6,593 matches
-
se termină cu clești mici ce participă la fărâmițarea hranei. "Pedipalpii" sunt folosiți ca organe tactile, pipăind obiectele din jur. La unele specii, ei sunt extinși și spinoși, având și un rol în capturarea prăzii. Însă majoritatea opilionilor nu au gheare, doar subordinul Laniatores se evidențiață prin pedipalpii hipertrofiați. Numărul articolelor este același ca și al picioarelor, cu diferența că metatarsul și tarsul sunt concrescute și, pur și simplu, sunt numite tars. <br> "Membrele locomotoare" (se mai numesc și picioare, apendice
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
și tarsul sunt concrescute și, pur și simplu, sunt numite tars. <br> "Membrele locomotoare" (se mai numesc și picioare, apendice ambulatoare) constau din articolele: coxă, trohanter, femur, patela (rotula), tibia, bazitars și tars. La unii opilioni picioarele se termină cu gheare. La cele mai multe specii Eupnoi și Dyspnoi coxele sunt libere și mobile, în timp ce la alții sunt contopite cu corpul. Picioarele se mișcă datorită presiunii hidraulice create de hemolimfă (sânge).<br> La stadiul de nimfă, etapă de creștere și dezvoltare, la Grassatores
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
mici, formate din două articole și în mare parte ascunse de pedipalpii masive, de aceea este foarte dificil să-i vedem. Aticolul bazal prezintă o excrescența anterioară cu doi dinți la vârf. Articolul terminal este mobil și în formă de gheara. El este orientat spre excrscența pimului articol formând un clește. Pedipalpii sunt neobișnuți de masivi, mai lungi decât prosoma. Ei sunt copuși din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Articolele pediaplpilor sunt înzestrate cu zimțuri. Coxele au
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și labrum-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tarsului, plus și câte o gheara tarsală. Prima pereche cuprinde doar 6 articole, lipsește bazitarsul și ghearele, iar tarsul este multiplicat anteniform (el include 8 - 9 articole secundare). Ea îndeplinește rolul organelor tactile. Celelalte perechi îndeplinesc funcția locomotoră. Opistosoma divizată în mezosomă și metasomă este alcătuită
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tarsului, plus și câte o gheara tarsală. Prima pereche cuprinde doar 6 articole, lipsește bazitarsul și ghearele, iar tarsul este multiplicat anteniform (el include 8 - 9 articole secundare). Ea îndeplinește rolul organelor tactile. Celelalte perechi îndeplinesc funcția locomotoră. Opistosoma divizată în mezosomă și metasomă este alcătuită din 12 segmente, plus un flagel. Mezosoma (preabdomen) reprezintă partea cea
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
de nave. Flota cartagineză era formată din doar 130 de nave. Cartaginezii, crezând că intră într-o luptă ușoară cu marinarii italici neexperimentați s-au năpustit de-a valma. Aceștia au fost reținuți, însă, de o metodă nou inventată, a ghearelor de pisică (corvus), apoi, au fost obligați să se implice într-o luptă corp la corp deloc favorabilă, pe care romanii au reușit să o câștige. În anii 256-255 î.H., războiul părea să se sfârșească, însă nu a fost
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
înțelenite, dar și în zonele cu dune nisipoase, fixate). Are o lungime mică de 115-158 mm (cap + trunchi) și o greutate de 47-100 g. Poate trăi 3-5 ani. Corpul este cilindric și blana neagră catifelată; membrele anterioare sunt scurte, cu gheare puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici; pavilionul urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
inaniție în numai 8-12 ore. Cârtițele își dobândesc hrana prin muncă grea și neîncetată, săpând mereu în stratul de pământ în care trăiesc animalele cu care se hrănesc, pe care le prind cu membrele anterioare, iar râmele sunt strivite cu ghearele puternice, pentru a scoate pământul din aparatul lor digestiv. Cârtițele obișnuiesc să-și fac mici rezerve de hrană în cotloanele de pe traiectul galeriilor, care sunt formate din 2-2,5 kg de râme imobilizate prin mușcarea primelor 3-5 segmente anterioare, fără
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
coada acesteia este lungă, în formă conică, ce poate ajunge până la 40 cm. Este acoperită de solzi de natură cărnoasă și păr, proprietăți cu rol important în stabilirea direcției la înot. Are membre scurte, alcătuite din 5 degete terminate cu gheare neretractile, iar tălpile sunt lipsite de pilozitate. Degetele anterioare sunt mai mici și sunt utilitare la alegerea și prinderea hranei, precum și îngrijirea blănii. Membrele posterioare sunt mai lungi și puternice, prevăzute cu o membrană interdigitală între primele 4 degete, ultimul
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
care formează o cruce. Punctele albe apar datorită celulelor ce conțin guanină, un produs secundar al metabolismului proteic. Lungimea corpului femelei este de 20 - 25 mm, iar a masculului de 10 - 11 mm. Tarsul picioarelor păianjenului cu cruce prezintă două gheare pectinate cu ajutorul cărora este țesută pânza. La baza lor se află o a treia gheară, mai mică, ce poate forma un clește împreună cu doi țepi situați ceva mai în spate. Cu ajutorul acestei formațiuni păianjenul se poate fixa de pânză și
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
al metabolismului proteic. Lungimea corpului femelei este de 20 - 25 mm, iar a masculului de 10 - 11 mm. Tarsul picioarelor păianjenului cu cruce prezintă două gheare pectinate cu ajutorul cărora este țesută pânza. La baza lor se află o a treia gheară, mai mică, ce poate forma un clește împreună cu doi țepi situați ceva mai în spate. Cu ajutorul acestei formațiuni păianjenul se poate fixa de pânză și sta acolo fără să depună efort. Totodată aceasta permite păianjenului să nu să se lipească
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
la lumină că, de fapt, triceraquinii îl ademeniseră acolo, chiar pescarul povestitor fiind unul dintre ei, deghizat. Aku le promisese că îi va readuce la suprafață dacă i-l vor preda pe Jack. Într-adevăr, Aku apare și crapă cu gheara bila în care se află Jack, făcând-o să se inunde treptat cu apa oceanului. Dar când triceraquinii îi amintesc de promisiunea făcută, Aku își bate joc de ei și de cuvântul dat. Văzându-se înșelați, triceraquinii dezlănțuie un atac
Jack în adâncul mării () [Corola-website/Science/319275_a_320604]
-
un brun măsliniu cu dungi de culoare mai închisă. Penajul cozii și spatelui poate avea o culoare verzuie dungată. Ochii pot fi înconjurați de o linie mai întunecată, irisul este de culoare brună închis. Picioarele sunt de culoare roșiatică cu gheare de culoare deschisă. Este o pasăre sperioasă care se ascunde imediat, în repaus balansează coada ca și codabatura. Zborul este în bolte, întrerupând în zbor din când în când să bată din aripi.
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
care-i oferă sprijin și arme. Sosind în Transilvania, cei doi o întâlnesc pe Anna Valerious (Kate Beckinsale), ultimul membru al familiei Valerious. Fratele ei, Velkan (Will Kemp), a fost ucis recent de un vârcolac. Van Helsing o salvează din ghearele mireselor lui Dracula, Verona, Aleera și Marishka, iar Van Helsing o ucide pe Marishka cu o săgeată de arbaletă udată cu apă sfințită. Anna îi duce pe cei doi la castelul ei, în care a locuit cândva Dracula, și îl
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
cu tufișuri. Aceasta „înoată” prin nisipul ușor, care se prăbușește în urmă, nelăsând niciun tunel permanent. Nisipul și solul sunt sondate cu pernița cornoasă a nasului, excavate lateral cu membrele anterioare și împinse în sus și înapoi cu cele 3 gheare mari de la fiecare membru posterior. Hrana este alcătuită din ciuperci și tuberculi, precum și din pradă animală, care este mâncată ori de câte ori este întâlnită. Ea se hrănește cu viermi, larve, miriapode și chiar cu mici șopârle. Folosindu-se de miros și de
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
folosește abilitățile pentru a-l duce pe Wolverine în vârful mașinăriei lui Magneto. Când își dă seama că nu mai au timp, Wolverine încearcă să oprească mașinăria și să o salveze pe Rogue, insă Magneto, recâștigându-și parțial forțele, oprește ghearele lui Wolverine. Cyclops reușește să țintească, rănindu-l pe Magneto și permițându-i lui Wolverine să distrugă mașinăria. Așezându-și palmă pe fața ei, Wolverine reușește să îi transfere abilitățile sale regenerative tinerei Rogue, care este pe moarte. Profesorul Xavier
X-Men (film) () [Corola-website/Science/316638_a_317967]
-
replică lui Cyclops „Ce ai prefera, spandex galben?” - când se plânge Wolverine că trebuie să poarte uniforme că ceilalți - în timpul filmărilor. Singer a observat că pielea neagră durabilă era mai potrivită pentru că echipa X-Men să poarte că haine de protecție. Ghearele lui Wolverine necesitau o formă din silicon a brațului actorului Hugh Jackman și 700 de versiuni pentru Jackman și cascadorii care l-au dublat în scenele periculoase. A fost nevoie de nouă ore pentru a aplica machiajul prostetic pentru Rebecca
X-Men (film) () [Corola-website/Science/316638_a_317967]
-
își găsesc adăpost în aceasta delta- unicul loc cunoscut de pe Terra în care își fac cuibul egretele cenușii. Vulturii pescari pândesc în tăcere în copacii aflați pe marginea apelor, așteptând o încrețire pe suprafața apei- semn ca pot plonja cu ghearele gata pregătite pentru a prinde un peste din cele peste 65 de specii care trăiesc aici. Unul dintre cele mai des întâlnite animale în aceasta zona este hipopotamul. Aceștia joaca un rol vital în menținerea canalelor, deschizându-și drum prin
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
-ul premierei și în lumea întreagă a avut încasări de peste 360 milioane $. Acum se lucrează la continuarea filmului. În Teritoriul de nord-vest, Canada, tânărul Wolverine este martorul uciderii tatălui său, de către administrator, Thomas Logan. Trauma determină manifestarea însușirilor de mutant: gheare de os ies din mâinile lui James și îl ucide pe Logan. Cu ultimele forțe, Logan îi spune lui James că el este adevăratul lui tată. James fuge împreună cu fiul lui Logan și fratele său, Victor Creed. Cei doi supraviețuiesc
X-Men Origini: Wolverine () [Corola-website/Science/316752_a_318081]
-
("gheara vulturului"), numită și Operation Evening Light ("lumină serii"), a fost o operație militară a SUA care a avut loc în data de 24 aprilie 1980. Obiectivul operației a fost eliberarea a 53 persoane americane cu status diplomatic ținuți ostatici în
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
cap și gât este mai închisă la culoare, aproape neagră, iar „gulerul” e cafeniu. Picioarele sunt de culoare cenușie-închisă. Degetul mijlociu este cel mai lung, iar cel posterior, din contră, e foarte mic și e așezat mai sus decât celelalte. Ghearele sunt relativ drepte și tocite, caracteristici care înlesnesc apucarea și ridicarea prăzii, dar și folosirea lor ca armă, cum se întâmplă la vulturii Lumii Vechi. Condorii andini sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
patrimoniu cultural al Peru. Pe lângă muzică, condorul a apărut nu o dată în operele literaturii universale. De exemplu, în romanul " Copiii căpitanului Grant" de Jules Verne, micuțul Robert Grant a fost atacat de un condor gigantic și dus de acesta în gheare, în timpul călătoriei prin Patagonia. În realitate, așa ceva este imposibil, întrucât structura picioarelor condorilor nu le permite să țină prada în gheare. Având o încărcătură spirituală apreciabilă, imaginea condorilor andini se găsește deseori pe timbrele poștale. Astfel de timbre au apărut
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Grant" de Jules Verne, micuțul Robert Grant a fost atacat de un condor gigantic și dus de acesta în gheare, în timpul călătoriei prin Patagonia. În realitate, așa ceva este imposibil, întrucât structura picioarelor condorilor nu le permite să țină prada în gheare. Având o încărcătură spirituală apreciabilă, imaginea condorilor andini se găsește deseori pe timbrele poștale. Astfel de timbre au apărut în Ecuador în 1958, în Argentina anului 1960, în Peru pe parcursul anului 1973, în Columbia în 1992, în Chile în primul
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
cât un vierme de mătase, și poate chiar să se facă nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul obișniut are patru gheare, iar Dragonul Japonez are trei. De obicei acest dragon vânează - sau se joacă - cu o minge de lumină care variază ca nuanță de la alb-albăstrui, la roșu sau auriu. Aceasta este interpretată în
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
să se facă nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul obișniut are patru gheare, iar Dragonul Japonez are trei. De obicei acest dragon vânează - sau se joacă - cu o minge de lumină care variază ca nuanță de la alb-albăstrui, la roșu sau auriu. Aceasta este interpretată în mod diferit, unii crezând că este un tunet
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]