6,525 matches
-
Pătrășcanu provenea dintr-o familie de nobili moldoveni, fiind fiul lui Dumitru Pătrășcanu și al Mariei Vicol. A absolvit la Iași Colegiul Național, Facultatea de Drept, Litere și Filosofie și Școala Normală Superioară. Ca om de cultură, a animat revista ieșeană "Viața Românească", alături de Constantin Stere și Garabet Ibrăileanu (cel din urmă fiindu-i prieten din școală). A cunoscut, de asemenea, și alte mari nume ale culturii românești printre care Panait Istrati, Jean Rosenthal, Mihail Sadoveanu sau Gala Galaction. A fost
Dumitru D. Pătrășcanu () [Corola-website/Science/326965_a_328294]
-
director al Institutului de Chimie din Iași, post pe care îl va ocupa timp de 11 ani. În paralel urmează și o carieră universitară la Catedra de Chimie Medicală și Biologie a Facultății de Medicină, facultate aflată în componența Universității ieșene, fiind numit, în 1907, profesor agregat definitiv. Ulterior, în 1913, Corneliu Șumuleanu devine profesor titular și conduce această disciplină până la moartea sa, în 1937. Profesorul Șumuleanu a fost membru în Consiliul sanitar superior între anii 1920-1930 și membru în Comisiunea
Corneliu Șumuleanu () [Corola-website/Science/323069_a_324398]
-
de argint . În documentele oficiale simbolica stemei se explica astfel: Stema județului Bălți, de la 1826, simboliza divizarea ținutului istoric moldovenesc Iași, din care făceau parte Bălții până în 1812, al cărui însemn heraldic era un cal întreg . Originea calului din stema ieșeană n-a fost până în prezent explicată suficient. Pentru județul basarabean Iași/Bălți, însă, pe parcursul secolelor XIX-XX, au fost invocate drept posibile explicații comerțul larg cu cai din județ, iarmaroacele de cabaline de la Bălți și stepa Bălților, interpretatorii făcând abstracție de
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]
-
produsul anilor de zbucium și studii închinate neamului au ajuns în moștenirea lui Ioan Maniu, care respectând ultima dorință și-a dat toată osteneala să le tipărească. A fost ajutat de către prietenii lui Bărnuțiu de la Iași. Un comitet de intelectuali ieșeni în frunte cu profesorul Dr. Suciu, au tipărit: “Dreptu publicu al Româniloru” 1867; “Dreptu Naturale Privatu” 1868; “Dreptu Naturale Publicu” 1870; “Psihologia Empirică și Logică” 1871. Ioan Maniu s-a îngrijit după moartea lui Simion Bărnuțiu de sora acestuia, Gafia
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
1978 că s-a terminat finisajul, urmând să se predea copia standard. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 5.986.000 lei. Premiera filmului a avut loc la 4 decembrie 1978, la Cinematograful Patria. Într-un interviu acordat cotidianului ieșean "Evenimentul" în octombrie 2010, Dinu Cocea afirma că filmele cu haiduci sau cu eroi ca Iancu Jianu sau Ecaterina Teodoroiu au reprezentat, prin autenticitatea lor, un scut artistic în fața presiunilor ideologice din domeniul cinematografiei. Filmul "Ecaterina Teodoroiu" a fost vizionat
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
vorba de un plagiat vădit, cu încălcarea voită a normelor universitare. Senatul i-ar putea cere ministerului educației aplicarea măsurilor legale pentru plagiat. O comisie juridică a universității caută calea legală pentru retragerea titlului de doctor al lui Ponta. Academicianul ieșean Viorel Barbu, membru in CNATDCU, care a dat verdict de plagiat pentru Victor Ponta, a denunțat presiunea politică pusă asupra forului și a declarat că a fost amenințat cu închisoarea. PSD, partidul condus de Ponta, a lansat un atac la adresa
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
la Iași. Ulterior, ca deputat, a intervenit în Parlament și a publicat articole pe această temă. Mai aproape de activitatea sa profesională, în perioada 1930- 1936 a ținut conferințe legate de problemele familiei și de profilaxia bolilor venerice. Împreună cu alți intelectuali ieșeni a fost printre fondatorii "Comitetului național antifascist" (1933). Profesorul Mironescu a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) exersând ca medic în spitale de contagioși (holeră) și de boli nervoase. A fost decorat
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
timpului său, momente inspirate din viața la țară sau din Primul Război Mondial. A publicat două volume: "Oameni și vremuri" (1920) și "Într-un „colț de rai”" (1930). A publicat articolele social-politice și evocări în periodice (în special în "Însemnări ieșene") și a transpus scenic, în "Catiheții de la Humulești" (1938), fragmente din "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă. Opera sa este reprezentată de cele două volume apărute în timpul vieții sale: și de o dramatizare inspitată din "Amintiri din copilărie" de
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
înveliți în mortar gros. Suprafața clădită în exterior cuprinde peste 300 mp. Înălțimea până la streașină este de 11 m, iar până la baza crucii de la turnul mare este de 33 m. Catapeteasma este sculptată în lemn de stejar masiv, de către sculptorul ieșean Vasile Crâșmaru. În anii 1967-1969 a fost îmbracată in frescă atît în interior cit și în exterior. Autorul frescei, Vasile Pascu din Focșani, a dat viață operei sale în aproximativ 3 ani. Pe frontispiciu a fost imprimat simbolul ochiului biblic
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
al revistei lipsea din Biblioteca Academiei Române și nu mai putea fi consultat. Traducerea realizată de I.L. Caragiale (considerată de mulți istorici literari ca fiind prima traducere românească a povestirii) a fost publicată în anul 1896 sub titlul „Masca” în revista ieșeană "Epoca literară" (anul I, nr. 1, 1896, pp. 2-3), fiind reeditată în 1898 sub titlul „Masca, după Edgar Poe” în revista ieșeană "Calendarul Dacia". Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
ca fiind prima traducere românească a povestirii) a fost publicată în anul 1896 sub titlul „Masca” în revista ieșeană "Epoca literară" (anul I, nr. 1, 1896, pp. 2-3), fiind reeditată în 1898 sub titlul „Masca, după Edgar Poe” în revista ieșeană "Calendarul Dacia". Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Paul Zarifopol, vol. II. (Ed. Cultura Națională, București, 1931), pp. 333-340. Traducerile următoare au apărut sub
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
(născut pe 4 decembrie 1909, Huși -decedat 30 noiembrie 1990, Iași). Profesor universitar, șef de catedră, decan, director la Stațiune de Cercetare. Unul dintre repezentanții de seamă ai școlii geografice ieșene, s-a născut într-o renumită și străveche podgorie moldoveana,zona căreia îi va purta,tot restul vieții o afecțiune și un interes aparte. S-a născut într-o familie de oamenii simpli,de ocupație agricultori fiind al patrulea copil
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
1860-1960 și Itinerarii turistice în Moldova. De la prima contribuție în 1936,lista lucrărilor sale se ridică la 250 de studii,articole,note,din care prezentăm doar câteva: Geografia Română,Academia Română, "Insitulul de Geografie", Radu Săgeată, Sorin Geacu. Figuri de geografi ieșeni "Sorina Vlad" Geografi români
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
și comentate în paginile publicației Buletinul Ligii Femeilor de la Iași și în Suplimentul Buletinului (1895-1898). Liga s-a afiliat la Uniunea internațională a femeilor cu sediul la Londra, din partea căreia a primit un sprijin real în înfăptuirea obiectivelor sale. Liga ieșeană a înaintat două petiții Camerei Deputaților (1896, cu 100 de semnături și, în 1898, cu 500 de semnături), revendicând scoaterea femeii măritate din rândul minorilor și “căutarea paternității” ; a organizat conferințe pe tema emancipării femeii, a adunat fonduri pentru acțiuni
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
(n. 10 iunie 1915, Ciudeiu, Bucovina de Nord; d. 6 decembrie 1990, Iași) a fost geograf, profesor universitar și cel mai reprezentativ geomorfolog și întemeietor de școală în acest domeniu la Universitatea ieșeană. A crescut într-o familie țărănească modestă unde a învățat ce înseamnă respectul față de muncă, de normele morale sănătoase și față de obiceiurile românești străbune. Și-a afișat constant mândria de român bucovinean ca un omagiu pentru locurile natale, pământ românesc
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
din Moldova, Liceul Internat, până în 1940. Între 1940 și 1943 predă la Seminarul Pedagogic Universitar dar după război revine la Liceul Internat unde este remarcat datorită calităților sale profesionale și numit asistent la Catedra de Geografie a României din Universitatea Ieșeană. După o întrerupere a activității didactice din cauza războiului, timp în care a luptat pe front și a fost prizonier de război (1944-1946), revine la Liceul Internat și predă în perioada 1946-1949. Urcă apoi, succesiv, treptele ierarhice ale învățământului superior:1950
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
geografic al județului Iași (1979), primul din noua serie de dicționare geografice ale județelor, prelucrând în variantă proprie efortul colectiv al profesorilor de geografie din județ. Demne de menționat sunt și cărțile: Memoria continentelor (1975), Clasic și modern în geografia ieșeană și din Moldova (1984), Istorie a dezvoltării geografiei în România (Iași), Metodica predării geografiei (Iași), Drumuri și popasuri prin Moldova deluroasă (Editura Junimea, Iași). Activitatea științifică a început prin publicarea, în 1936, a unei lucrări legate de zona natală, ținutul
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
suplinitor la "Antropogeografie". Tot în acest an a fost numit asistent provizoriu la "Laboratorul de Studii Geografice". Fiind primul geograf cu pregătire istorică din cadrul "Catedrei de Geografie", Gh. I Năstase a jucat un rol crucial în dezvoltarea învățământului superior geografic ieșean, realizând, pentru prima dată, îmbinarea între geografie fizică (latura naturală a geografiei) și geografia umană (latura uman-socială a geografiei). În mai 1929 ajunge asistent definitiv al "Laboratorului de Studii Geografice", iar în 1932 capătă funcția de profesor titular la Antropogeografie
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
1940 în orașul Iași, Analele Moldovei, I, Iași; (1943), Note asupra vântului de S.E. (Băltărețul) în România, Analele Moldovei, II, Iași; (1973), Vântul de sud-est (Băltărețul) - contribuțiuni la climatologia României, 1943 (reeditare postumă), Terra, 2, p. 55-58; FIGURI DE GEOGRAFI IEȘENI, Iași, Editura CORSON, 1999, pp. 69-71
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
în filozofie la Universitatea din Leipzig. Din această perioadă datează și strânsele rapoturi cu publicațiile științifice germane ( Gottaescher Hofkalender) al cărui colaborator rămâne chiar după întoarcerea în țară. A fost căsătorit, fiind cumnat cu Iulian Rick, un alt distins geograf ieșean. La reîntoarcerea în țară va fi numit profesor secundar de geografie întâi la Târgoviște apoi în urbea natală, Râmnicu Sărat. Epoca de început a activității de dascăl a lui Ștefan Popescu se caracterizează în istoria geografiei românești, prin lipsa de
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
în revista pedagogică ”Cultura Română”, condusă de Ion Găvănescu. La Universitatea din Iași Ștefan Popescu este numit în 1904 ca docent universitar, urmând sa predea un curs liber de Geografie. Cu ocazia inaugurării acestu curs cu totul nou pentru universitatea ieșeană, ține o prelegere în care caută să fixeze locul geografiei în cadrul științelor. O face cu competență, cu râvnă, dându-și mult interes, studenții încep a fi atrași și se îndreaptă cu curiozitate și dorința de a învăța această nouă știință
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
pentru știința geografică. De la 3 februarie 1907, cursul de geografie devine obligatoriu pentru studenții Facultății de Științe, sarcina predării revenindu-i lui Ștefan Popescu care din 1908 fusese numit profesor suplinitor și apoi agregat la catedra de geografie a universității ieșene. El a predat lecții de Geografie matematică, Geografie fizică generală, Antropogeografie și Geografia continentelor. Nu a efectuat nici personal, nici cu studenții cercetări de teren, poate și datorită organismului său șubred. Munca intensă i-a vlăguit puterile și numai după
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
al disciplinei noi pe care a abordat-o ci a pătruns pe rând în fiecare, a cercetat, s-a documentat căutând să-I orienteze și pe alții. Dacă în scurtul timp cât a lucrat la catedra de geografie a universității ieșene nu a putut să creeze o ”școală”, să formeze discipoli, el a desțelenit un drum, a pus o sămânță în ogorul unei noi discipline-noi pentru vremea de atunci-geografia. Cei care l-au urmat au dus făclia aprinsă de el, tot
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
Iași ocupând postul de dirijor permanent la Filarmonica de Stat din Iași până în 1986, fiind și director al acestei instituții între anii 1968 - 1974 și 1982 - 1986. Ion Baciu a fost un eminent șef de orchestră, contribuind la renașterea Filarmonicii ieșene. A colaborat cu Opera de Stat din Iași, cu postul de radio Iași și a fost profesor la Academia de Arte „George Enescu”.
Ion Baciu (dirijor) () [Corola-website/Science/326042_a_327371]
-
în care locuise în timpul Primului Război Mondial în perioada în care conducerea țării se aflase în refugiu la Iași. A fost decis ca acest Institut să primească numele de «Institutul de Educațiune „Regina Maria”». Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a rămas în memoria ieșenilor, devenind un eponim. Chiar și după dispariția oficială a Fundației după 1946, ieșenii au continuat să numească "„La Fundație”" locul unde se află Biblioteca Centrală Universitară, statuia poetului Mihai Eminescu și grupul statuar al voievozilor, loc care în mod oficial
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]