regele Boemiei, mare paharnic. Marele interregn a marcat nu doar căderea dinastiei Hohenstaufenilor ci, și începutul unei noi perioade pentru Germania. Rudolf I (1273-1291), originar din Elveția, inaugurează urcarea pe tron a familiei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
forma majoritatea în favoarea sa. Se stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, în mod succesiv, de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Prețul concesiilor acceptate de Carol al IV-lea a fost asigurarea succesiunii fiului său Wenzel (1378-1400). Principii electori au încercat să-și extindă atribuțiile în domeniul politicii generale a Imperiului, mijlocite de "reuniunile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de lucruri a încercat să profite Carol Quintul 194 pentru instaurarea absolutismului. Acest împărat care deținea prin succesiune cel mai întins imperiu după Carol cel Mare era însă prea acaparat de ambiții mondiale pentru a se putea impune în Germania. Ducele de Alba l-a sfătuit ca, în primul rând, să aducă principii germani sub ascultare la condiția "granzilor" din Spania 195. Revolta principilor, care a urmat acestei încercări, s-a finalizat cu încheierea Înțelegerii de la Passau (1552): împăratul recunoștea că
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ambiții și credințe divergente ale puterilor europene au degenerat în violență deschisă în anul 1606, în micul oraș german Donauwörth207: majoritatea luterană a împiedicat comunitatea catolică să organizeze o procesiune, determinând declanșarea unui scandal violent. La cererea catolicilor a intervenit ducele Maximilian I de Bavaria, impunând revenirea orașului la catolicism. Calviniștii, încă puțin numeroși în Germania, se simt tot mai amenințați, și, pentru a se apăra, pun bazele Ligii Uniunii Evanghelice, sub conducerea electorului Frederic al V-lea de Palatinat, soțul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-lea, cu Victor-Amedeu I al Savoiei și cu Filip al IV-lea al Spaniei, care era văr al împăratului Ferdinand al III-lea. De aceea, am putea numi acest război și un "război de familie". Trebuie remarcat și faptul că ducele Bavariei (catolic) și electorul Palatin (calvinist) erau amândoi din familia Wittelsbach, cel dintâi născut din ramura vârstnică, iar cel de-al doilea dintr-o ramură tânără, ce primise demnitatea electorală în secolul al XVI-lea. Opoziția religioasă era dublată de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
unui candidat străin de Casa de Habsburg. Pentru Frederic era esențial să câștige timp, pentru a-și consolida poziția în Boemia și a crește probabilitatea alegerii sale ca împărat. Între ceilalți candidați se numărau Carol-Emmanuel de Savoia, cu puține șanse, ducele Bavariei și regele Danemarcei. Nemulțumiți de noul lor rege, cehii l-au depus pe Ferdinand al II-lea la 19 august, alegând în locul acestuia pe electorul palatin, calvinistul convins Frederic al V-lea, la 26 august, deși alegerea împăratului urma
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
luterani: în virtutea acestuia Uniunea renunța definitiv la conducătorul său, Electorul Palatin, în timp ce Liga promitea să nu atace teritoriile membrilor Uniunii 220. Din acest moment Electorul de Saxa și Ludovic de Hessa-Darmstadt erau câștigați de partea cauzei imperiale. În același timp ducele de Savoia abandona Uniunea, oferindu-și serviciile împăratului și declarându-și convingerea că era în avantajul său să devină aliat al Habsburgilor, decât să fie în război cu ei. Armatele Ligii, reunite sub comanda lui Maximilian de Bavaria, au supus
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
beligeranții. Această speranță nu se va concretiza decât câțiva ani mai târziu, luptele continuând. În Germania, comanda trupelor franceze ale contelui Guébriant a fost preluată de mareșalul Turenne. Confruntat cu trupele imperiale ale lui Mercy, acesta va fi sprijinit de ducele Enghien, iar francezii cuceresc pentru scurt timp Fribourg, la 3 august 1644, apoi își întăresc pozițiile pe valea Rinului. Principalele evenimente ale anului 1645 s-au desfășurat în Germania. Torstenson își continua campaniile victorioase în Boemia, Silezia și Moravia, apropiindu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ale anului 1645 s-au desfășurat în Germania. Torstenson își continua campaniile victorioase în Boemia, Silezia și Moravia, apropiindu-se de Viena. Turenne dorea să o încercuiască, dar va suferi o severă înfrângere din partea lui Mercy, la Mergentheim. Sprijinit de ducele Enghien, ei vor întâlni trupele imperiale într-o a doua bătălie la Nördlingen, în ziua de 3 august, în care Mercy a fost omorât. Dar Torstenson nu poate forța Viena și va fi obligat să se retragă în Boemia, în timp ce
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principii reintrând în posesiunea statelor ce le aparțineau legitim înainte de a fi uzurpate de Napoleon. Acest principiu privește în mod particular Spania; apoi, în Italia, pe regele de Neapole, papa, regele Sardiniei; în Germania, regele Prusiei, principele elector de Hessa, ducele de Braunswick, regele Angliei în privința Hanovrei și, în sfârșit, ducatul actual al Varșoviei în profitul Prusiei". Aceste cuvinte exprimau pentru prima oară de o manieră categorică și clară, care nu urmărea interese dinastice ca în cea mai mare parte a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a fost, ca și în alte locuri, marea beneficiară a transformărilor. Napoleon nu era decât protectorul celorlalte state ale Confederației, care au suferit anumite transformări, fără a le fi afectat regimul politic. După ce Marele Ducat al Varșoviei a fost oferit ducelui de Saxa, Napoleon a început și acolo procesul de reforme, calchiat după modelul francez. Întrucât nu se putea sprijini pe burghezie, aceasta fiind inexistentă, el a încercat să atragă nobilimea. În consecință, dacă reforma statului a fost aplicată, reforma socială
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ibidem, p. 133. 217 Partida catolică putea conta pe sprijin sau pe neutralitate. Sigismund al Poloniei și arhiducele Albert al Țărilor de Jos, au promis concursul lor. Iacob I al Angliei căuta încă alianța cu Spania, iar la curtea Franței ducele de Bouillon s-a dovedit a fi fost singurul avocat al intervenției. Papa Grigore XV a acordat o subvenție anuală de 200.000 florini; Ungaria și Moravia au fost tentate să se alăture Boemiei. Ibidem, p. 132. 218 Ibidem, p.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]