7,390 matches
-
deja, în cadrul fiecărei științe, pe partizanii unei abordări "pozitiviste" și "descriptive" a fenomenelor culturale ca fenomene naturale de partizanii unei alte abordări, "comparativă" și "normativă", centrată pe diversitatea, relativitatea și contrastul culturilor. Wilhelm Dilthey (1833-1911) a încercat să dea un fundament științelor morale ale culturii sau ale spiritului prin hermeneutică, înțeleasă ca interpretare a "urmelor" sau a manifestărilor spiritului. El propune o concepție cu două niveluri: există bunuri materiale care sunt o mărturie a trecutului și reprezintă urme ale acestuia, care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Nu e de ajuns să participe la producerea categoriilor: trebuie să știe ce anume le produce. Rațiuni și valori Sunt numeroși astăzi sociologii care insistă pe aspectele cognitive ale legăturii sociale. Ei arată că argumentele (rațiunile) sau/și valorile constituie fundamentele pe care lucrurile și oamenii se pot acorda. • Rațiunile În domeniul cultural, rațiunea este în mod deosebit căutată, căci ordinea simbolică implică mobilizarea cunoștințelor pentru a exista ca atare. Această optică este expusă de Leveratto (2000), care dezvoltă "o sociologie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
politică). În esență, dominația charismatică ajunge să-și schimbe caracterul. Fie se tradiționalizează, fie se raționalizează (sau se legalizează). Motivele acestei evoluții țin de interese identificate clar: interesul ideal sau material al direcției administrative de a continua relația pe un fundament durabil; interesul ideal sau material al discipolilor personajului charismatic de a permanentiza comunitatea. Aceste interese devin presante atunci când dispariția purtătorului de charismă deschide problema succesiunii sale. De rezolvarea acesteia depinde natura relațiilor sociale viitoare. Diferite forme de rutinizare se prezintă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vedere al statului, principiile ale căror vehiculare și aplicare le permite cultura? Căci valorile, scopurile și preferințele politicului condiționează integrarea într-un ansamblu combinând trei aplicații și trei orientări: formarea legăturii sociale, egalitatea redistributivă, unanimitatea reconciliatoare. • Universalismul cultural: principiul general Fundamentul general al valorilor constă în primul rând în afirmarea "universalismului cultural", a cărui proprietate este aceea de a masca seria de opoziții produse de limbaj și transpuse în practici: inegalități/diferențe; cultură de elită/cultură de masă; cultură dominantă/cultură
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
noutățile: hiturile, subiectele de presă corespund unei poziții de "monopol temporar" pe o piață încărcată; fie atașând fiecare operă unei personalități, obligatoriu unice. Este economia de tip star system (Benhamou, 2002). În acest spirit, dreptul de proprietate intelectuală înscrie ca fundament al principiului său personalitatea autorului, în contrast cu proprietatea industrială și cu dreptul brevetelor. Este o distincție esențială prin efectele ei sociale (Moulin, 1999, în legătură cu fotografia, și mai ales Edelman, 1989). Unii sociologi au analizat în detaliu munca de construire a excepționalității
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
exprimată când, în 1993, Hennion își propunea, în siajul lui Boltanski (1984) și al lui Passeron și Grignon (1989), să întreprindă o sociologie a denunțării care avea ea însăși denunțarea ca obiect sociologic și repunea în discuție rolul credinței la fundamentul jocului social (Hennion, 1993). Mai recent, el atacă negarea iubirii de artă și recuză deschis această sociologie critică: "[Aceasta] descalifică orice analiză sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reia critica adresată în cor de Heinich (2001) și Hennion (1993) teoriei lumilor, ei refuzând să-l situeze pe Becker de partea sociologiei comprehensive: acesta din urmă insistă pe convenții ca niște credințe necontestate, în loc să expliciteze valorile care stau la fundamentul acțiunilor. Și aici, critica are tendința să-l așeze pe Becker alături de Bourdieu... Concluzie Cele trei posturi ale sociologilor culturii Pentru a încheia această lucrare, dorim să arătăm că aceste trei paradigme prezentate în ultima parte sunt legate de metode
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în științele cele mai abstracte (a se vedea rolul metaforei în știință: de la "găurile negre" la teoria "super-corzilor" etc.), iar pe de altă parte, modelarea a numeroase fenomene din cîmpul științei cu ajutorul modelului lingvistic (infra structuralismul și semiotica). Limbajul ca fundament al cunoașterii (Anfangsgrund în filosofia kantiană) a însoțit dintotdeauna creșterea cunoașterii, marile schimbări de paradigmă în istoria științei fiind dublate și de mutații de limbaj: programul leibnizian al unei științe unificate și al unei limbi universale logico-semiotice, limbajul semiotico-filosofic peircian
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
C.P.2.228), iar "lucrul" cu această caracteristică (de a ține locul a ceva) este denumit representamen (C.P.1.564). "Semnul ține locul obiectului nu sub toate aspectele, ci numai în raport cu un fel de idee pe care am numit-o fundament (ground) al repre-sentamenului" (C.P.2.228). În termeni moderni s-ar purea vorbi de trăsături pertinente (ca în fonologia structurală), de "proprietăți emergente" (U. Eco), datorită cărora recunoaștem într-o caricatură pe omul politic reprezentat sau într-o schiță sumară
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a le fi sfidat. Apare ca firească și o altă întrebare: de unde atașamentul inflexibil, de tip nevrotic, al unora față de o ipoteză care ne exclude? Răspunsul nu este greu de dat dacă documentăm preferințele partizanilor necondiționați ai statutului nebulos al fundamentelor teoriei economice. Ei bine, nu e niciun secret că mai toți (sunt și unii naivi!) sunt prinși în plasa de beneficii a ideologiilor derivate din marile teorii economice. Ei știu că reconstrucția fundamentelor științei economice ar colapsa confortul lor ideologic
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
preferințele partizanilor necondiționați ai statutului nebulos al fundamentelor teoriei economice. Ei bine, nu e niciun secret că mai toți (sunt și unii naivi!) sunt prinși în plasa de beneficii a ideologiilor derivate din marile teorii economice. Ei știu că reconstrucția fundamentelor științei economice ar colapsa confortul lor ideologic. Neomonetariștii, bunăoară, deghizați în neoconservatori au împins economia americană în criza cea mai erodantă de principii, politici și strategii cunoscută vreodată. „Piață, tot mai multă piață” a fost flamura convingerilor lor, ducând evoluțiile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al înțelegerii și explicației. Am văzut că obiectul de interes al Economiei este complet altfel configurat decât cel al fizicii. Demersul cognitiv urmează alte trasee pentru a ajunge la rezultat și pentru a se asigura că acel rezultat are un fundament. A pretinde, bunăoară, Economiei să prevadă criza pe axa timpului și în reperele spațiului echivalează cu a cere fizicii pământului să ne ofere un calendar al cutremurelor. Atunci când fizica prezice ceva, acel ceva ține de o ordine simplificată printr-o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întâmplă reacția intersubiectivității la fluctuația din reflexivitatea faptelor sub forma crizelor. Este limpede (dar într-un fel complicat) că soluția crizei este soluția teoriei, a concepției asupra specificului substanțierii în Economie. Criza la nivelul faptelor de economie este consecința crizei fundamentelor teoriei. Orice depășire a stării de bifurcație radicală în tendențialitatea faptelor presupune mai întâi eliminarea exceselor teoriei. Împrumuturi turbulente Economia ca știință, în măsura în care imită fizica, se ocupă de fapte speciale care țin de o natură specială, adică natura umană. Oricum
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a stărilor sinusoidale ale consecințelor în repere de minim și maxim. Acest tip de reducție este o temă nerezolvată în mod consistent și atunci când echivalăm economia cu o problemă de randament. Economia nu are cum să fie o fizică (cu fundamente de mecanică) a naturii umane. Echivalența cauzelor cu efectele care marchează viziunea inginerească ar putea fi valabilă din perspectivă tehnologică, deci de mecanică aplicată, în care omul este cel mult supraveghetor (observator). Or, și în sistemele materiale ale naturii, fie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
din sistemul economic. Și asta, ca și când n-ar fi de ajuns, este complicată de dilematica intențiilor subiective care configurează în mod diferit pentru fiecare subiect algoritmul alegerii căii de atac a consecințelor (care, la rândul lor, generează un proces, cu fundamente psihice și logice, care pune problema preferințelor și așteptărilor alături de problema certitudinii în legătură cu metoda adevărului, prin care se ajunge la decizii și apoi la algoritmul de decantare a deciziilor optime, fie și ca opțiune majoritară prin acceptanță). Puternicul conținut subiectiv
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
economic fără să-i altereze stările prin simplificare sau abstractizare. Probabil că de aceea Economia balansează între regularizare și deregularizare, iar când este surprinsă de evenimente ce ies din schemele prea rigidizate sau prea liberalizate își ocolește problema gravă a fundamentelor. (Taleb, 2008) Obiectul Economiei ca știință implică metode raționale alături de unele ale determinanților raționali sau ale cauzelor raționalității. Toate acestea, în ciuda așteptărilor, scad șansele de gestiune sau de control rațional al traiectoriilor conținute sau al rezultantei sistemice. Cel mai turbulent
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
economiei de contextul social, urmând calea izolării științei de natură, deschisă de Iluminism. Trebuie să spun că ipotezele de lucru ale macroeconomiei s-au decantat din cele ale microeconomiei, uneori fiind irezistibilă soluția de a judeca procesele macroeconomice ca având fundament de natură microeconomică. Erorile de poziționare a conceptualizării pe această perspectivă se originează în jocul bazat pe concluzionarea metodică dintre semnificațiile așteptării a ceva și acceptării acelui ceva. În realitate, nu există un silogism care să ne asigure că este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu gândire rațională și gândire emoțională. Paradoxul trece la alt nivel: omul rațional ajunge să fie liber pentru că nu înțelege libertatea ca limitare prin norme, în timp ce omul integral, pentru că ajunge să conștientizeze limitele, nu este liber. După iluminismul rațional ca fundament al actualei civilizații omul său „natural” (omul unidimensional al raționalității) este complex, în timp ce omul integral este complexat, chiar dacă „a fi complexat” are sensul de conștientizare a limitelor și limitărilor. Iluminismul rațional cade în groapa pe care el însuși a săpat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de reușită. Școala s-a străduit din greu să funcționeze în plan instituțional și cognitiv ca un algoritm, fără derapaje, dar și fără surprize. Răspunsul copiilor a fost apatia, o stare generată de substimulare; ignorând că problema se află în fundamente, educatorii au făcut risipă de resurse la nivel de suprafață, de consecințe, în conformitate cu ceea ce John Dewey denumea "teoria de bucătărie a educației": adică, efortul profesorului este orientat spre a injecta elemente atractive (care să ofere stimulare) unor subiecte care nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pildă, modul de elaborare a materialelor didactice, modul concret de organizare a lecțiilor, care să țină cont de deprinderile copiilor care utilizează internetul în mod cotidian. Sub efectul utilizării netului, ne transformăm din "oameni-catedrală" (formați prin intermediul culturii occidentale structurate de la fundamente până în prezent) în "oameni-clătite" (aplatizați, căutând cu disperare să acopere suprafețe cât mai mari de informații diverse). Acesta este efectul tehnologiilor intelectuale pe care netul ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate: "Tehnologiile intelectuale pe care le-a inițiat
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vedere epistemic, cât și etic. Sub impactul cumulat al postmodernismului și al omniprezenței netului, credem că se impune regândirea procesului educațional din perspectiva a ceea ce s-anumit gândire slabă și etică slabă. Gândirea slabă stă sub semnul provizoratului, a unor fundamente acceptate ca fiind relative, argumentarea răspunzând unor nevoi circumstanțiale și în condiții nu foarte constrângătoare. Gândirea slabă, ca să-l citez pe Richard Rorty, stă sub semnul contingentului: "[...] de vreme ce adevărul e o proprietate a propozițiilor, de vreme ce propozițiile sunt dependente, în existența
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
solitudine a problemelor de rezolvat (mai este cazul să subliniem că problema, gradul de complexitate al acesteia și modalitățile de rezolvare sunt cele prevăzute în programa școlară?) O imagine sugestivă a acestei stări de lucruri o descoperim la Salman Khan: "Fundamentele modelului educational clasic sunt uimitor de inflexibile și uniforme: intri în clădirea școlii la șapte sau opt dimineața; mergi la o succesiune de cursuri care au între patruzeci și șaizeci de minute, în care practic profesorii vorbesc și elevii ascultă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
structurale ale acesteia (orar, zi de școală, semestru, an școlar, grupare în funcție de vârstă, evaluare în funcție de timpul scurs etc.) vor genera motivație în mod spontan; ideea nu este nouă, dar optimismul pedagogic pe care se fundamentează, deși nobil, este lipsit de fundament. În acest sens, Salman Khan notează: "Foarte mulți copii și adulți simt că curiozitatea le-a fost anihilată de plicitiseala din școală sau de la locul de muncă și de zgomotul de fond unei culturi pop care ucide lent spiritul". (Khan
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
criză de proporții în planul cunoașterii; forumurile, chaturile și alte modalități de control a valorii de adevăr a informațiilor care circulă în spațiul on-line depind de indivizii conectați și de competențele lor în domeniu; cu alte cuvinte, depind de calitatea fundamentelor dobândite în școală; în plus, diferența dintre "informația brută" și cunoaștere este dată de prezența sensului și semnificației în cazul celei din urmă: Într-adevăr, internetul ne oferă o informație brută, de-a valma (sau aproape), fără un control al
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
are impulsul moral ca temelie, dar e singura. Iar impulsul moral cu greu va fi considerat de către filosofi demn de numele de bază. Pentru cei ce se ocupă de Lege și de Ordine (...), impulsul moral nu reprezintă un gen de fundament pe care să se poată înălța ceva important și stabil: ca un ținut mlăștinos, trebuie prima oară asanat pentru a fi transformat într-un teren de construcție. Filosofii nu ar crede că ceva atât de subiectiv, de echivoc, de haotic
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]