6,450 matches
-
ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
unul din textele volumului deschidea totuși, mai clar decât corpul uniform al poemelor, o fantă autointerpretativă ce putea servi drept „prefață”: „Pentru prefăcuți poezia e un cub de gheață/ adică un obiect totuși solid/ (deși până la urmă incert)/ care dă fiori pe șira spinării// cu înnăscută știință o pescuiesc ei/ din paharul tulbure - exact ca un cleștișor - / apoi o așază simplă și unică/ pe farfurie în toată splendoarea// eu însă pentru ca s-o întâlnesc/ trebuie să umblu cu mâinile oarbe/ în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de acută condensare, străbătute de un statornic fior metafizic. Târziu, în Rechinul (1987), S. revine la proza de introspecție, utilizând un vechi procedeu romantic: atribuirea paternității manuscrisului cărții unei necunoscute, Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
care, pentru sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București, [1910]; Notele unui om timid, București, f.a.; Un roman de dragoste. Scrisori răvășite, București, 1917; Căsătoria. Legende absurde, București, 1921; Visuri de fecioară, București, 1921; Femeia așa cum e, București, [1921]; Femeia ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
țara, pâinea industriei tot mai bogată să crească-n pieptul munților la șut. Stai cu partidul iarăși față-n față tu, al partidului destoinic fiu. Altădată, invocarea forței partidului este făcută prin afirmații notorii, juste prin ele înșile, dar fără fior vibrant, convingător: Partidu-ți este, Patrie, viața. în măreția simplității lui. Partidu-ți este suflul, dimineața și ți-e lumina viitorului. În primul său volum de poezie, Al. Andrițoiu a dovedit că a trecut de faza «promisiunilor» și a exercițiului de vers
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vechi sondor, ea simte-n palmă Maneta învingând pământul. Ea știe-n straturile-adânci Bogate vine de țiței, Ce-așteaptă de milenii lungi, Liberatoare, mâna ei (...) ... Sever și aspru stă ținutul, Dar fata îi zâmbește cald Și simte-n piept preacunoscutul Fior al clipei de asalt. Aurora CORNU - Digul. În: Viața românească, nr.6, iun 1953 Se-nvolbură valuri de ură Pândind, se frământă orbește... Noi strângem uneltele-n pumni Și digul, tot crește, tot crește (...) Răsună ecouri de luptă, Raymonde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de lemn Învelit În plastic și se uită În căruciorul mai plin ca niciodată, pe care l-am parcat lîngă cutiile cu truse de prim ajutor. — E o fetiță foarte cumințică, așa-i? Nu scoate nici un cuvințel! Mă trece un fior de alarmă. — E... ăăă... adormită, zic grăbită. Sinceră să fiu, n-aș prea deranja-o. — Vreau doar s-o văd și eu o secundică! Nu știu, zău, cum poate să doarmă cu toate pachetele astea În căruciorul ei. Cum dormi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la punctul de start. Chiar nu mă deranjează. — Nu. Ia Warriorul. Înghit În sec, sforțîndu-mă să-mi Împing Înapoi nodul care mi s-a pus brusc În gît. — Nu contează. Tot amuzamentul și voia bună ni s-au evaporat. Simt fiori de teamă. Dave Sharpness are dovezi cu Luke făcînd... ceva. Iar eu habar nu am ce anume. CINCISPREZECE De data asta nu mă mai obosesc să-mi pun ochelari de soare. Și nici să-i zîmbesc secretarei. Mă așez cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
strig „Fabia!“. Însă nici acum nu primesc nici un răspuns. Nu se poate să fi uitat că e În dimineața asta. — Fabia! Mă auzi? Bat În ușă. — FA-BI-A! Drept răspuns, mă Întîmpină o tăcere mormîntală. Nu e nimeni aici. Simt un fior de panică. Ce mă fac? Cei de la Vogue trebuie să sosească din clipă-n clipă... — Heei! Bună! mă strigă un glas din stradă și, cînd mă Întorc, văd o fată care se lasă pe geamul unui Mini Cooper. E slabă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală versul, dar, mai ales, conferindu-i o dramatică încărcătură emoțională prin presentimentul iminentei morți, B. reușește să transmită, prin câteva dintre ultimele sale poezii, fiorul autenticei trăiri întru artă: „M-a fulgerat dureroasă dorința plecării. [...] Umbra tristeții mele s-acopere lumea. De ce mai plânge cineva când sufăr eu destul? Nu mă clătinați, că sunt plin de lacrimi” (Plecare). SCRIERI: Soliloquii, pref. Emil Giurgiuca, Sibiu, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
duce la un atac fatal), dar respinge ideea de moarte. Nu se gândește decât cum să dezvelească misterul. Ackroyd încearcă și el să ne facă părtași la mister, făcând stafia lui Chatterton să defileze pe alocuri, dar nu simțim niciun fior. Charles moare la fel de autentic ca și Chatterton, lucru pe care îl aflăm într-un sfârșit. Nu există niciun mister. Asistăm la un șir de falsuri care nu duc nicăieri. Romanul se încheie prea clar pentru gustul unui lector Desperado. Ackroyd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui se clădesc pe o filozofie a iubirii. Versurile în care el descrie apropierea fizică sunt timide și totuși directe, copleșitor de elocvente: Acolo unde te rupi În două îmi place cel mai tare să te Știu întreagă. Acolo simt fiorul că ești Altfel... Înțelegem din aceste cântece ale trupului că în poezia lui Szirtes se amestecă două lumi paralele. Versurile numesc o iubire cât se poate de fizică pentru ceea ce e de fapt sufletul imaterial al celeilalte ființe. Iubirea lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt încredințat că închipuirea autorului (nu doar înlănțuirea amintirilor lui) aprinde imaginația lectorului, și din ea izvorăște fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni se întâmple. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al ciel per mille strade: quai fien, che possan mal tante, doti vostre cantor prose, nè versi? In voi solo (e son parca) può vedersi giunta a sommo valor, somma bontade. Voi Saggio, voi clemente, voi cortese onde nel primo fior de' più verd' anni vi fu dato da Dio si grande impero, per ristorar tutti gli andati danni: e, con potere eguale al bel penssero, por sempiterno fine a tante offese 4. Veronica Franco (1546-1591) De la mama ei, și ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tradiției, purtau nume metaforice (pe unele le-a schimbat, după starea ei sufletească): Pavilionul priveliștii îmbătătoare, Lăcașul brocartului imprimat, Lăcașul parfumurilor discrete. Inspirată, a scris versuri precum acestea: În munți o volbură e apa, Ca lângă noi ea și apare Fior al gândului ascuns. Vreme n-a curs îndeajuns Pământ și Cer - o panoramă Desfășurată peste toate Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după natură și poezie. Dramele lui Hugo ne obsedau, ca niște viziuni splendide. La ieșirea de la lecții, cu memoria de gheață a tiradelor clasice pe care trebuia să le învățăm pe de rost, era pentru noi un desfrâu plin de fior și extaz să ne încălzim, umplându-ne mintea cu scene din Hernani și din Ruy Blas. De câte ori, pe malul pârâiașului, după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea calei) face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
În 1959 și 907.000 doisprezece ani mai târziu. Rezultatul, În toate aceste orașe, de la Berlin la Stalingrad, a fost clasica soluție sovietică: kilometri Întregi de blocuri cenușii sau pământii din beton, ieftine, prost făcute, arhitectural amorfe, fără urmă de fior estetic (sau amenajări publice). Acolo unde centrul istoric al orașului scăpase nevătămat (ca În Praga) sau fusese reconstruit cu grijă după vechile planuri (Varșovia, Leningrad), noile construcții s-au Înălțat la marginea orașului, ca un șir de cămine suburbane ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și ea trăiește în fiecare om, de la primul om. Dacă am cântat moartea în cântecele noastre, ne-am axat pe linia creștină. Pentru noi nu există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.” Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman S-a mai adăugat și țărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia. Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fața țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri, sfărâmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
după dealul țepos, lăsând în urmă nori trandafirii și, în noaptea ce vine, luna se ridică fantomatică pe cer. Ca niște păsări cu aripile întinse și pline de diamante, apar stelele. Toamna domnește în noaptea feerică, umedă și răcoroasă. Un fior mă străbate căci știu că în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat.
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
notă se trasează linia interioară a celorlalte poeme, autoarea uzând de aceleași figuri cărora nu le lipsește un anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]