6,639 matches
-
mine. Pentru că cele două povestiri pe care urma să le citesc fuseseră aprobate Înainte de Mircea Martin, intraseră-n Debut, n-aveam teoretic motive de Îngrijorare, doar purtau pecetea inelului, aveau garanție. Le-am citit. Și-apoi m-au prins În gheare cei doi criminali. N-au iertat nimic. Nu Înțelegeam nimic. Martin Îi lăsa impasibil să vorbească. Să comită sacrilegiul. M-au desființat cu veselă gingășie. Nu-mi venea să cred. Ce dracu’ era asta, blestemam clipa-n care fusesem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lumina cînd Învăța pentru examene de partid, de facultate, nu cred, el face parte dintre cei care spun pe un fel de gură că era tare bine pe vremea lui Ceaușescu, era cald și-aveam frigiderul plin, era plin cu gheare, ghearele cu care-ar trebui să le lăsăm semne pe față, pe spate, pe suportul gîndirii, pe ochi. Și vorbea și de cultură, În adîncime, iată cine are grijă de cultură În România de azi, de ieri și de mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd Învăța pentru examene de partid, de facultate, nu cred, el face parte dintre cei care spun pe un fel de gură că era tare bine pe vremea lui Ceaușescu, era cald și-aveam frigiderul plin, era plin cu gheare, ghearele cu care-ar trebui să le lăsăm semne pe față, pe spate, pe suportul gîndirii, pe ochi. Și vorbea și de cultură, În adîncime, iată cine are grijă de cultură În România de azi, de ieri și de mîine, născocitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hearts Club Band. The Man of the Year este savantul culinar responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al tuturor. Din Bordel aflăm ce-ar putea Însemna dragostea pentru femei: „a. Uau! b. Bip! Bip! c. Plof! d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grecească, dac-aș fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec și-atunci, cu o circumcizie, dar nu era foarte sigur că-mi vor da drumul și rămîneam mutilat pe viață, uram grătarele În aer liber și ghearele grifonului care fîlfîia deasupra noastră În zilele fără soț, uram gogoșile, gladiolele, gustul care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i cu tine? Unde ai fost până acum? ― M-am plimbat. Nimic grav. O simplă plimbare. Zâmbeam. ― Tu ce mai faci? ― Veniseră fetele ieri, alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi se pare că s-a cam supărat. Mă plictisea și i-am spus s-o șteargă. "Acum e din nou creștin", așa i-am spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este un leu nobil care a fost mereu tratat cu respect, și tot ceea ce spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa. Dar el se ridică În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Noi doi ne Întoarcem după rucsacuri. PÎnă atunci Juma, adună lemne și face focul. Am trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea la foc, David se uita la Juma, cum ședea acolo cu fața cusută și coastele rupte, și se-ntreba dacă elefantul Îl recunoscuse atunci cînd Încercase să-l omoare. Așa spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce fluturi îți zboară ție prin minte, dar s-ar putea să ne fi gândit amândoi la același lucru. Să nu spui că te-ai gândit la prima atestare documentară a existenței unor vii pe meleagurile Iașilor, că îmi pun gheara în gât ca pițigoiul. Uite că mi-am permis un lux ca acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății de neimaginat. Nu suportă captivitatea sub nici un motiv. Se sinucide înfigându-și gheara în gât la prima încercare de a-l pune sub obroc! Și Decebalus per Scorillo a preferat moartea în locul captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văd!!!...Era mititel-mititel și ședea agățat cu capul în jos de o stinghie...Se legăna uite-așa: haitea-haitea...haitea haitea...Avea niște urechi mari de tot, iar capul ca de șoarece. Si cu ochii mă spărgea nu alta!... Avea niște gheare, ferească-mă Dumnezeu! ...„Inseamnă că ucigă-l toaca numai noaptea îi mare, da’ ziua se face așa ca aista.” îmi ziceam eu, abia ținându mă pe picioare. Nu știam cum să ajung mai repede la gura podului și să cobor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o fi fost frică de mine. Dar eu n-am mușcat și n-am zgâriat pe nimeni decât din greșeală. Se întâmplă să-mi vină câteodată un chef nebun de joacă și atunci apuc tot ce mișcă și țin „cu ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud cu urechile mele tot ce mișcă, să miros cu nasul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții, vă întreb. Uitați-vă cum mă încordez tot ca să pun gheara pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul e curios ca o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și poate transforma orice vis frumos în realitate. Tare ar vrea zmeii să pună gheara pe Culoarea Culorilor, ca s-o folosească numai pentru ei și să-i păcălească pe oameni. Habar n-au, însă, că visele lor nu pot fi transformate în realitate de Culoarea Culorilor pentru că în compoziția ei intră un har divin
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-o și apăr de unele primejdii, cu dinții mei și cu ghearele mele. Prin urmare, noi trebuie să găsim primii Castelul Prințului să-l întâlnim la el acasă pe Prinț, să-l rugăm să ne primească și să ne dea un sfat. Vom fi, deci, fericiți dacă și numai dacă găsim Castelul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dacă-i vânezi decât dacă doar îi mănânci. ... În clipa asta, iată, Prințul mi-a pus și mie în față o farfurie și un cuțit pentru mere. ...”Regret, Prințe, i-am spus în gândul meu, eu nu sunt vegetarian”. Și ghearele mele sau dinții mei ar putea tăia, la nevoie, mai bine ca orice cuțit. Credeți că el nu știe asta? Eu cred că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să-mi trimiteți și mie câte o copie din tot ce faceți. ...Iertați-mă, copii, dar pe mine mă cam doare capul de vorbele astea ale zmeilor și mă cam mănâncă ghearele... Îmi vine să zgârii... Dacă ar fi aici Ana, cu pantofii ei albaștri, și i- ar preface pe toți ăștia în stane de piatră - eu aș putea să mă reped la ei și doamne ce le- aș face! I-aș
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un jurnalist matur, sunt un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei fioroși. Dar, totuși, cum a călătorit până aici, în creierul munților, Verde Împărat, care nu se putea ridica din pat? Veți spune că în vis se poate orice. Vis - vis
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
statului. Nu putem sparge ciclul, făcînd o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui Lennox sau Toal, și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni se par concrete. Uneori o lasă mai moale, dar niciodată nu ne dau drumul. Mergem din nou, prin Dell, prin lungul pasaj care e aidoma unui vechi tunel feroviar. În tunelul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
singur a spus - mi-a adus această „glajă” cu „pălincă”... ― Mare minuni! Iaca că am Învățat și eu ci Înseamnă sî aduci la viațî un om bolnav! Și... acolo În iadu’ războiului pi câți nu i-o scos doctorii din ghearele morții! Și tu rănitu’ nu Îndrăzneai sî li mulțămești măcar, că toți aveau galoani multe... Ti uitai doar În ochii lor când ti consultau și Îți spuneau: „De-amu’ mergi la comisii”. Și acolo nu știei ci ti așteaptă - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai să mori de necaz ca pițigoiul, cu gheara În gât”. Faptul l-am constatat singur În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din vecini - nu știu cum - a prins un pițigoi. Neavând o cușcă specială pentru păsări, l-a băgat sub o sită de cernut făina. Să aibă aer și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
preluat-o de la Goebbles, asta n-ai știut-o. Goebbles e cel care a spus, la procesul de la Nürnberg, că rușii au ucis la Katyn și n-a fost crezut? În ceașcă s-a strecurat o boabă roșie de gherghină. Gheara dintre glotă și epiglotă îmi trimite un avertisment. Nu-l ascult. E imperios să continuu: Scara valorilor se dăduse peste cap. Treapta de sus era ocupată de Neculuță, Păun-Pincio, Tradem... Și Gherea, alt "nedreptățit de istoria literaturii burgheze", adaugă Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]