6,948 matches
-
nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o zi luase o șurubelniță, „șurubelniț”, cum zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mi se părea că de pe după lămpile alea bine aranjate, urmau să apară în orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai puțin anii de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată, etc. Avea o duzină întreagă de fotografii prinse cu răbdare și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost înmormântat acolo, și nu departe, într-o altă zonă a țării, era explicabil. Dar așa nici Karin - tante și nici cunoscuții cu care se întâlnea generalul, nu-și explicau. Cel puțin dacă ar fi știut ei, cu toții, atunci că nenea Epa avea să se îmbolnăvească definitiv și să se închidă treptat pentru totdeauna, în el însuși, ca un canar în colivie, ar fi stat altfel de vorbă cu el, l-ar fi privit altfel și poate, i-ar fi dat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că nenea Epa va face două ture, cel mult trei, pe trotuarul de lângă casă, eventual pe strada de alături și se va întoarce curând în casă. Deși fusese întotdeauna mai tânăr (cu zece ani) decât ea și, cu toate că îi plăcuse mult femeile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai pune în locul lui o masă, un scaun, un dulap, o noptieră, cu condiția ca acestea să fi fost confecționate din lemn. Mi se părea imposibil ca nenea Epa să stea întins acolo, sub capacul acela de sub buchetele de flori care începuseră și ele să moară la fel de încet. Regret, nu-mi iert niciodată faptul că în acele momente nu reușisem, cu toate eforturile ambițiosului peste poate de înrăit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rost să mai discutăm, tovarășe. Cert este că te-ai apucat să-ți bați joc de personaje, adică de noi, așa cum făceau scriitorii reacționari, de dinainte de 1944, de pe vremea burghezo-moșierimii. Da, da, da. Așa cum făceau reacționarii. Cum prindeau personajul, măi nene, dădeau cu el de pământ, ca pe vremea iobăgiei... - Dumneavoastră nu sunteți personaje, tovarășe director... insista intermitent Gerard. Ba da. Și uite aici, îți poate confirma dl. Regizor că-ți bați joc de noi, personajele. Oare noi mai trăim, tovarășe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l convingă - pe post de suplinitor în învățământ, îți vei găsi o profesoară care să țină la tine și cu care să te iei. S-ar fi bucurat ai tăi să te fi văzut însurat. Nu-i așa? Deasupra patului, nenea Epa în fotografie, tânăr, la braț cu o domnișoară suplă care nu putea fi decât Karin-tante, parcă veghea acum 24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înțeleagă ce se petrece cu doamna General și de ce trebuia internată de urgență, în spital. Starea ei urma să se agraveze tot mai tare și, de cele mai multe ori, pe neobservate. Boala nu se manifesta, zicea doctorul specialist, însă, ca la nenea Epa. Epa nu era violent. Din contră, bine dispus, îngăduitor, zâmbăreț. Ce mai! Părea fericit. Cred că așa a și murit: fericit. Următoarea săptămână avea să l găsească pe Gerard, din nou singur. De data aceasta în faimosul apartament de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știam, dar pe care, căpoasă, învățătoarea le scria mereu altfel decât mine. Tot pe-atunci, dacă îmi amintesc bine, am luat primele lecții televizate de sport. Holbam într-o zi ochii la televizor, când am văzut, într-un film, un nene și o tanti, goi-pușcă, făcând împreună niște mișcări ciudate. Tata, deschis mereu dialogului, a închis televizorul și a răspuns întrebării mele mute explicându-mi că am văzut secvențe dintr-un sport american foarte urât, cu doi oameni care, ieșind de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce putem face noi pentru scumpa noastră țară. Eu, ca un bun cetățean ce sunt, o pot scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table, Nae Stanciu, vecinul de la doi, întreba în șoaptă, ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și, dacă, din întâmplare, cineva striga "gherlă", atunci când unul dintre competitori nu mai putea intra în "casă", nea Onuț se ridica fără să spună o vorbă, își târa papucii de lemn către scara blocului și nu mai putea fi văzut până a doua zi. Dracu' să vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lume. Nu te-ai săturat, omule, să tot stai singur-cuc? Nevasta ți-a murit, copiii ți-au plecat. Prea te ferești de oameni, prea stai singur, ca un schimnic. Vezi să n-o iei razna! îi ziceau unii și alții. Nea Onuț zâmbea trist și adăuga imediat: "Nu sunt singur. Cine-l are pe Dumnezeu alături nu este niciodată singur..." O singură dată m-a luat nea Onuț în apartamentul său, când aveam vreo cinci ani. Clevetitorii de pe scara blocului ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca un schimnic. Vezi să n-o iei razna! îi ziceau unii și alții. Nea Onuț zâmbea trist și adăuga imediat: "Nu sunt singur. Cine-l are pe Dumnezeu alături nu este niciodată singur..." O singură dată m-a luat nea Onuț în apartamentul său, când aveam vreo cinci ani. Clevetitorii de pe scara blocului ziceau că m-a luat de prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
celorlalți copii, pentru că, de depravat ce sunt, numai pornografia se prinde de mine. Atunci, pentru că între timp îmi mai însușisem și alte cuvinte ale căror înțelesuri îmi erau aruncate tot în ceață, în marea mea înțelepciune mi-am zis că nea Onuț, pișicherul, are în casă un bordel, pentru că nu altceva putea să însemne fitness. Era, fără îndoială, o denumire modernă, șmecherească, pentru uzul celor cu glagoria mai dispusă la înțelesuri profunde. Noroc tot cu Nieneta înțeleaptă ființă care a despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil de tot, am explicat faptul că merg în fața blocului, după pisicuța noastră dragă rătăcită, ușernică rău, că tare mai mieuna, de nu putea dormi cartierul din cauza asta. Pe când tocmai îi explicam asta civilului care uitase mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dat ordin să nu intre nimeni" și a rămas apoi mască, atunci când eu am zis că-mi bag picioarele în colonelul lui și m-am strecurat pe lângă, ajungând chiar în fața lui Ucu și a colonelului care stătea la taifas cu nenea civilul. Și mama lui Ucu a zis atunci, luându-mă în brațe, să nu vă luați de fratele lui Ucu, dracul vă ia dacă vă luați de el, strig iar, de aude tot cartierul, că mi-ați omorât copilul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar și în lumea largă. Când îți punea Nineta o ștampilă de om deștept și rar, așa era; nu-ți putea lua nimeni ștampila asta de pe frunte. Tot în frageda pruncie am fost consacrat și ca talent al târgului. După ce nea Onuț s-a întors acasă, tablagiii din bloc i-au pus la cale o primire pe cinste, la mititica din fața blocului, cum îi spuneau ei locului aceluia împrejmuit pe care era scris No 11. Au cumpărat bere, în vreme ce doamnele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]