9,947 matches
-
țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat de bățul său cu care păzește o turmă de porci, îmbrăcat în niște zdrențe, rupt de foame și de oboseală. În această stare Dumnezeu îi vorbește la inimă. «Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu» - își zise în sine. Iată efectul suferințelor, al încercărilor. Întoarcerea la Dumnezeu ! Dumnezeu ne trimite suferințe pentru ca să ne învețe. Omul în suferințe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puternic iluminate. Lăsăm în urmă orașele Narbonne și Carcassone și ajungem la Toulouse. Bisericile sunt și ele puternic iluminate. Duminică, 19 aprilie, Sărbătoarea Învierii Domnului În sfârșit, la ora unu după miezul nopții, iată-ne ajunși la Lourdes, frânți de oboseală. Aici coborâm din mașină cu bagaje cu tot și suntem conduși în campingul “S. Bernadeta” de la marginea orașului, situat într-un minunat cadru natural. Oare e necesar să vă mai spunem că în cele două zile de călătorie de la București
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
preot franciscan român de rit oriental a fost tot timpul călătoriei și al pelerinajului duhovnicul și animatorul pelerinilor veniți din România. Cu firea sa veselă și mucalită reușea să întrețină mereu o atmosfră plăcută și senină între noi, cu toată oboseala de care eram uneori copleșiți. În după-amiaza zielei de Paști, potrivit unui program prestabilit, ne-am deplasat toți pelerinii români la orele 16 la Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată“. Merge pe jos de acasă până la Sahia fără să resimtă oboseala. Silviu Stănculescu, vocea preferată pentru imprimarea textelor, îl așteaptă. „Iar ai venit pe jos? Mai bine treceam pe la tine și te aduceam cu mașina...“ Sunt buni prieteni, comunică excelent. Silviu va fi printre primii vizitatori, împreună cu întreaga familie, la casa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul este imprecis, relativ, jenant, ca o partidă de cărți pe care ai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să revin la modul meu de viață obișnuit. Dar până spre sfârșitul săptămânii nu cred că voi avea această ocazie. În aceste ultime zile am avut motive destul de importante să fiu nemulțumit de mine însumi: trebuie să fi fost efectul oboselii și al tensiunii interioare, pe care le ascundeam cu ușurință, dar care existau totuși în realitate... Îmi pierdusem linia de conduită, stilul meu, felul meu de a fi și - pentru mine - toate acestea sunt destul de grave. E ca și cum aș fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
continuare. În disperare de cauză, am părăsit locuința lui Mihai și m-am dus acasă. Aveam senzația unei dimineți ratate. Nici unul din frumoasele mele proiecte nu se împlinise. și totuși, mi-am dat seama că dormind așa cum am făcut-o oboseala acumulată în ultimele zile s-a mai dus... 26 iunie 1952 Simțeam că e ceva care nu merge cu Dânsul. Mi-a spus-o chiar El: se simte ridicol (a spus „un pic“) de a mă iubi în felul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-o mai iau de la capăt... Apare necesitatea unui sistem etic personal... Fac impresia unei corăbii lipsite de cârmaci și lăsate pradă valurilor. Aici mă zbucium sub năvala pasiunilor și a simțirilor dezordonate, aici încremenesc într-o totală indiferență și oboseală. Îmi trebuie o cârmă, și această cârmă să fie etica mea personală! Am avut puțini dascăli deosebiți care să fi avut o influență pregnantă asupra dezvoltării mele intelectuale ori sufletești. și totuși au fost câțiva ale căror nume și a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Plutesc în neștire. 18 iulie 1952 Navarra nu mai e! A fost arestat, ca și Trixy... Am dat în viață totdeauna mai mult decât am cerut. Acesta e singurul lucru care mă mai liniștește... 19 iulie 1952 Plecarea lui Mihai. Oboseală și tristețe. Apoi - această discu ție cu Aranjuez în timpul căreia am fost nevoit să spun lucruri cum n-am mai spus niciodată... Să sperăm că toate acestea vor fi spre bine. 20 iulie 1952 Câteva zile de prostrație și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spun lucruri cum n-am mai spus niciodată... Să sperăm că toate acestea vor fi spre bine. 20 iulie 1952 Câteva zile de prostrație și de lectură... Întrevedere cu așa-zisa logodnică a lui Navarra. Lectură cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu știu prea bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ai scris, ca și cum scrisoarea ar fi fost o dovadă materială a faptului că te-ai gândit la mine... Nu am nevoie de dovezi ca să știu: te-ai gândit la mine! Îți port oleacă de pică pentru a mă fi abandonat oboselii mele, slăbiciunii, inutilității... M-am pierdut cel care am fost, iar cel care ar trebui să fiu nu m-am găsit încă. Mi-am pierdut până și simțământul de a te iubi. Am devenit complet gol pe dinăuntru, pustiu de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
niciodată de la concertele date de Orchestra Cinematografiei. Erau oameni foarte plăcuți și deosebit de prevenitori față de prietenii pe care Mihai găsea de cuviință să li-i prezinte... 7 noiembrie 1952 Dormit la Mihai, prost ca de-obicei. El era mort de oboseală, iar eu aveam impresia, de fiecare dată când mă întorceam de pe o parte pe alta, că îl trezeam. și lucrul acesta mă oripila... Pe deasupra, am avut și un vis straniu: Se făcea că eram profesor într-o școală care semăna
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te pot vedea. Mâine-seară mă voi duce probabil la ai mei să le duc biletele lor - așa că ne vom revedea pesemne abia la concert. Pa. Mihai Pierre lui Mihai Ești un om obosit! Viața, eu, fiecare avem partea noastră în oboseala ta. Îmi dau seama de aceasta din felul tău oarecum silit de a fi cu mine, din zâmbetul tău standard, pe care îl arborezi întotdeauna când ești absent la ceea ce se petrece în jurul tău, zâmbet chemat la viață numai de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
seama de neputința lui, de slăbiciunea lui. Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva? Un vid clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc să ies din starea aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fac. 20 iulie 1953 Am impresia că sunt înșelat. Dat fiind însă că și eu fac același lucru, mă strădui să nu mă gândesc prea mult la asta, pentru a nu-mi deregla bila în chip inutil... 22-23 iulie 1953 Oboseală morală; mici plictiseli care supără; nici o satis facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
descarce vreo doi călători, și a și pornit imediat, lăsând zeci de oameni pe jos, care înjurau. Printre ei eram eu și Mihai... Resemnați în fața evidenței, ne-am găsit o gazdă chiar în centrul Branului și am înnoptat, răpuși de oboseală. În condițiile de atunci, când existau doar două curse spre Câmpulung, și alea ca vai de lume, întoarcerea cu autobuzul devenea o loterie cu prea multe numere necâștigătoare. De aceea am preferat să plecăm pe jos dis-de-dimineață la Zărnești - 8
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
redevenim indiferenți și recădem în convențional. Dar ce importanță are, din moment ce a fost o clipă în care am văzut limpede în noi înșine și asta ne-a dat forța necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1954 Câte griji, câtă alergătură pe sărmana Augusta! Profitând de toate relațiile ei, și în primul rând de prietenia Floricăi Bagdasar, alerga pe la toate ministerele de resort ca să obțină medicamentele cele mai noi, netestate încă... Pesemne însă că toate această oboseală o ajuta să scape, măcar pentru câteva ore, de îngrozitorul gând care i se înfipsese în suflet ca o gheară: acela de a mă pierde. Sub imperiul acestei frici, fără îndoială, se abătuse și pe la insti tut, dezlănțuind, după câte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cald. Dar căldura de aici, spre deosebire de București, e plăcută, mângâietoare. Iată deci modul nostru de viață. Mai citim un pic, dar foarte puțin. 10 august 1954 De o săptămână la Satulung... Viață vegetativă, compusă aproape numai din instincte primare: foame, oboseală, soare, curvăsăraie, diferite jocuri de noroc până la abrutizare... Preocupări literare: corespondență și puțin Herodot (foarte puțin). Astă-noapte l-am visat mult pe Mihai. De fiecare dată aveam anumite ascendente asupra lui și căutam să-l fac să simtă lucrul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Solitude... Solitude desirée... Solitude consentie... Je me donne à toi! 1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta e o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de lucru: piesa din cele șapte acte ale săptămânii s-a încheiat onorabil! Azi - o nouă formă de existență, nu atât în programul zilei, cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu le voi putea face față! și doar acum am la îndemână o scară a valorilor - scara mea! Dorința însă de a le face pe toate și de a le face bine este mai tare. și, odată cu ea, și deznădejdea. Oboseala de a purta o răspundere, fie și față de tine însuți! Oboseala are totdeauna iz de moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îndemână o scară a valorilor - scara mea! Dorința însă de a le face pe toate și de a le face bine este mai tare. și, odată cu ea, și deznădejdea. Oboseala de a purta o răspundere, fie și față de tine însuți! Oboseala are totdeauna iz de moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea. Îmi pare rău... și totuși, trebuie să știi și să poți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-o de la mediul înconjurător și așa cum am practicat o, cu toate micile înfrumu sețări, mai mult imaginare, cu care m-am străduit a o îm podobi, această dragoste am cunoscut-o din plin. Ce ar putea să-mi mai aducă? Oboseală! Iar pe deasupra - sărăcire sufletească și chiar o contrazicere a propriei mele firi... Această dragoste a devenit prea strâmtă pentru mine. Simt nevoia să plec din ea, și voi pleca! Vreau de-acum încolo să nu mai fiu apăsat în relațiile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]