6,872 matches
-
ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce sunt? — Nu știu. Matele sunt ale unui Mahi-Mahi de vreo douăsprezece kilograme, iar capul, al unui pește zburător de asemenea prea mare pentru că pescărușul să-l fi prins de unul singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu furia unor neputincioși. — La mijlocul anilor 1800 - povestea Paula, a cărei memorie părea că înregistrează ca un creier electronic informații, date și cifre - existau în Statele Unite o sută de milioane de bizoni cu o greutate de aproape o mie de kilograme. Se povestește că, în 1870, colonelul Dodge a putut vedea o turmă care acoperea pășunea pe o rază de peste cincisprezece kilometri, atât de înghesuiți, încât păreau un covor din piele cafenie. Sub ei, pământul era verde, o excelentă iarbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de bizoni morți, nu s-a profitat decât de piele și - în unele cazuri - de limbă. Restul, carne de calitatea întâi, mai bună decât cea de vacă, a fost lăsată să putrezească la soare. Socotind un minimum de trei sute de kilograme de carne folositoare pe cap de bizon, se poate spune cu siguranță că în acea vreme americanii au irosit vreo treizeci de mii de milioane de kilograme de carne. Și cel mai comic lucru dintre toate, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost lăsată să putrezească la soare. Socotind un minimum de trei sute de kilograme de carne folositoare pe cap de bizon, se poate spune cu siguranță că în acea vreme americanii au irosit vreo treizeci de mii de milioane de kilograme de carne. Și cel mai comic lucru dintre toate, dacă n-ar fi fost trist, este că atunci când agricultorii s-au repezit asupra acelor câmpuri, le-au distrus. Erau pășuni imense, cu ploi puține și vânturi puternice, unde doar iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu este beat și mă uit mirat la ceas. De regulă, moș Leo se îmbată cam de două ori pe zi. O dată dimineața devreme și a doua oară spre seară. Nu-i trebuie mult alcool la cele vreo patruzeci de kilograme și la etilismul cronic pe care l-a contractat în lunga și insistenta sa practică de bețiv. Mă cauți? mă răstesc puțin la el. Da. Am treabă. Bine că ai. Poți să-mi zici despre ce este vorba? Despre vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știa cum de a dat peste el această boleșniță așa, dintr-o dată, și povestește la toată lumea cum a descoperit această comoară de fată. Dana nu era deloc aprinsă după acest băiat, înalt de aproape doi metri, de o sută de kilograme și de aproape un sfert de secol vechime pe acest pămînt, dar, la o adică, altul mai bun n-a întîlnit. Dacă cineva o întreba cu ce se ocupă prietenul ei, ea răspundea invariabil: Cu bătaia aia cu pumnii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În ai mei Vlad a venit la noi tocmai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut că nu mai respiră. Moarta asta de patruzeci și patru de ani și treizeci de kilograme fusese mama lui. N-a mai suportat s-o privească și a plecat la meci. M-am temut multă vreme pentru el și pentru copilul nostru că schizofrenia se moștenește. Doctorii m-au asigurat că nu există motive de Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste doamne de tip nou, cîntărind peste 90 de kilograme fiecare, croșetînd care mai de care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17 iulie 1978. În apartamentul de la etajul I al blocului din strada Olimpului, luminație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descompună ca un cîine unul a scuipat și nici capacul sicriului nu l-au mai putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama, rasol de vită și fleică și pulpă — Da luași, că te văzui, ce luași? țnumai Întîmplări Împotriva firii cum ai Înghesui la nesfîrșit un gaz Într-o conductă fisurată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup, fratele porc, cum i se mai spune, ca și respectabilul spirit rîmează laolaltă fără oprire toate mocirlele lumii ca să-și procure plăceri. Firește, plăcerile sînt felurite, de la obținerea unui kilogram de carne și pînă la cucerirea unei medalii olimpice se Întinde un registru foarte larg și divers de bucurii. Poetul de pildă, cu osebire poetul tînăr, situează mai presus de orice gloria, care și ea la rîndul ei cunoaște numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul, ne face mădulare ale trupului lui Cristos.” Anne ținea În brațe copilul, care avea vreo patru kilograme. Era foarte cuminte, n-a plâns deloc. „Altminteri, zise preotul, nu suntem mădulare unii pentru alții?” Noi, părinții, ne-am privit Între noi, a plutit parcă o Îndoială. Pe urmă preotul a stropit cu apa botezului, de trei ori, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce nu-i al meu? Are dreptate ista cu cazanul. - Care cazan? Fiecare cu gospodăria lui. Ia ascultați aici. Și activistul scotea un carnet din care citea. - La Roma-Botoșani, Costică Asăvoaie a făcut cu soția 262 zile-muncă la GAC. 893 kilograme de grîu a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cazan? Fiecare cu gospodăria lui. Ia ascultați aici. Și activistul scotea un carnet din care citea. - La Roma-Botoșani, Costică Asăvoaie a făcut cu soția 262 zile-muncă la GAC. 893 kilograme de grîu a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu-mi ajung paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns provocării lansate de Cătă Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cumpărată de el, șase hălci de șuncă afumată, și acum mă pomenesc că vine cu purcelul ăla. „Ai să ne omori, măi omule, cu atîta carne de porc“ - am zis, că doar aveam o mulțime de păsări și peste cinci kilograme de friptură pe care le trimisese de la piață. „O să ne Îmbolnăvim cu toții, o să ne cadă copiii la pat! Nu-i bună atîta carne!“ CÎnd te gîndești cîtă risipă, dragul mamei, de cîte ori am plîns eu pentru asta, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Atenție, nu pierdeți pomana electorală! In anul de grație 1961, Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, avea în padocurile sale avicole o mândrețe de producție, formată din găini cu mersul leneș, doldora de carne, cocoși numai de la opt kilograme în sus și curcani așa de mari, că l-ar fi putut face să pălească de invidie până și pe curcanul-șef al Poliției districtuale. Și bucuros era, și mândru era, Bill Crash, cel mai mare crescător de păsări de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sau să dea dracului faliment, firma aceea austriacă ce ne-a luat petrolul ar trebui să-și ia jucărelele și să plece la Viena lor proprie. Românii, fără a avea nevoie de nutriționiști, ar scăpa de burtă și de orice kilogram în plus, punând vârtos pe ei mușchi. Votanții PDL, spre deosebire de ceilalți votanți, se vor simți mai sănătoși și mai relaxați, muncind pe brânci pe bani puțini în continuare, pentru a-și menține condiția fizică. De abia atunci PDL se va
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și nu m-a lăsat în pace, până când eu, un tip rămas acum la 1.68 cm, de când am mai crescut doar ca ridichea, în pământ, deci nu m-a lăsat în pace, până nu am pus aproape 30 de kilograme pe mine, ajungând la greutatea de 97 de kilograme, neto, fără ambalaj. Așa că am început și eu să mă uit în lături, nu după femei, Doamne ferește, ci după o metodă eficace de slăbire. Cei care ați pățit ca mine, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un tip rămas acum la 1.68 cm, de când am mai crescut doar ca ridichea, în pământ, deci nu m-a lăsat în pace, până nu am pus aproape 30 de kilograme pe mine, ajungând la greutatea de 97 de kilograme, neto, fără ambalaj. Așa că am început și eu să mă uit în lături, nu după femei, Doamne ferește, ci după o metodă eficace de slăbire. Cei care ați pățit ca mine, nu disperați, lumea este plină de rețete de slăbire, unele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]