6,924 matches
-
preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
cu numărul 15 din 1993, numere tematice cu subiect dinainte anunțat, la care participă interlocutori din cele mai diverse câmpuri: scriitori, sociologi, istorici, oameni de știință, politicieni, ziariști-comentatori, studenți ș.a. Se remarcă de-a lungul anilor dosare precum: Splendoarea și mizeriile mitocanului, Armata, Ce fel de bârfe bârfim, Violența, A fi sau a nu fi independent, Exilul românesc, Kitsch, Serialomania, Lumea interlopă, Vin americanii, Locul comun, Disciplina de partid, Modă și mode, Laic și religios, Subculturi, Scrisul & cititul, Specific național, identitate
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
RL, 1983, 24; Ion Cocora, Realitate și simbol, TR, 1986, 3; Valentin Silvestru, Plimbare cu telescaunul, RL, 1987, 2; Florin Faifer, Între domestic și fantastic, CRC, 1989, 33; Ion Cocora, „Jaguar Party”, „Rampa și ecranul”, 1993, 5; Jana Morărescu, Comedia mizeriei sociale, „Azi”, 1994, 9; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Rampa și ecranul”, 1997, 5-6; Margareta Bărbuță, Sunetul actualității, TTR, 1997, 11; Mircea Ghițulescu, Valsul sau Ciuleandra, „Azi”, 1997, 56; Ion Toboșaru, Arta teatrului contemporan, București, 1999, 156; Ghițulescu, Istoria, 362-364
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
niciodată formulate? Cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte a acțiunii romanului - două părți din trei se petrece În China zilelor noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens el Însuși, sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care au pregătit și au trăit un vis unic: Marea Unire. Odată cu Vacanța, C. revine la actualitate, punctând cu ironie existența unei societăți menite să creeze decalaje umilitoare între valoarea individului și recunoașterea sa publică, între statutul lui social și mizeria materială la care e condamnat. Necuviința oferă nu doar o altă modalitate narativă, ci și un alt univers uman decât cel investigat anterior. Sub pretextul căutării și regăsirii rădăcinilor pierdute ale eroinei - Marta -, autoarea reface atmosfera unui sat românesc cu
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era internetului, un liric
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
care îl vor impune relativ repede în conștiința literară a epocii: Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie gravă, întunecată și sumbră: marcat de mizeriile și ororile războiului, pe de o parte, conștient de eșecul estetismului literar în a asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe de altă parte, autorul scrie „cântece negre”, poeme al căror nucleu îl constituie protestul social și revolta
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
sunt pe rând semne ale lipsei și ale risipei. Pentru că sărăcia și exorbitanța merg împreună: spre deosebire de săracul lui Wang Bing, care culege și gestionează ceea ce găsește, sărăcia productivă a secolului al XIX-lea e opulentă. Ceea ce se adună din teritoriu, mizeria și gunoaiele, e pus în vitrină și oferit în vederea unui raport excesiv, ca o marfă de lux. Dacă nu vom înțelege această realitate fundamental echivocă, nu vom putea accepta abuzul de cuvinte mari al unei epoci fără valori. Partea a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
farul în mijlocul mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu, fost caimacam al Moldovei, lingvistul Aron Pumnul sau fabulistul Țichindeal. Nu contează profesia sau postura publică. Nu e nevoie ca poeții să trăiască în mizerie, ca revoluționarii să fie martiri, ca oamenii politici să fie persecutați sau ca savanții să nu fie recunoscuți. Schema imaginară funcționează ca un clișeu, invariabil, raportând carierele la sfera genialității fără să adapteze. Apostolatul nu se aplică restrictiv unui anume
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Literatura noastră, jelește!... Poezie română, plânge! Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă..."93. Și apoi după înmormântare: "A fost un luceafăr al poeziei române ș-a trăit în mizerie; dar a vinit moartea, i s-a făcut milă de suferințele lui și i-a stins viața. E bine cel puțin la înmormântare datu-i-s-au onorurile cuviincioase!"94. Ceea ce trebuie subliniat e faptul că luceafărul a fost construit pe un suport
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ce clar e moșul, cojocarul de 72 de ani, care "șucăie" și geme toată noaptea! Și întreaga vedenie a acelei odăi mocnite, cu candela aprinsă, sub care se spulber închegarea unor gânduri frumoase! Iacă talentul literar 126. Tânărul își mărturisește mizeria, iar criticul se extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poate explica prin simpla analiză a mitului genialității și a componentelor sale. Portretul geniului care i s-a aplicat lui Eminescu a fost încercat înainte, asupra altor autori, fără să implice insolitarea lui. Bolintineanu și-a trăit ultimii ani în mizerie 137, Andrei Mureșanu era coleric și avea frunte boltită: "Geniul lui Andrei Mureșanu se arată de timpuriu în fruntea lui cea naltă și temperamentul lui sangvinic coleric" notează Iacob Mureșanu în necrologul din 1863138. Iar asupra figurii lui Cârlova, poetul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Jilava. Din nou tortură / 49 În lagărele Dunării / 54 Șerpăria de la Salcia / 55 Constructor la Luciu Giurgeni / 63 Pe bacul Adour, la Periprava / 67 Dușmanii deținuților / 69 Turnători și torționari / 69 Înfometarea. Porcii erau prietenii noștri / 71 Muncile / 77 Bolile mizeriei / 83 Camarazii / 87 Brigadieri organizați după apartenența de clasă / 87 Frontieriștii / 90 Fiii patriei / 92 Alte drame / 93 Afară, în țară / 100 Amânata eliberare / 100 Reintegrarea / 104 Imprescriptibila vinovăție / 105 Inevitabilul dosar de cadre / 106 Integrat în subteranele economiei socialiste
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fine, chiar în ziua în care am intrat în Penitenciarul Iași era de serviciu pe sectorul respectiv Enache, cum v-am spus, un băiat care-și făcea datoria conform funcției pe care o avea, fără să umilească sau să facă mizerii suplimentare deținuților, să-i bată sau să deranjeze pe cineva. Era un om liniștit și trecea aproape neobservat când era tura lui. În schimb, când era de serviciu Guzgă...! Ăla avea toată dantura îmbrăcată parcă în argint, arăta ca o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
poate imagina cineva ce pot face semenii noștri. Eram la Salcia și vine în inspecție maiorul Ioanițiu de la București. A ieșit la raport și brigadierul Marinescu, de la Brigada de construcții din care și eu făceam parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
comandant informal. Înfometarea. Porcii erau prietenii noștri C. I.: Eu zic să trecem la un alt capitol al vieții din detenție: cum era hrana pe care o primeați în lagăre? S.Ț.: Mi-aduc aminte că mâncam tot felul de mizerii: am mâncat mazăre cu chitină, dar asta era mâncarea și asta o primeau toți. Am mâncat rădăcini de papură scoase de porci, care nu aveau nici o consistență dar îți dădeau o senzație falsă de sațietate. În rest, porcii erau prietenii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
gamelele la hârdău și-l goleau. Te culcai flămând și vă pot spune că noi ceilalți, care nu ne îmbulzeam, am rămas de multe ori fără mâncare seara. Așa că pe lângă muncă și înfometarea care se acumulase nu mai mâncai nici mizeria aia care ți se dădea. Azi așa, mâine așa... Într-o zi, Popescu Vasile - fost căpitan de administrație la București -, șeful grupei noastre, le-a zis discret celor doi care trebuiau să arunce tineta în Dunăre să nu se ducă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde erai la tăiat de stuf ca să te ducă la colonie, realizați cam cum era?! În afară de asta, cât se putea usca un costum din ăsta de pufoaică de astăzi până mâine, când trebuia să ieși din nou la lucru?! Bolile mizeriei C. I.: Cum erau spațiile de dormit? Aveați încălzire? S. Ț.: Încălzire... doar de la corpurile noastre de animale. Atât! Nici vorbă de foc. După cum într-un grajd se încălzește atmosfera datorită respirației animalelor, așa se încălzea și dormitorul nostru, de la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ambele fronturi. C. I.: Ați făcut parte din Legiune, din Garda de Fier, din vreun cuib sau din vreo frăție? I. N.: Nu. Ce știam eu atunci la 18 ani? Nu aveam în armată decât doi ani, școală militară, front, mizerie, n-am avut timp să mă ocup de asemenea lucruri. Dar aveam în cap ceva, pentru că am luptat contra rușilor, dacă am atâtea decorații contra rușilor! C. I.: Când am auzit că ați fost voluntar, imediat m-am gândit că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
O dată pe săptămână ieșeam la aer și la lumină, în rest numai lumina asta de bec. Ziua nu aveai voie să te culci că venea gardianul și deschidea vizeta pentru control. Eu, fiind copil, eram obligat să car tineta cu mizerii, ne mai scotea să spălăm pe jos sau să spălăm vasele în care se aducea mâncarea. Când era fasole era minune pentru că lingeam resturile din găleți. La penitenciarul Iași. Bătut pentru un "chirpic" de mămăligă C. I.: Dumneavoastră aveați 14
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
perioada aceasta a fost considerată perioadă de deportare pe motive etnice, motiv pentru care beneficiez de aceste drepturi. Dar am luptat enorm de mult ca să le pot obține, pentru că, deși am avut o funcție la întreprindere, pensia mea este de mizerie, de la pușcăria mea mai nimic că n-am putut beneficia decât de 7 luni pe care le-am putut dovedi cu acte. Pentru că n-am avut nici proces și nici vreo sentință dată eu n-am putut, după '89, să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
contrar legilor civile și canonice, fanarioții și slujitorii lor, inclusiv legiștii făceau, ca în caz de deces, averea ierarhilor în loc să rămână Mitropoliei, Episcopiei ori mânăstirilor de unde primiseră metania, rămânea statului. În felul acesta adevărații proprietari rămâneau în ruină, sărăcie și mizerie. Moralitatea unei astfel de justiții a fost preluată și de către domnii pământeni care, prin Ministerul de Culte s-au tot înfruptat de la proprietari până în anul 1843, când, în cazul marilor demnitari ai clerului, moștenirea s-a lăsat Departamentului bisericesc. Urmașul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]