9,277 matches
-
poli-tică bugetară. De aceea cred autorii -, în cazul unei recesiuni mondiale grave, cea mai afectată va fi Uniunea Europeană. Anul 2001 ne este prezentat drept unul de răscruce, nu numai pentru că atunci au avut loc celebrele atentate, dar și declararea "războiului nesfîrșit" al lui George Bush, intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului și, în fine, anul în care Sistemul Federal de Rezerve a decis mărirea creditelor ipotecare, ca răspuns la criza Nasdaq, falimentul Enron și alte fraude din sistemul corporatist american
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o ființă, cînd, de fapt, El este Ființa, realitatea ultimă, personală, potrivit tradiției iudeo-creștine. El nu este separat de lumea noastră, nu este un "Alt-Cineva", ci e viu și continuu lucrător în creație, în noi și cu noi, din dragoste nesfîrșită. Asta face ca El să poată fi descoperit pe cale științifică. Cum spunea Sf. Apostol Pavel, "însușirile lui nevăzute, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd de la facerea lumii, cînd te uiți atent la lucrurile făcute de El" (Romani 1
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
plece. S-a mutat în Feldgasse, unde, "vreme de mai multe sîptămîni", Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru, îi trimetea, în fiecare zi, mîncarea (amiaza) printr-un băiat, Gheorghe Albescu 85. Și, fiindcă astfel de trai nu se putea îndelunga la nesfîrșit, în primăvara anului 1866 Eminescu părăsi Bucovina. Ștefanelli ne spune că "n-a știut nimeni din colegi cînd a plecat și încotro a luat-o"86. După informația trimisă mult mai tîrziu, de sora sa, Aglaia Drogli, lui Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sa edificat treptat în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Această revoluție nu poate fi disociată de noile orientări ale capitalismului angajat pe calea permanentei stimulări a cererii, a triumfului economiei de piață și a multiplicării la nesfârșit a nevoilor: capitalismul de consum a preluat, pentru a-l duce mai departe, rolul economiilor de producție. În decursul câtorva decenii, affluent society a zguduit din temelii modul de trai și moravurile, a stabilit o nouă ierarhie a finalităților și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în principiu generalizat al economiei materiale, ca și al economiei psihice. Febra schimbării perpetuetc "Febra schimbării perpetue" Una dintre caracteristicile majore ale bunurilor de consum în societățile noastre este faptul că ele se schimbă și că oamenii le schimbă la nesfârșit, oferta neîncetând să inoveze, să propună noi produse și servicii. Dacă e adevărat că legătura dintre consum și noutate este în prezent structurală, raporturile lui cu plăcerea nu sunt mai puțin structurale, în măsura în care, așa cum scria Freud, „noutatea constituie întotdeauna condiția
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui subterană. Din tumultul nevoilor, trebuie distinsă vocea celor porniți în căutarea unei tinereți emoționale reînviate la nesfârșit. Într-un text apărut de ceva timp, Lévi-Strauss nota că societatea de consum modernă a făcut din americani un fel de copii mereu în așteptarea a ceva nou18. Când vedem parcurile de distracții, jocurile video și televizuale, produsele care seamănă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nevoilor nu este nouă, teoreticieni importanți 1 subliniind încă din cursul fazei II această reorganizare de fond a societății capitaliste. Totuși, totul arată că a fost trecut un nou prag. Societatea de hiperconsum înseamnă mult mai mult decât extinderea la nesfârșit a sferei economiei politice, ea desemnează stadiul în care chiar și neeconomicul este invadat de forma consumeristă de-acum înainte globalizată. Primul moment al economiei politice generalizate a fost depășit: suntem la ora consumerismului fără frontiere, a consumului-lume, această scenă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a fericirii în societățile noastre. Le voi enumera în cele ce urmează, reduse la cea mai simplă schemă, fiecare dintre ele fiind patronat de o figură mitologică emblematică. Conform unei prime teze, societăților consumeriste le corespunde un sistem de stimulări nesfârșite a nevoilor, sistem care sporește cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai mari sau mai mici de decepții și de satisfacții ce caracterizează diferitele achiziții de pe piață. Astfel, Hirschman notează că „bunurile cu adevărat perisabile” (băuturile și mâncarea) au o trăsătură remarcabilă, și anume faptul că procură plăceri intense, repetabile la nesfârșit, rămânând, în același timp, deosebit de rezistente la decepție. În schimb, numeroasele bunuri de folosință îndelungată (centrale termice, dotări pentru baie, frigidere etc.) sunt eminamente propice decepției prin aceea că nu prilejuiesc plăceri decât în momentul cumpărării sau la punerea în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu numai de a manipula-standardiza-îndobitoci oamenii, dar și de a constitui o capcană diabolică, ce adâncește la nesfârșit insatisfacția lor. Spectacol euforic, ea contribuie la propagarea unei nefericiri cronice; sub domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
privațiune și de pauperizare psihologică. Astfel, societatea dorinței ne îndepărtează cu atât mai mult de starea de plenitudine, cu cât tot ea înmulțește ocaziile plăcerii. Mizeria abundenței, obsesia Peniei: sub Edenul abundenței se ascunde un nou butoi al Danaidelor orchestrând nesfârșita frustrare a tuturor. Un neotragism a pus stăpânire pe viețile noastre: tragismul „satisfacției etern nesatisfăcute”24. Contexul economic și social s-a schimbat, ideea „ororii” consumeriste își continuă drumul. Ea este sistematic exprimată, cu mai multă sau mai puțină violență
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de către intelectualii consumofobi: ea a devenit mai ales un reflex intelectual care se declanșează cvasiautomat la contactul cu stimulul „societate de consum”. Este măcar adevărată? Și până unde? Este adevărat că hiperconsumatorul e condamnat, asemenea lui Tantal, să suporte la nesfârșit supliciul bucuriilor furate, să trăiască într-o stare de frustrare de nelecuit? Să ne ferim de beția conceptelor și a înclinației facile spre catastrofism. E suficient să ne raportăm la experiențele din viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de azi. Această interpretare nu-i lipsită de profunzime. Ea arată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o „idee nouă”. Nouă a fost ideea de a asocia dobândirea fericirii cu „traiul ușor”, cu Progresul, cu ameliorarea permanentă a existenței materiale. Încă din secolul al XVII-lea, cartezianismul pune bazele intelectuale ale civilizației prometeice a fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate spre fericire ce se efectuează prin stăpânirea tehnicistă a lumii. Paradisul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
risc, să faci gimnastică de întreținere, să-ți supraveghezi alimentația. Nu delectarea lui carpe diem bate la ușă, ci Knock 23: aceasta e ironia civilizației hedoniste, care te învață nu atât să guști puritatea clipei, cât să-ți proiectezi la nesfârșit ființa în viitor, nu atât să cauți plăcerea, cât să-ți supraveghezi trupul, nu atât să trăiești intens, cât să te protejezi pentru a-ți prelungi durata vieții. În cursul anilor contraculturii s-a manifestat și un individualism de transgresiune
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nestânjenit la universul satisfacțiilor mercantile. Cum unii intelectuali și câteva grupuri utopiste exaltă un mod de existență mai puțin supus banului și mărfurilor, există puține șanse ca această înțelepciune sobră să triumfe asupra puterii seducătoare a fericirilor „facile” repetate la nesfârșit în universul consumerist. Fericit la locul de muncă?tc " Fericit la locul de muncă ?" În ciuda ecoului de care se bucură tema suferinței la locul de muncă, imensa majoritate a francezilor și a europenilor în general se declară foarte satisfăcuți de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
câștigătorului. La baza vârstei fun a sportului se află, în principal, aventura simțurilor, căutarea de noi experiențe, nevoia de a evada. Până la urmă, asocierea sportului-divertisment cu idealul performanței apare ca un proces relativ limitat, nicidecum sortit să se dezvolte la nesfârșit. Fenomenul central constă în anexarea sportului de către forțele individualizării și ale mercantilizării, în formidabila sa transformare în stil de viață-divertisment, în sistem de tip „lejer”, în produs de consum generator de satisfacții. Continuând să segmenteze piața, să diversifice oferta, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sexuale. „Moartea afectivității” nu e nimic altceva decât un loc comun al epocii hiperindividualiste: asistăm nu atât la un proces de desentimentalizare, cât la creșterea afectivității raporturilor dintre oameni. Cultura hipermodernă este cea luată în derâdere atunci când se repetă la nesfârșit refrenul sărăcirii efortului gândirii și a capacităților subiective de simbolizare, strivite, zice-se, de cultul senzațiilor corporale imediate. În realitate, în zilele noastre există infinit mai multe cuvinte și infinit mai multă reflexivitate referitoare la sentimente decât în comunitățile rurale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a discursurilor. În presă proliferează articolele care disecă la nesfârșit resorturile vieții sentimentale; la televizor, bărbați și femei își mărturisesc, care mai de care, suferințele în amor; un mare număr de bărbați și de femei au câte un confident cu care vorbesc despre viața lor afectivă. Nu există nicio îndoială
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reevalueze locul satisfacțiilor imediate. O răsturnare în ierarhia valorilor care nu va anunța domnia Supraomului, ci, mai degrabă, a democrațiilor postconsumeriste unde hedonismul n-ar mai constitui principiul axial sau structurant al vieții. În acest moment, dobândirea, cumpărarea, înnoirea la nesfârșit a mărfurilor nu vor mai fi considerate a fi calea privilegiată a fericirii. Un posthedonism care, inevitabil, va avea repercusiuni asupra sistemelor de educație și de formare, asupra modurilor de a gândi și a pregăti viitorul, asupra conceptului de viață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a se naște a conexiunilor tip pânză de păianjen dintre organizații. Rețelele sunt noul instrument al economiei globale, fundamentate pe inovare, globalizare și concentrare descentralizată, „pentru muncă, lucrători și firme, bazate pe flexibilitate și adaptabilitate; pentru o cultură a unor nesfârșite demolări și reconstrucții; pentru o politică îndreptată spre prelucrarea imediată a noilor valori și a dorințelor publicului și pentru o organizare socială menită a suprima spațiul și a anihila timpul” (1996, p. 471). Noua economie nu se mai sprijină pe
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
see’t is true...”. Iar viitorul ia pentru el chipul acelei imagini multiplicate a lui Banquo, cel ce încheie cortegiul regilor, dintre care ultimul, al optulea, poartă o oglindă reflectând alți nenumărați regi, ca și cum apele oglinzii ar fi răsfrânt la nesfârșit fantoma lui Banquo. Spectralul în noaptea istorieitc "Spectralul în noaptea istoriei" Teatrul shakespearian înscrie cursul istoriei în plină noapte, o istorie în apărarea căreia nu se ridică nici o fantomă tutelară, căci fantomele binevoitoare tac, iar sângele vărsat deschide sau continuă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cea reală. Și totuși, în ciuda acestor convingeri, el nu încetează să susțină că teatrul eșuează întotdeauna, mai mult sau mai puțin, atunci când încearcă să figureze acest invizibil, să dea o consistență materială umbrei, să întrupeze fantoma. Dincolo de afirmația, repetată la nesfârșit, că Shakespeare nu poate fi reprezentat, ideea despre teatru a lui Craig e însoțită de o dezamăgire ce ține de însăși esența acestei arte. Ca și cum teatrul ar fi sortit să vâneze neobosit fantomele, deși știe prea bine că, aidoma lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
s-ar prăbuși meteori animali sau minerali” pune stăpânire pe ei, răsună o muzică bizară, „evocatoare a unui spațiu nedefinit, unde pietricele fizice par a înceta să se mai rostogolească”. Cum am putea să nu auzim aici ecourile, repetate la nesfârșit, ale tensiunii dintre dublu și piatră, ecourile peste timp ale tragediei grecești? Iar imaginea cu care Artaud își încheie textul „Despre teatrul balinez” nu este oare aceea a apariției războinicului și a umbrei sale care îl dublează, în inima pădurii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]