8,009 matches
-
desprins din grup, reușind astfel să văd mai multe și mai pe îndelete decât dacă rămâneam cu el. Am zăbovit în fața exponatelor cât am vrut, uimindu-mă, ca de obicei, luând contactul cu vremurile apuse, îmbogățindu-mă. Iată! În stânga paginii, masca lui Tutankhamon stă parcă mărturie spuselor mele. Am încercat să scriu despre senzațiile avute, deoarece, dacă m-aș apuca să comentez obiectele văzute aș face-o diletant. Și, oricum, încă eram abulici. Presimțeam chiar și în muzeu că nu sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și pentru o "telegramă" de substanță către Ierusalim. Și am plecat! La aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-a înmânat fiecăruia câte o mască de gaze, pe care am ținut-o la "purtător" pe toata durata deplasării. Având în vedere prezența noastră în perioada de "conflict", am fost gratulați cu multă atenție din partea gazdelor, iar negocierile și semnarea documentului au decurs în bune condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Țara Sfântă", pe malul marii, în compania lunii și a valurilor (de reținut că, datorită conflictului, hotelurile erau goale). Abia instalați pe la zece seara în hotel, s-a declanșat alarma și a trebuit să ne retragem "în pijamale și cu măștile pe figură" în adăpost, uitând și de profeții și de regii Israelului, și de lună, și de valuri. Oricum, una peste alta a fost o deplasare de pomină și faptul că ne-am întors acasă și cu documentul semnat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un vr)jitor care crede c) oricine trebuie s) considere orașul ceva material, practic, aglomerat. Ins) aceast) fort) cumplit) este și un actor, un personaj absurd, ironic, ceea ce d) culoare „realismului” orașului; el Își ascunde fanteziile cele mai Întunecate sub mască materialit)ții, În cl)diri, pavaj, canalizare, tehnic), finanțe, electronic). Ne Îngr)m)dim bagajele În partea din fâț) a unui taxi și plec)m. Se aude ț)c)nitul aparatului de taxat. Ziarele vorbesc despre o nou) Înșel)torie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Te simți frustrat și nu știi de ce. Orice mică distracție Îți fură energia, devii agitat, mintea Îți divaghează, În fine, ești complet pierdut, nimic nu mai funcționează. Frica te paralizează. Și atunci vrei să te ascunzi, să-ți pui o mască. Brook spune des că un actor mediocru se ascunde În spatele măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe că ocupă locul altuia prin fraudă. La fel și eu, cu cât Înaintam pe scenă, cu atât regresam În convingere și, după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fură energia, devii agitat, mintea Îți divaghează, În fine, ești complet pierdut, nimic nu mai funcționează. Frica te paralizează. Și atunci vrei să te ascunzi, să-ți pui o mască. Brook spune des că un actor mediocru se ascunde În spatele măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe că ocupă locul altuia prin fraudă. La fel și eu, cu cât Înaintam pe scenă, cu atât regresam În convingere și, după un timp, mi-am dat seama că ceva nu merge. Jouvet considera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Poem pentru două voci de Ana Blandiana, cu ajutorul coregrafic al Adinei Cezar. Doream să continuăm cu Eminescu, având intenția de a căuta În mișcare expresia unei atitudini lipsite de subiectivism și sentimentalitate și exploram În acest scop și jocul cu masca. Am fost inspirat În lucru de lectura a două carți Împrumutate de la domnul Botta: una despre yoga, descriind asanele, și alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
primitive, se mișcă alert sau cu Încetinitorul, respectând legi care le-au fost transmise din bătrâni, simbolizează prin cântec sau gestică diverse mișcări ale soarelui și ale lunii, ale stelelor și planetelor. Am petrecut seri unice În compania clovnilor cu masca topeng, care nouă ne aminteau de commedia italiană. În arșița zilei, dansatorii aduceau la viață pe foarte popularul Barong, spiritul bun care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unice În compania clovnilor cu masca topeng, care nouă ne aminteau de commedia italiană. În arșița zilei, dansatorii aduceau la viață pe foarte popularul Barong, spiritul bun care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți din orbite. Noaptea, În jurul cercurilor de făclii, zeci de dansatori, Îmbăiați În ulei și goi până la brâu, reproduceau ritmic Într-o incantație hipnotică celebrul dans ketjak al maimuțelor. Ni s-a spus că era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât foloseam mai rar translatorul. Evident că nu am reușit să Învăț mai deloc japoneza, dar mă Înțelegeam cu mulți prin semne, gesturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de stradă ce ieșea din commedia, de care am fost imediat atras. Molière tânăr are ceva din Mozart tânăr, o energie pură, un ritm electric ce te face să levitezi. Pentru actori era important să câștige experiență din lucrul cu masca și să descopere diversitate și o libertate de expresie cu totul nouă. Ne imaginam actorii nomazi ai trupei lui Molière, călătorind din loc În loc și Înfruntând de fiecare dată un public diferit: cum puteau ei juca? Evident că aveau acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului Înainte de procesiunea cu care Începeau Troienele (costumele erau realizate de vechea mea prietenă și colaboratoare Doina Levința). Pentru diversele etape ale sclaviei troienelor am ales buzunarele vaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sunt codificate fundamentele artei dramatice. Observând că scriitori atât de diverși ca Shakespeare, Calderón, Gogol sau Brecht au Încorporat commedia În piesele lor, Niky a descoperit cât este ea de esențială În stimularea creativității actorului. Improvizând liber, cu sau fără mască, pe o gamă extinsă de texte, studenții noștri regăsesc aceleași structuri ale commediei de la Aristofan și Plaut până la Ionesco și Beckett. „În lumea commediei, spune Niky, gândul are valoare doar atunci când devine acțiune“. Ulla e și ea la fel de devotată evoluției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
august a anului 1903, nașterea vieții conștiente. Ființa care mă ținea de mâna stângă și ființa care mă ținea de mâna dreaptă fuseseră poate amândouă prezente, și mai Înainte, În vaga mea lume de copil mic, dar ele purtau atunci masca unui tandru incognito; acum vestimentația tatei, superba uniformă a Cavaleriei, cu acea platoșă bombată, netedă și aurie, care-i sclipea pe piept și pe spate, ieșea În evidență, ca un soare, și mulți ani după aceea m-a preocupat intens
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ea nici când a murit, În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. De câte ori reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss Lavington) ca guvernantă a celor două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropiat euthanasium; dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi, simt o repulsie inexprimabilă față de răscolitoarea despărțire de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bătăi din picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Biblioteca Publică din New York, indexată sub numele tatei, o copie a meticulosului catalog tipărit de el personal În perioada când cărțile-fantomă, Înregistrate În el, Încă mai stăteau proaspete și strălucitoare pe rafturile bibliotecii lui. 3 Tata Își punea la loc masca și continua să bată din picioare și să atace În timp ce eu ieșeam repede pe unde intrasem. După căldura din holul de la intrare, unde buștenii trosneau În căminul mare, plămânii primeau șocul aerului Înghețat de afară. Mă uitam să văd care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
d’armes și mai bun decât Loustalot. Ce armă va alege adversarul lui, mă tot Întrebam - sabia sau glontele? Sau alegerea fusese deja făcută? Am Încercat să transfer cu grijă imaginea Îndrăgită, familiară, extrem de vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri, bătându-se furioși, mișcările lor energice fiind marcate de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul; câmpiile se sfârșeau În marginea Întunecată și crestată a unei păduri de brazi Îndepărtate; o parte a curcubeului o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
interzice autorului să pomenească măcar despre ea; nici un cuvânt de mulțumire, nici un cuvânt de reproș; ca și cum n-ar fi văzut-o; și totuși, fața îl trădează: descopăr pe ea, bine imprimat, textul cronicii mele; vanitatea lui profund jignită poartă o „mască” de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de generoasă pe care Nicolae Manolescu a făcut-o volumului meu de amintiri, După-amiaza de sâmbătă, am găsit-o, pur și simplu, „lipită” de fețele unor prozatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îți ține o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în arta care ar fi obiectivă, în proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară este corelată cu pregătirea surprizei. Apariția lui Cațavencu este apariția măștii în spatele căreia nu este nimic - este neantul, este zero, este nimicul. Și acest nimic, dacă nu ar fi atât de irezistibil comic, ar fi irezistibil de înspăimântător, de unheimlich. Și cred că există o corelație între acest unheimlich și comicul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lucrase la vie în gospodăria lui, și a lui tata, a fost numit brigadier la via colectivei, care se întindea pe 300 de hectare. La vie, mai ales la stropit, lucra singur cu pompa de stropit în spate și fără mască protectoare. Din această cauză, s-a îmbolnăvit și a ajuns la spital. Doctorii i-au găsit intoxicație în sânge și vase de sânge perforate în stomac. După însănătoșire a revenit la vița de vie a colectivei. În anul următor, după ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]