7,204 matches
-
iar în zilele următoare ne-a copleșit cu bunătăți de tot felul, cu vorbe și gesturi prietenești, menite să câștige bunăvoința "domnului profesor de matematică, fizică și chimie". Ilie si-a continuat "seria" și la examenul de stat, "elaborând" în grabă o lucrare de diplomă bazată pe paragrafe întregi preluate din diverse tratate de istorie. La remarca unuia sau a altuia din membrii comisiei "dumneavoastră aici susțineți că...", răspunsul venea prompt: "Nu eu, Iorga afirma..." (sau Xenopol, sau Kogălniceanu, după caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea "rapidă" de la post a predecesorului meu cu "ochi albaștri" și în căsuța din curte mai zăceau claie peste grămadă obiectele personale ale familiei, pe care în grabă nu le-au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu grajdurile lui Augias, am hotărât ca în zilele următoare să facem "clacă" pentru curățirea ambasadei. Am scris la MAE despre mașinile vietnameze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gr)bit s) ajung) la Moscova nu ca un semn de sl)biciune sau pentru c) rușii amenințau s) intervin). E adev)rât, nu era cazul s) lase impresia c) ar fi r)spuns la o convocare urgent). Poate c) grabă lui a p)rut servil), dar ceea ce a f)cut a fost corect. America era deja În avantaj și În acel moment era necesar s) recunoasc) puterea Rusiei În Orientul Mijlociu și s) fac) Uniunea Sovietic) p)rtaș) la armistițiu. Dac
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de mână, ne-a condus În adăpostul antiaerian din subsol. Anica, dădaca mea, cea care m-a Îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea mea În America, Împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat În grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la Îndemână, În caz de atac. Se spune că am stat În adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea experiență underground. Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clarific gestul (pe care În continuare și azi Îl cred firesc și civilizat) Înainte să plec spre Otopeni, având de data asta drept „limuzină” o Dacie cu parbrizul crăpat, condusă de un prieten devotat, m-am decis să scriu În grabă câteva rânduri, ca să-mi clarific intervenția din seara premierei. Nicolae Manolescu mi le-a publicat În România literară cu aceeași generozitate pe care a manifestat-o față de mine și În alte ocazii. Mi-am reafirmat poziția și În diverse interviuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În semn de recunoaștere a unor merite intelectuale. Restul familiei mele urma să stea un timp la Londra. Cheltuielile de trai urmau să fie acoperite de o mână de bijuterii, pe care Natașa, o bătrână cameristă prevăzătoare, le luase În grabă dintr-un sertar, chiar Înainte de plecarea mamei din St. Petersburg, În noiembrie 1917, și le vârâse Într-un nécessaire, care pentru scurt timp fusese supus Înhumării sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din Crimeea. Ne părăsisem casa din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate cu care să spargă turnul aista, își face socoteală Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se închină la repezeală, face altă plecăciune către Măriile lor și se retrage spre ușă. Voichiță! Dat-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l ierte... Isaia scoate sabia cu garda în cruce: Jurați! Pe cruce jurăm! Boierii, cutremurați, ating cu sfințenie lama sabiei, cu trei degete. Isaia rostește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore. Mahomed e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun, ia cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun, ia cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea străjerului: "La Suceava în Cetate, peste tot e liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
istoric - al excluderii mele din UTM (un coleg, ajuns mai târziu scriitor, m-a comparat cu un „microb” pe care organismul studențesc sănătos trebuie să-l elimine) îmi amintesc mai ales de prologul lui, de drumul parcurs pe jos fără grabă, de acasă până la Universitate, mai exact de ultima porțiune. Mă aflam pe partea dinspre spitalul Colțea, în ochi cu clădirea nouă, de abia terminată, ce adăpostește la parter cinematograful „Luceafărul” și pe colț „Miorița”, cândva faimoasă (ca magazin de desfacere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cert delimitată. Cel mai mult îmi plăcea în acel sfârșit de primăvară și început de vară să mă gândesc, să mă plimb de unul singur și să mă gândesc, concentrându-mă masiv asupra situației mele, analizând-o pe îndelete, fără grabă. Într-un ritm adaptat parcă pașilor mei rari, molcomei plimbări. De obicei, o luam, trecând podul, pe bulevardul Mărășești, spre Parcul Libertății, unde lucrările ce i-au schimbat înfățișarea în ultimii ani ai perioadei Gheorghe Gheorgiu-Dej nu începuseră însă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și citeam (romanele filozofice ale lui Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi fost tras cu rigla, pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru mine major ce de-abia mă marcase (exmatricularea), de autoanaliză (greșisem?), de prospectare a viitorului (ce-mi rămânea acum de făcut?). „Să mă plimb și să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ezitare, Maria Magdalena, „cealaltă Marie” (soția lui Cleopa), Ioana, Suzana și altele, din ceata „femeilor care veniseră cu El din Galileea”, și tot lor, sau unora din ele, li s-a arătat, mai întâi, înviatul Iisus: „Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea de la Snagov și care intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului. Vă vedeam ca pe un ecran, Dacia roșie aluneca prudent, fără grabă, toropită parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu un Pastor, fără dezbinări. Botoșaniul să fie un oraș al credinței, al frăției. Să îi ajute Dumnezeu să transforme în bine municipiul nostru, după cum dorește, si la urma să-i dea lui cunună în Rai! Anii au trecut în grabă și mă gândesc la trecutul meu. La cât de mult m-a ajutat Dumnezeu pe mine si familia mea. Așa modest cum mi-am crescut copiii, au fost primii la școală la învățătură. Toți trei au liceul, unul din ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
11.30 la 2.30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic în Sfanțul Mormânt. Măcar să mă ating, să-L sărut și să fac metanie, toate în grabă. Dacă nu mă grăbeam riscăm să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intrăm. Slujba se ține de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din nou pornea, Iar pe urma a slăbit Fiind foarte chinuit, Si vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de puteri foarte, Pe obraji sudori de Sânge, Cine oare nu va plânge Văzându-L scăldat în Sânge? Veronica-n grabă-a mers Cu-o mahrama I le-a șters. Un om de la câmp venea, Simon Cireneanul era, El Crucea o a luat, Pe Iisus L-a ușurat. La Golgota cum sosesc Iară îl batjocoresc, Crucea o așează jos Și pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
discernământ în alegerea oamenilor (dar numai în acest domeniu). Ei bine, acum, citind cartea lui Mircea Ciobanu, în care auzim gândurile cele mai din lăuntru ale regelui Mihai, formulate în termenii la care recurge cu precizia gândirii sale lipsite de grabă, cu singura grijă de a spune lucrurile adevărat, nici mai mult și nici mai puțin decât îl autorizau conștiința și memoria sa răbdător consultate, ne putem da seama că strălucita inteligență a lui Carol al II-lea era fără profunzime
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]