12,690 matches
-
această binecuvântată stare. Muza tragică fusese publicată În volum În primăvară. Deși dejucase cacealmaua lui Macmillan și obținuse un avans de 250 de lire amenințând că se duce În altă parte, vânzările erau dezamăgitoare și, În noiembrie, devenise limpede că editorul avea să Înregistreze o nouă pierdere. În aceeași lună, pentru prima dată În viață, lui Henry i se refuză o povestire, tocmai de către Atlantic, dintre toate revistele, care Îi fusese atâta timp client fidel. Reuși să plaseze Elevul rapid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și orice cititor inteligent avea să opteze pentru a doua variantă. Se Întrebă o clipă dacă ar fi putut Împiedica greșeala dovedind un interes mai susținut față de evoluția romanului, dar Își aminti că Du Maurier se plânsese, supărat de amestecul editorilor de la Harper În timp ce acesta era În curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Împuținate... făcuse tot ce ar fi trebuit să facă, dar nu și ceea ce ar fi dorit.“ Gândul cel trist Îl năpădea pe Dencombe În timp ce stătea pe o bancă la Bournemouth, cu fața la mare, ținând pe genunchi un pachet abia sosit din partea editorului, despre care știa că conține un exemplar din cel mai recent - și aproape cu siguranță ultimul - său roman. Adunându-și puterile pentru a-l scoate din hârtie și după ce Îl răsfoia puțin cu o scânteie reînnoită de stimă față de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se mutase de la Boston la Londra În 1890 și obținuse rapid un post la The Times, Îl ajutase să umple golul lăsat În viața lui Henry de moartea lui Balestier, la fel ca și Henry Harland, scriitor talentat și editor cu viziune, care se strămutase din America În Anglia cam În aceeași perioadă, alăturându-i-se lui John Lane la The Bodley Head, ca redactor. Mai era apoi Jonathan Sturges, curajoasă victimă a poliomielitei, din fericire beneficiarul unui venit personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era, fără Îndoială, un stimulent, căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În mai. Pe când se afla la Paris, află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În mai. Pe când se afla la Paris, află de la Gosse despre moartea lui John Addington Symonds, personaj față de care interesul lui fusese intens și de lungă durată, prin contemplarea vieții căruia putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bună de Yorkshire. Berea trebuie să fi fost neobișnuit de tare, căci Du Maurier se arătă foarte vorbăreț În timpul mesei. Reveni la subiectul negocierilor cu Harper’s. Aparent, În Trilby era un pasaj de polemică auctorială În favoarea nudității, pe care editorii Îl voiau eliminat. — Vezi tu, Henry, eu am o teorie, și anume că, dacă ne-ar permite-o clima, am fi mult mai fericiți dacă am putea umbla fără Îmbrăcăminte. Trupul omenesc nu are nimic rușinos sau indecent, de la natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton În revista lunară Harper’s, și o scrisoare de la Du Maurier, În care Îi mulțumea pentru el. Editorii Îl Întrebaseră dacă este dispus să recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte pentru că era extrem de curios să citească romanul. Îi trimiseseră un exemplar al textului integral, dar cu rugămintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ofensat. Știi cât e de supărăcios - și una-două aleargă la tribunal. O dată, l-a dat În judecată pe Ruskin pentru o cronică proastă, Îți amintești? În fine, s-a plâns la ziare, s-a plâns la club, s-a plâns editorilor, s-a plâns la toată lumea și a amenințat că mă dă În judecată pentru calomnie. Mi-a stricat complet plăcerea pe care mi-a adus-o foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aibă ritmul și amplitudinea unui roman. O lăsă și pe aceasta deoparte și, În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să-ți explic, dragul meu. Dar simplul fapt că Îți pui această Întrebare spune multe despre tânăra generație. Gerald zâmbi. — Trebuie să plec, domnule James. Mă-ntorc la Bristol, pentru reprezentația de seară. Își strânseră mâinile și se despărțiră, iar editorul lui Du Maurier, Clarence McIlvaine, se apropie de Henry, cu un pahar de sherry În fiecare mână, Întinzându-i unul. — Nu mă omor după sherry, dar altceva nu este, În afară de cafea și ceai, spuse el. În clipe ca astea, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nestatornică, pe lângă amărăciune, Învățase și lucruri noi, după cum o demonstra Vârsta ingrată, constând În mare parte În „scene“ care puteau fi interpretate Într-un context care Îngăduia manifestări de zece sau douăsprezece ore, În locul obișnuitelor două sau trei. În general, editorii se plângeau (sau susțineau că cititorii se plâng) că În povestirile lui este prea multă analiză și introspecție, că acțiunea este lentă și nu Îndeajuns de „abilă“, și uneori sugerau că aceste defecte ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mă lăsa deturnat sau influențat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am făcut-o nici până astăzi. În septembrie 2003, la câteva săptămâni după ce am trimis editorilor Autorul, la rampă, terminat, am aflat că și Colm Tóibín scrisese un roman despre Henry James, care urma să fie publicat În primăvara lui 2004. Las În seama celor interesați de Zeitgeist să dea o semnificație acestor coincidențe. D.L. Birmingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lipsită de scrupule atunci când a trebuit să țin cu fermitate la preț, fie în epoca postbelică, în comerțul la negru cu articole deficitare precum pietrele de brichetă sau lamele de ras, fie mai târziu, ca autor, la negocierea contractelor cu editori tari de ureche. Prin urmare, am suficiente motive să-i fiu recunoscător mamei pentru faptul că m-a învățat de timpuriu să fiu pragmatic când e vorba de bani, fie și prin recuperarea datoriilor. Așadar, atunci când - în înșiruirea de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înțeles și să-mi bucur oaspeții - în viață sau citați din vremuri trecute - cu strachina de piftie plină ochi. Și rareori mi s-a întâmplat, cu astfel de prilejuri, să nu le povestesc mesenilor mei - o dată au fost invitați, pe lângă editorii antologiei de folclor Băiatul cu cornul fermecat, și frații Grimm și pictorul Runge -, într-o variantă sau alta, despre acel curs de gătit abstract, dar care reușea să acopere foamea. Îmi plăcea să variez originea bucătarului: o dată venea din Banatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii de steril, care se înalță dintre suprafețele de teren agricol cultivat, rezistând astfel timpului și devenind între timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
basmul nu a mai vrut să se împlinească până la capăt, căci n-am mai auzit nici o vorbuliță de la lectorii editurilor atât de generoase în promisiuni. Doar cineva cu o siluetă parcă înclinată din cauza vântului, care se recomandase ca Walter Höllerer, editor al revistei Akzente, a tipărit, așa cum promisese, câteva poezii. Tânărul sculptor, care de curând fusese lăudat ca poet, avea deja mâinile pline de lut și de ghips când povestea și-a urmat totuși cursul. Un lector de la editura Luchterhand, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de desene în peniță și - ca și când ar fi fost propunerea mea - să mi le plătească separat. Chiar și cu drepturile de autor solicitate, douăsprezece procente și jumătate din prețul de librărie al fiecărui exemplar vândut, a fost de acord în numele editorului Eduard Reifferscheid; acest procent cerut fără nici o reținere avea să constituie mai târziu fundamentul existenței mele materiale. Editura - care, așa am auzit, publica de fapt literatură juridică, nu fără succes - voia, la dorința expresă a editorului, să promoveze pe viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost de acord în numele editorului Eduard Reifferscheid; acest procent cerut fără nici o reținere avea să constituie mai târziu fundamentul existenței mele materiale. Editura - care, așa am auzit, publica de fapt literatură juridică, nu fără succes - voia, la dorința expresă a editorului, să promoveze pe viitor literatura postbelică de expresie germană, motiv pentru care îngrijea publicația Texte și semne scoasă de cunoscutul autor Alfred Andersch. Câteva dintre poeziile alese ar putea să apară mai întâi acolo și - „e de la sine înțeles“ - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Großholzleute, pentru ca acolo să-i citesc Grupului 47 adunat în păr capitolele Fusta largă și Fortuna Nord, autorului unui roman aproape terminat i-a fost acordat premiul grupului: patru mii cinci sute de mărci s-au adunat, donați spontan de către editori, primii mei bani adevărați, care m-au ajutat să dactilografiez încă o dată totul în liniște cu Olivetti a mea, ca să zic așa pe curat. În afară de asta, banii din premiu ne-au adus un pick-up superb de la firma Braun, numit „sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de materie cenușie și sentimentală, pot fi sămânță de scandal. Sunt documente omenești care Îmbogățesc impactul stilului - pe care al meu l-a modelat la roșu - cu gingașa intimitate a femeii de lume. Bref: o momeală de zile mari pentru editorii pirați și transandini. II O săptămână mai târziu, un Cadillac lung a oprit pe strada Las Heras, În fața Penitenciarului Național. S-a deschis o portieră. Un domn - sacou cenușiu, pantalon fantezi, mănuși de culoare deschisă și baston cu măciulia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că, pentru a fi perfectă, descrierea poemului trebuia să se suprapună vorbă cu vorbă poemului Însuși, la fel cum vestita hartă se suprapunea punct cu punct pe Imperiului Însuși. A eliminat, după mature reflecții, prefața, notele, indicele, numele și domiciliul editorului și a trimis la tipar opera lui Dante. Astfel a fost vernisat, În metropola noastră, primul monument descriptivist! Să vezi și să nu crezi: n-au lipsit șoareci de bibiliotecă ce au luat, sau au simulat că iau, acest nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primejdioasă e secta așa-numiților cabaliști, care amalgamează cele șase vorbe ale maestrului Într-o singură expresie enigmatică, tulbure de perplexități și simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari oferte cartagineze, care l-ar fi umplut de aur. În această epocă a negativismului relativist, el și-a afirmat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Prusiei; din Puna de Atacama până la Capul Horn, Vilcapugio e o victorie năucitoare. La Început, câte unul slab de Înger a presupus că atare revizionism va parcela unitatea disciplinei și, mai rău chiar, Îi va pune În mare Încurcătură pe editorii istoriilor universale. Acum știm că teama noastră e lipsită de o bază cu adevărat solidă, căci și cel mai miop Înțelege că proliferarea aserțiunilor contradictorii vine din izvorul comun al naționalismului și autorizează urbi et orbi acest dictum al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]