8,125 matches
-
a dreptul emoționantă, de parcă ar fi crezut sincer că fiecare dintre Învățăcelele lui avea capacitatea de-a ajunge campioană olimpică. — Asta-i vocea lui Bobby Crawford, spuse Paula, venind lîngă mine la balustradă. Acu’ ce mai pune la cale? Mă obosește omul ăsta. Atîta vigoare fizică și mașina aia de tenis zgomotoasă... E un metronom, ne reglează ritmul - mai repede, mai repede, servă, voleu, smash. PÎnă la urmă, au și pueblele alea de pensionari părțile lor bune... Paula, nu putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-mă, Charles, ne-am gîndit la tot. 20 În căutare de noi vicii Lumina soarelui aurea crăpăturile fine ale piscinei, ca și cum plonjonul meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră laturile piscinei, refuzînd să se potolească, parcă nerăbdătoare să-l aplaude pe următorul Înotător matinal dornic să-și facă poftă de mîncare pentru micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nerăbdător ce-i dezvelea albul de aisberg al dinților lustruiți. Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul potrivit să devii depresiv. (Privi fugar la piscină și la terenurile de tenis.) O grămadă de chestii puse peste tot, dar niciun client. Vreun membru nou? — Nici măcar unul. Poate nu tenis le trebuie oamenilor de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mă scutește de mersul cu mașina de colo-colo toată ziua. În afară de asta, aici o să se-ntoarcă Frank cît de curînd, după ce-o să fie achitat. Cu privirea plecată, ea scutură din cap a negație la vorbele mele, ca un medic obosit În fața unui pacient care se Încăpățînează să-și analizeze pînă-n pînzele albe simptomele. — Mă bucur că te gîndești c-o să fie achitat. Señor Danvila e de-aceeași părere? — Habar n-am. Crede-mă, Frank n-o să fie condamnat - dovezile Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deosebit... Dau din umeri, ca și cum nici nu mi-aș fi dat seama cum a trecut ziua. De fapt, știu prea bine cum a trecut ziua de azi, simt acea bucurie amorțită a marii mele întâlniri cu tine, care m-a obosit nemăsurat de mult și m-a făcut să lenevesc în pat mai toată ziua. Bucuria că te am găsit, Edo, și că, găsindu-te, mi-a devenit limpede cum pot înota liber, ieșind din încremenire. Voi scrie un roman. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un colț, sorbind din paharul de șampanie și uitându-se distrat în jur. Nu îl atrăgea nimic, deși distracția era în toi. Mai deștept fusese Bobo, care declarase că preferă să stea în camera lui de hotel. De ce oare se obosise să vină, la urma urmelor? Avea dreptate Anda, în el pătrunsese un corp străin, pe care nici măcar el nu-l putea identifica și nu și-l putea extirpa. Mai grav era că nici nu știa de unde provenea acel corp străin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi zvâcnea teribil. Era obo sit. L-a obosit peste măsură acest prea lung sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel care fusese. Privea totul și pe toți din toate unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de oprimare, ce mă obosește teribil... Ocolesc subiectul, spunând: Mi s-a zis că veți veni abia după-amiază, la contravizită. Astfel că nici nu speram să vă găsesc tocmai pe dumneavoastră, care... Cine v-a zis, e greșit informat, mă întrerupe doctorul Spătaru. Supravegherea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru alegerea berbecilor din turma de oi, nu li se vlăguiesc puterile, până nu-l tăvăliră prin mocirla cărămizie a dărăpănăturilor și până nu-l lăsară, cu grație și responsabilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
orchestrei, cu mult înainte de terminarea programului) fu informat printre primii că va face parte din delegația oficială. Declară năbădăios și în gura mare, adică nu numai, pardon de expresie cultă, în cadrul cercului de prieteni verificați: Eu nici nu o să mă obosesc să-mi perii fracul de ceremonii. Asta fiindcă n-am să am timp pentru dificila operațiune de periere! Impunătoare, delegația trimisă de greieri sosi în teritoriul furnicilor, călătorind în rădvane trase de cosași verzi ce fuseseră tocmiți cu ziua, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum probleme cu Cătă, poate merge un futai simplu și la obiect. De consolare. De răzbunare, de care-o fi. Fără lirisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei. Era adevărat, Smaranda călărea cu o semeție naturală ce evoca distincția unei prințese valahe. Dar lipsa calmului necesar al mâinilor și zvâcnirea ritmică a picioarelor, oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze cu tot tactul necesar unei firi atât de dificile. Tensiunea dintre ei explodase când, după o demonstrație din manej, el îi reproșase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
undeva la dans. Te miști la fel de bine ca altădată? întreabă ea privindu-l amuzată pe sub sprâncene. Recunosc, sunt un pic ruginit. Scuzabil, nu? Lipsa exercițiului. Nici nu aveam cu cine, poate doar cu soldații prin tranșee. Dar, te asigur, vei obosi înaintea mea. În seara asta vom dansa cât pentru toți anii din urmă în care nu am făcut-o. Amândoi arată asemeni unor copii treziți deodată într-o camera plină cu jucării nenumărate și sunt nerăbdători să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sus, în jurul pieptului, coborând către picioare. Rămas singur, Marius închide ochii. Încearcă să-și pună ordine în amintirile pierdute în memorie. Încetul cu încetul, decelând evenimentele dinainte de momentul exploziei torpilei, crâmpeie se derulează asemeni unor flash-uri luminoase, care-l obosesc mai mult decât dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un zâmbet cald și binevoitor pe față. De sub halatul alb, descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuvânt drăguț. Mă bucur că râzi draga mea. Da, ai acest efect tonic asupra mea. De altfel nu este o surpriză pentru nici unul dintre noi. Continuă pe un ton bine dispus. Ei, domnule locotenent și în rest ce mai faceți? Obosit? Obosit e doar ofițerul, omul în schimb se bucură auzindu-te pe tine! Ce mai e nou pe la Sinaia? Surpriză, acum sunt în București. Am trecut să iau niște documente de care mama are neapărată nevoie. Vrei să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și la o oră atât de matinală, deschide ceremonios portiera din dreptul Smarandei. Te rog, anunță pe Neculai că este nevoie de el. Imediat, mademoiselle, se grăbește butler-ul să răspundă, după care dispare în casă. Coboară și Marius. Se reazemă obosit de aripa mașinii. Dumnezeule, sunt praf! Nu intri? Iartă-mă, dar trebuie să ajung la regiment. Mașina îți stă la dispoziție. Te duce șoferul nostru acasă așa cum am hotărât. Mulțumesc. Fac un duș rapid, în câteva minute mă bărbieresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar mă îngrijorează oboseala extremă a soldaților. Cu fruntea înclinată, căpitanul tace pentru un moment, ca și cum ar fi încercat să-și adune gândurile. Când vorbește din nou, privește pe rând, în față, fiecare dintre ofițerii prezenți. Domnilor, știu că sunteți obosiți, la fel și ostașii de sub comanda voastră care duc o luptă continuă, încă din zilele ce au urmat lui 23 august 1944117. Aceeași problemă am discutat-o cu domnul colonel Pietrosu, îngrijorat și el de acest aspect care diminuează capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
raționamentul comandantului cântărise greu și faptul că prin trimiterea unor combatanți experimentați se limitau pierderile. Oricât de cinic sună, așa ar fi procedat și el. Aritmetica sinistru de simplă a războiului îl obliga să facă asta. Dar el este foarte obosit. Nimic ieșit din comun, făcea parte din cotidian ca o stare normală. Ceea ce schimbă lucrurile este presimțirea neagră care îi spune că acum este cu totul altceva. O simte precum o uriașă greutate așezată peste trupul său și asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este pentru nimeni. Intelectul uman și instinctele ajung să nu se mai înțeleagă. Aruncă cu un gest obosit chiștocul țigării care i se lipise de buza de jos. După ce își curăță buzele de firele subțiri de tutun, privește cu ochi obosiți cerul. Luna... Da? A intrat în nori. Privirea lui Marius țintește sus, peste vârfurile copacilor, spre bolta întunecată punctată ici-colo cu sclipirea rece a stelelor. Știți, un singur lucru regret. Că nu mi-am îmbrățișat mama la plecare. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sporită. Șoferii accelerează de parcă toate cohortele Iadului sunt pe urmele lor. Luminile albastre de camuflaj aruncă reflexe vagi pe poleiul drumului. Grăbiți băieții! Dar nu-i rău. Poate pleacă toți și ne lasă clădirea cadou nouă, spune Romulus. Își trece obosit mâna peste ochii injectați. Nu dormise deloc noaptea trecută și nici în cea dinainte, mereu cu gândul îngrijorat la soarta familiei sale. Hm, slabă nădejde. Marius lasă binoclul în jos. Singurul mod direct de pătrundere pare să fie șoseaua. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de consultare intensă și de coordonare cu alte state, este Alianța Nord-Atlantică - care reprezintă puntea de legătură dintre Europa și America de Nord. În cazul abandonării acestei punți de legătură - fie că N.A.T.O. și-ar pierde din consistență, fie că Statele Unite obosesc sau se plictisesc în/de propria sa angajare - este evident că implicarea în problemele internaționale va fi pur și simplu unilaterală. De-a lungul istoriei - destul de scurtă de altfel - a Statelor Unite, s-a putut observa că această țară a dorit
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul cînd Începi, pe nepusă masă, să visezi la copilărie, la oamenii care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
face mereu pentru tine, deși Începuseși să ai părul alb la tîmple ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd poștașul cel nou din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]