9,565 matches
-
autoritate despre care nu am putea stabili precis în ce constă și care nu de puține ori ne uimește chiar în clipele în care îi suferim efectele. Se aseamănă întrucîtva cu iubirea, care nu se poate explica fără acțiunea unui farmec inexplicabil"205. Importanța atribuită acestor două categorii ale prestigiului evoluează. În societățile stabile și bine ierarhizate de către trecut prin ranguri, titluri etc., dominant era prestigiul funcției. Toată lumea se închina, în sensul propriu al termenului, în fața unui patronim cu particulă, în fața
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care urmează să își primească pacienții, regizează ritualul ședinței, dirijează contactul fizic, se folosește de privire și pronunță formule alese anume pentru a favoriza atașamentul de persoana sa, căpătînd în schimb voința și conștiința pacientului. Din clipa în care acest farmec începe să acționeze, individul suferind se transformă în somnambul. Vindecarea, dacă are loc, trece prin acest atașament, prin acest abandon, prin iluzia amoroasă pe care nu de puține ori o produc. Ca și hipnotizatorul, conducătorul face din rearanjarea aparențelor o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
face conversație, și nici invers. Pentru că cel care susține o conversație trebuie să pună în mișcare un întreg arsenal: priviri, inflexiuni ale vocii, dansul trupului, el își învăluie făptura într-o atmosferă particulară pe care oamenii o numesc de obicei farmec. Așadar, alături de Tarde, să păstrăm termenul de conversație pentru a defini toate acele dialoguri în cursul cărora vorbim cu celălalt pentru a interesa și amuza, uneori din politețe, alteori din dorința de a fi împreună și mai ales pentru plăcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît în mulțimile naturale. Există totuși o dificultate în emiterea unei judecăți definitive asupra importanței acestui rol. Intervin și alți factori de ordin material, forța și interesul, factori pe care nu îi putem deloc neglija. Dar exact în asta constă farmecul oricărei cercetări, mai ales al celei psihologice: aici nimic nu e definitiv. Nu e vorba decît de o reconstituire imaginară, plecînd de la un număr relativ mic de fapte, asemănătoare celei realizate de paleontologi, care readuc la viață civilizația preistorică pornind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se trezește iar la viață sub formă de credință. Ceea ce fusese refuzat la început de rațiune și disprețuit de afectivitate este păstrat de memorie și primit de credință. IV După reflux vine fluxul, iar nostalgia începe să-și facă simțit farmecul. Ea înfrumusețează trecutul. Imaginea lui Moise ajunge să fie împodobită cu toate virtuțile și îi apropie pe evrei de eliberatorul lor care, neclintit ca o stîncă, le-a revelat credința și propria lor imagine. A fixa un orizont este privilegiul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Franklin pe americani. Dar cărui fapt îi datorează evreii atîta ostilitate? Moise reprezintă un caz singular întrucît le-a cerut evreilor să accepte o etică profund rațională și le-a interzis, lor și conducătorilor, să recurgă la idoli și la farmecele magiei, ceea ce determină o situație aparte dacă ne gîndim la putere. În fapt, scrie Max Weber, respingerea magiei însemna că, spre deosebire de ceea ce se întîmpla prin alte locuri, preoții nu trebuiau să recurgă la ea în mod sistematic în scopul supunerii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mici (albine, furnici). Acele animale n-ar fi decît reprezentarea simbolică a fraților din hoarda simbolică, așa cum în simbolistica vasului insectele și viermii îi înfățișează pe frați și surori (priviți cu dispreț, ca niște copilași)"562. Analogia are un anume farmec. Ea ne arată cum unul dintre frații uneltitori își ia revanșa și introduce între el și ceilalți distanța dintre Gulliver și Liliputani, reducîndu-i la stare de animăluțe. În același timp, își însușește și spusele lor, adună în persoana sa aflată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el acasă, nu în țări mai mult sau mai puțin ezitante și împărțite între cele două modele. America exercită, în continuare, o atracție atât de puternică, încât și țările care îmbrățișează modelul renan și se bucură de reușitele lui cedează farmecelor Americii și cad victime iluziilor modelului său. Fenomenul este caracterizat uneori ca americanizare a societăților occidentale<footnote Aurel Negucioiu, op. cit., p. 51. footnote>. Considerăm că toate acestea prezintă un interes deosebit pentru tema abordată, întrucât, pe de o parte, reprezintă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bîlci reprezenta, În atmosfera de cărbune a unei societăți de industrializare, o mică insulă strălucind de miracole, o bucată rămasă intactă din ținutul copilăriei, un domeniu În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
capabilă să lege câteva conversații. Avea un vocabular de 50 de cuvinte în perioada de dinaintea morții sale din noiembrie 1929... Concluzie Nu, Mowgli nu ar fi fost inteligent. Tarzan nu ar fi învățat așa de repede să vorbească, cu tot farmecul lui Jane. În ciuda imenselor potențiale genetice ale creierului uman, inteligența nu se poate dezvolta fără cultură. Pentru mai multe detalii Malson, L., Les Enfants sauvages, mythe et réalité, Uniunea generală a editurilor, Paris, 1964. Singh, J.A.L.; Singh, R.M.
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
scenei în alta, știm bine că fata ce reapare nu este decât sora geamănă a celei dintâi... Adevărul este pentru încă o dată „în altă parte”, după cum îi place să spună eroului din Dosarele X... Concluzie Harry Potter, Buffy și vampirii, Farmece, Dosarele X și altele sunt serialele (mai ales cele americane) ce dovedesc fascinația atemporală exercitată de puterile misterioase. Dar aceste capacități sunt de domeniul ficțiunii, la fel ca puterile lui Superman sau Spiderman, și nu se mai încadrează în psihologia
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al defamiliarizării (sau, mai precis, al familiarizării cu „obstacolul”), ea devine o modalitate eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt, fapt ce permite, în ultimă instanță, luarea în considerare a posibilităților infinite ale propriei lumi. În strânsă legătură cu distincția proză/poezie, trebuie să considerăm apoi binomul liric/antiliric. Deși nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adevăr, de multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contingent, neformat, nedesăvârșit în limbaj și în experiență. Spre ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Într-adevăr, poemele lui Mircea Cărtărescu par să asigure o nouă inducție a umanului în semnele deja prea tocite, redescoperă afectivitatea și, odată cu ea, farmecul prezent în orice lucru, oricât de umil. În acest sens - poate numai în acest sens -, putem vorbi de o anumită putere de seducție a realului, cu tot ceea ce presupune aceasta. Nu întâmplător, poetul alege drept motto al volumului său din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nebunește”, „mi-e sete de dragoste. dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/și dac-aș avea degete” etc.). În ultimă instanță, farmecul și savoarea acestui monolog sui-generis rezidă tocmai în dispunerea antitetică a termenilor, dozarea lor abilă conducând în final la evidențierea statutului paradoxal, ambiguu, al iubirii într-o lume ca aceasta în care trăim. O antiteză cu pondere substanțială în dezvoltarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cristina Ștefan, Olivia Todereanxe "„Toderean,Olivia"2. Am simțit acut de această dată lipsa Mirelei Pană, asistenta noastră în editarea atâtor volume de-a lungul anilor. Ea a plecat dintre noi, lăsându-ne umbra ei de grijăxe "„grijă" și de farmec. În fiecare an din ultimii cinci, doctoranzii, masteranzii și studenții mei la cursul de Teorii Politice Feministe m-au ajutat să modelez și să remodelez conținutul acestui volum prin întrebările, acordurile și obiecțiile lor, prin evaluările pe care le-au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Maria", cu fantastica ei energie intelectuală și emoțională, mi-a dat puterexe "„putere"a să mă simt intelectual foarte tânără și proaspătă. Adriana și Matei Călinescu mi-au făcut viața confortabilă și plăcută și mi-au împărtășit din inegalabilul lor farmec uman și intelectual. Cristina Zarifopol a însemnat un permanent dialog cu o întruchipare de excepție a felului femeiesc de a fi, asumat integral, în care spiritualul și afectivul nu cunosc schisme. Și ei, precum și Ilincaxe "„Ilinca,Cristina" Johnston, Luckey Ilieși
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
d-auzi o șoptire, E glasu-unui Înger de tine-ncîntat.” PÎnă ce „gîndirea (...) se Întoarce cu durere” spre priveliștile triste ale existenței, poetul mai gustă o clipă de desfătare În „vesela vale”. Aici: „Tot mișcă, Încîntă a noastră gîndire; Tot are farmec, tot este mister...”. Valea mai apare o dată În poemul Viața cîmpenească, sub forma spațiului (pierdut) al copilăriei: „Cu gîndul mă Întorceam La locurile dorite, În valea ce-atît iubeam Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam, Părul Înalt și tulpina Unde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin rafinamentul ei complex, tinde spre „farmecul virginal”... Dar să revedem, mai cu luare-aminte, peisajul său, spațiul liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai multe peisaje În poezia lui Bolintineanu. Cel din primele versuri (O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o mare originalitate a gîndi astfel, Însă, repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună pentru a comunica imagini, obsesii luate de la alții. Marea este Întîi un instrument al justiției divine, apoi un imperiu de Încîntare, un loc misterios, un farmec nenumit, un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare! Frumoasă, rîzătoare, plăcută-n timpul lin, Sublimă, impozantă, cînd timpii aspri vin, În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un farmec fără nume se varsă p-a ta față. Pe valurile tale, ce ne-ncetat murmur, M-ai legănat tu dulce, sînt element d-azur, D-o patrie frumoasă, dar dată moștenire Tiranilor din secoli, respins, a mea iubire Pe sînul tău
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de pe țărmuri participă la realizarea acestui leac pentru melancolie. Un leac care este, totodată, un excitant pentru fantezie, un narcotic care produce acea stare de beție a ființei, regimul favorabil al sublimului. Agentul ei principal este privirea. Ca să se dezlege farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a admira
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeme, recurența motivului virginității. „Vergural” este un atribut care se atașează ușor de obiect, indiferent de natura lui. Zorile, pasiunile, formele de relief sînt tinere Într-o bună parte din poemele lui Bolintineanu; femeia din seraiurile Bosforului are, totdeauna, „un farmec virginal” (Rabie), zorii sînt tineri („tinerile zori”), tînără este și mustrarea („cu tînără mustrare”), ochiul se desfată pe „vergine sînuri”, visele se nasc „dulci și tinerele”, legiverul (azurul) este fraged. Dumbrava, de asemenea, e fragedă și umbroasă, inima Înamorată este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de grații obosite din cauza abundenței. Obiectele Își pierd vigoarea matinală, farmecul prospețimii. Privirea le Învăluie complice, privirea le adoră și, cum ziceam, le corupe prin exaltarea forței lor de a străluci. Lingușirea este arma lui Bolintineanu. Nu umilința, nu penetrația, nu efortul de cuprindere filozofică, nu veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]