KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...256 257 258 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă neagră pe ochi. În viața mea nu mai văzusem un erou ca mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în epoca aceea de aur a limbii latine se cânta la ceva nobil, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere la franceză doar pentru faptul că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de atenția manualului nostru de franceză, care-i denumea "prietenii noștri negri". Doamna a primit cu mare bucurie acest cadou. Se pare că a împărtășit acest sentiment și altora. Cert este că un domn pe care nu-l mai văzusem eram cineva, făceam mereu cunoștințe cu oameni noi și căruia directorul i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
trăise... Și ce onoare mi-a făcut tatăl său atunci când, după înmormântare, invitându-mă acasă la el, m-a rugat să iau, ca pomană creștinească, dar și ca amintire de la Marele Bronz, unul dintre lucrurile sale. Am luat celebrul fes negru, cu morcov portocaliu, pe care șugubățul meu prieten îl purta mereu, spunând că, în vreme ce unora morcovul le caută mereu fundul, lui îi curtează mereu mintea... Și-atunci tatăl său m-a făcut să cred că vorbele memorabile s-au născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am găsit de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat pe scenă, cu fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am sărit de pe scenă și am mers glonț la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca și haremul tău? Și tot pelerina aceea superbă, de culoare neagră, dacă pelerină se cheamă, va trebui să îmbrac, și tot basmaua aceea care-ți lasă numai ochii la vedere voi purta pe cap?... Dar eu, sare ars Majed și nu știu mai cum, n-am harem, ci numai trei soții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să ajung acasă, ca să le arat băieților mei din cartier acest joc nou. Și când m-am strecurat pe ușa pe care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a pufnit în râs, ceea ce l-a făcut pe halatistul central să strâmbe din moaca lui peste care parcă trecuse de curând o grapă grăbită... Să vedem ce are de spus și această femeie care... Dar doamna, nimic. Pentru că mesenii negri cu papion alb așteptau totuși un răspuns, doamna a rotit ușor capul, ca pe o turelă de tanc, pentru a putea fi vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj colorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-ar fi bai, căci metafizica, deși uneori nu-i nimic de capul ei, măcar îți sugerează să iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de cartier, Burtă Multă, cum îl alintam noi, au mai sosit niște figuri cu genți mari și grele, pălării negre trase la indigo și moace foarte serioase. Devotatul șef s-a uitat nemulțumit către pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
trag cu ochiul la expozițiile de pictură, la clocotul cotidian și mizer al vieții, oare asta ar însemna, pentru mine, viață de mănăstire? Nu crezi că dacă i-aș mărturisi toate aceste gânduri duhovnicului mănăstirii m-ar ține la post negru pe termen nelimitat?... Încep să am o vârstă și încă sunt cuprinsă de febra clarificărilor. Cred că asta a fost și boala fundamentală a căsniciei noastre. Am fost mereu în căutare; n-am avut valori care să fi prins rădăcini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
spus că este atât de frumos și de "nu știu cum să mai zic, lady", încât nu L-ar lăsa niciodată să-i spele picioarele lui, păcătosul. Nici nu mi-am dat seama când a apărut pe perete și un înger aproape negru. Am înțeles apoi că am pictat imaginea unei ființe care are statuie în inima ta: Marele Bronz. M-ai emoționat cu povestea acelei ființe. Într-un colț stă pitit un sfânt care cântă la vioară. Asta chiar e blasfemie, vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
iar. Iar eu îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt că nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios, stele mici, mici, mici, ca niște punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o pețească cum se cuvine. Însă cum aceasta nu avea părinți, prințul nu avea cui să o ceară. Își luă atunci cu el un prieten, un lup negru, singuratic cu care se împrieteni cu câțiva ani în urmă, pe care îl rugă să fie prietenul și slujitorul fetei. Ei se porniră la drum și făcură cale lungă, până își epuizaseră întreg pachetul. Merseră ei ce mai merseră flămânzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]