7,156 matches
-
Majoritatea locuitorilor sunt români (91,99%), cu o minoritate de romi (1,79%). Pentru 6,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,41%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,06%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Istorie Imagini
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
lui sunt împărțite în: Dintre toate acestea însă, cea care l-a consacrat este opera istorică. În ordine cronologică: Printre scrierile sale istorice cele mai importante se numără: Cele mai importante lucrări propriu-zis apologetice scrise de Eusebiu sunt "Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
l-a consacrat este opera istorică. În ordine cronologică: Printre scrierile sale istorice cele mai importante se numără: Cele mai importante lucrări propriu-zis apologetice scrise de Eusebiu sunt "Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și pentru a sugera că unele părți din scrierile lor ar
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
Liberă, în fiecare duminică între orele 14-15 în cadrul unui program religios transmis în perioada comunistă. După 1990 a pus bazele și a asigurat funcționarea Institutului Biblic Est-European, Institutului Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel), a postului de radio Vocea Evangheliei și al Editurii Cartea Creștină din Oradea. A fost inițiatorul Alianței Evanghelice din România, alianță ce regrupează cultele neoprotestante în România: baptiști, penticostali și creștini după evanghelie. De asemenea a fost unul din pastorii Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, cea
Iosif Țon () [Corola-website/Science/304084_a_305413]
-
Institutului Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel), a postului de radio Vocea Evangheliei și al Editurii Cartea Creștină din Oradea. A fost inițiatorul Alianței Evanghelice din România, alianță ce regrupează cultele neoprotestante în România: baptiști, penticostali și creștini după evanghelie. De asemenea a fost unul din pastorii Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, cea mai mare biserică baptistă din România (alături de pastorii Paul Negruț și Nicolae Gheorghiță) și a contribuit la construirea noii clădirii a bisericii Emanuel.
Iosif Țon () [Corola-website/Science/304084_a_305413]
-
(în ebraică יוחנן, "Yoḥanan") este numele convențional pentru autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradițional a fost considerat una și aceeași persoană cu apostolul Ioan. Simbolul său este vulturul. Datarea evangheliei după Ioan între 90-120 e.n., precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
(în ebraică יוחנן, "Yoḥanan") este numele convențional pentru autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradițional a fost considerat una și aceeași persoană cu apostolul Ioan. Simbolul său este vulturul. Datarea evangheliei după Ioan între 90-120 e.n., precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
În mod tradițional a fost considerat una și aceeași persoană cu apostolul Ioan. Simbolul său este vulturul. Datarea evangheliei după Ioan între 90-120 e.n., precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului Evangheliei după Ioan lipsesc, unii cercetători cred că evanghelia a fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului Evangheliei după Ioan lipsesc, unii cercetători cred că evanghelia a fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii. Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de comunitatea ioaneică din Anatolia. Referiri timpurii la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii. Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de comunitatea ioaneică din Anatolia. Referiri timpurii la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul celui de-al doilea secol. Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Ioan s-ar fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul celui de-al doilea secol. Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Ioan s-ar fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
să arate că autorul Evangheliei după Ioan s-ar fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu , cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ar fi fost Zebedeus și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Iisus i-a numit pe acești doi frați - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluționar-antiromană a Zeloților. Denumit în Evanghelia după Ioan „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe călătorii misionare în Asia Mică. Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței Artemis din
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a construit apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”). Exilat pe insula Patmos (Grecia), ar fi scris Apocalipsa lui Ioan în anul 95 d.Cr., iar după moartea împăratului Domițian (96 d.C.) s-ar fi întors la Efes, scriindu-și Evanghelia în jurul anului 100 d.Cr. A adormit în Domnul la vârstă foarte înaintată (88 ani). Iustin Martirul (c. 100-165 AD) care-l cunoștea pe Policarp de Smirna, învățăcel al lui Ioan, face o posibilă aluzie la Apocalipsă, și-l creditează pe
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
pus la îndoială ideea că autorul Evangheliei ar fi fost un apostol, și chiar a menționat că în baza stăpânirii șubrede a topografiei, autorul nu putea proveni din Palestina. El a argumentat că înțelesul și natura lui Isus prezentate în "Evanghelia după Ioan" erau foarte diferite de cele din evangheliile sinoptice, astfel autorul nefiind un martor direct al evenimentelor relatate. Bretschneider se referea la un caracter apologetic al lui Ioan, caracter care indică o dată ulterioară a scrierii. Cercetători cum ar fi
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
fost un apostol, și chiar a menționat că în baza stăpânirii șubrede a topografiei, autorul nu putea proveni din Palestina. El a argumentat că înțelesul și natura lui Isus prezentate în "Evanghelia după Ioan" erau foarte diferite de cele din evangheliile sinoptice, astfel autorul nefiind un martor direct al evenimentelor relatate. Bretschneider se referea la un caracter apologetic al lui Ioan, caracter care indică o dată ulterioară a scrierii. Cercetători cum ar fi Wellhausen, Wendt și Spitta au argumentat că a patra
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
sinoptice, astfel autorul nefiind un martor direct al evenimentelor relatate. Bretschneider se referea la un caracter apologetic al lui Ioan, caracter care indică o dată ulterioară a scrierii. Cercetători cum ar fi Wellhausen, Wendt și Spitta au argumentat că a patra evanghelie este un "Grundschrift" adică „... o operă care a suferit interpolări înainte de a ajunge la forma ei canonică; era forma o unitate la modul cum era pe atunci.” F.C. Baur (1792-1860) a avansat ideea că evanghelia era pur și simplu o
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
au argumentat că a patra evanghelie este un "Grundschrift" adică „... o operă care a suferit interpolări înainte de a ajunge la forma ei canonică; era forma o unitate la modul cum era pe atunci.” F.C. Baur (1792-1860) a avansat ideea că evanghelia era pur și simplu o lucrare de sinteză a tezei și antitezei pe model hegelian — sinteză între teza iudeo-creștinătății (reprezentată de Petru) și antiteza creștinătății neamurilor (reprezentată de către Pavel). El cita de asemenea din epistolele ioanine o sinteză a forțelor
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
pe model hegelian — sinteză între teza iudeo-creștinătății (reprezentată de Petru) și antiteza creștinătății neamurilor (reprezentată de către Pavel). El cita de asemenea din epistolele ioanine o sinteză a forțelor dualiste din gnosticism. Ca atare, el a atribuit anul 170 scrierii acestei evanghelii. Primul martor sigur al teologiei ioanine dintre părinții bisericii a fost Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a atribuit anul 170 scrierii acestei evanghelii. Primul martor sigur al teologiei ioanine dintre părinții bisericii a fost Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea lui Ignatie (probabil 107). Policarp de Smirna ("cca." 80-167) citează din epistolele lui Ioan, la fel ca Iustin Martirul și Filozoful ("cca." 100-165). Cea mai veche mărturie despre autor era cea a lui Papias
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
cea a lui Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare a face diferență între Ioan, autorul celei de a patra
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare a face diferență între Ioan, autorul celei de a patra evanghelii și Apostolul Ioan.) Koester refuză referirea lui Ignatie de Antiohia ca
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]