6,770 matches
-
bine aminte ceea ce gîndim azi!”). În final, mi-a cerut să-i citesc, „cînd pot”, „romanul”. Am fixat un termen ceva mai lung, lăsînd să se înțeleagă de pe acum că nu-mi place (cu atît mai mult că mă simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință, o doleanță, o speranță. Unii și-au trecut-o pe zidul porticului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știe lumea de dînsul? Ca să vină la mine, în casa de pe strada Secerișului (nu mai locuiesc acolo de douăzeci de ani), mi-a spus că plecase de la ora cinci (visul a avut loc puțin înainte de șapte) și se simte întrucîtva obosit. Ca de obicei, nu venise cu mîna goală: adusese niște dulciuri mentolate, din care însă n-a vrut să-mi dea, întrucît știe că nu stau bine cu ficatul. Încă nedumerit de cele ce se întîmplă, l-am întrebat dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie 1919, p. 129-130) aceste rînduri ale lui I. Petrovici, de o neîndoielnică actualitate și acum, după șaptezeci de ani: „O generație de sacrificiu da, - sacrificii eterne nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cuvînt, acela sînt eu”. Uneori simt la fel ca Joubert, autorul afirmației de mai sus, alteori regret lipsa din mine a fermenților care să-mi umfle aluatul textelor. Am consumat prea mult material pentru cîte o țandură de „aforism”. Aproape obosit, acum îmi dau seama de imposibilitatea procesului invers, adică de a mă întoarce de la fragment la nuvelă sau roman. *La numai cîteva minute după ce-am intrat, tatăl lui Gelu a scos din niște coperți de carton numărul 5, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tare ieri în timpul smogului. Într-o situație care pe mine mă scotea din sărite, buna lor dispoziție mi se părea cu totul anormală. „Ăștia nu se otrăvesc”, a remarcat Cojocaru. Și a adăugat: „Mă otrăvesc eu, care sînt malnutrit și obosit, și atîția alții ca mine!” Amărăciunea sa nu poate fi înțeleasă, dacă nu precizez că prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și toate acestea, fără a neglija problemele profesionale, pentru care În fond, institutul Îmi dă salariul. Deocamdată nu vă scriu mai mult. Îmi mai trebuie un timp mai Îndelungat spre a reveni „pe linia de plutire”. Acum sunt Încă prea obosit, dar și foarte fericit pentru această realizare. Transmiteți D-nei Dimitriu distinse omagii, iar pentru Dvs., aceleași sentimente prietenești. Ovidiu (P.S.) Cred că ați primit materialul solicitat. 12 (București, 17.8.1978) Mult stimate Domnule Dimitriu, Iată că o dată cu apropierea toamnei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ceti toată lumea, o așa de prețioasă scriere, atât de exemplificatoare! Observând spații goale, cari cer o complectare de fotografii, am Îndrăznit să ocup locul meu cu 2 fotografii: una ca tânără muncitoare pe tărâm obștesc și alta În situația anilor obosiți ai bătrâneții. Mai anexez Încă 2; una a mea la 78 ani și (...) a profesorului Roman, la etatea de 61 ani când a murit, În anul 1939 În București. Distribuția vă privește pe Dvs., și pe Dl. Ciurea. Îmi pare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Chițimia, doamna Maria Luiza Ungureanu (profesoară și publicistă) ș.a. 612 Doresc să aflu numai despre sănătate și voie bună! Ca și la Dvs., timpul s-a schimbat, e foarte capricios, din care cauză și omenirea a devenit nervoasă și foarte obosită (...). E o minune că la vârsta mea de 86 ani pot Încă să lupt cu greutățile (...). Nici Cateluța Petrovici, de la Iași, nu se simte prea bine. De curând am primit cele alăturate 149, ca să vedeți viața lor și stadiul artei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai [1937] Sfârșit intermezzo Leventer. Joi, 1 dec. [1938] Prezint lui Ocneanu Odiseia mică definitiv. Trișez cu zece mii de lei. Întâlnire acolo cu d-na Leventer. Ce păcăleală! Acestea toate fiind zise și... Întrebate, vă las, cerând iertare dacă vam obosit și urându-vă, dumneavoastră și doamnei, sănătate și mulțumire. Spor la lucru, cu... temperanță. Cu toată căldura și respectul, Gabriela Omăt 8 București, 17 octombrie 2001 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Nu știu când au trecut trei săptămâni de când am primit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
turisme DACIA 1300. Deși venisem la ora șase, am primit numărul de ordine 98. Alte ore de așteptare până au sosit turisme în depozit. În fine, ne-a venit rândul. Mecanicii care aduceau turismele și le prezentau erau de-acuma obosiți, sau poate că-și făcuseră suma pe ziua respectivă, cert este că pe măsură ce trecea timpul deveneau din ce în ce mai obraznici. Prima mașină pe care mi-au adus-o avea motorul bun, dar portierele strâmbe, se deschideau frecându-se una de alta. Am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de lei în plus pentru că turismul avea unele îmbunătățiri. Am dat și am tăcut. A trebuit să plătesc obligatoriu ADAS, pe care apoi l-am plătit din nou la percepție în momentul în care am înscris mașina la Secția Financiară. Obosit, plictisit, m-am urcat la volan și am plecat. La nici cinci sute de metri de IDMS am rămas în pană de benzină, deoarece mașinile sunt livrate cu cinci litri din fabrică, din care mecanicii IDMS fură cel puțin trei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ani, l-am Întâlnit, totuși, pe Zigu. În seara deschiderii oficiale a Târgului internațional de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un târg internațional al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
multe ori la Ierusalim, o dată la Budapesta, de două ori la New York. Timpul se dovedea, de fiecare dată, prea scurt pentru câte am fi avut de recapitulat și comentat. Îl regăseam mereu egal cu sine. Auster și prevenitor, informat, glumeț, obosit, disputat de multe proiecte, dar niciodată panicat. Refuza băutura sau mâncarea sau cheltuiala excesivă, ca orice alt exces, de altfel. Încheierea scrisorilor sau dedicațiilor sale pe cărți și articole era totdeauna lapidară. În 1999, Leon m-a intervievat, vreo șase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu de jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele competiții monetare care Îi sponsorizează capcanele. Un marxist ca Walter Benjamin ar citi, probabil, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
strânși În ghearele sale, să-i prevedem sfârșitul. La Paris, la Salon du Livre, aveam să văd și prima delegație oficială românească normală, compusă din scriitori autentici, nu din funcționarii culturali ai sistemului. Tocmai seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Era înalt și slab. Hainele europene pe care le purta, păreau prea mari pentru corpul lui. Avea o față lungă și frumoasă de copil. Cum sta cu capul puțin aplecat înainte părul îi atârna despărțit în două peste frunte. Părea obosit, obosit de drum și de luptă. Ne-a privit pe rând cum am intrat în cameră. A întrebat apoi pe toți pe care îi văzuse pentru întâia dată, de când au intrat în Legiune, de unde sunt și cu ce se ocupă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la Iași și de lupta studențească, le părea oamenilor bine de ceea ce au dat și regretând mutra acră de la început, ne urau noroc în lupta noastră. Cei mai mulți trecători aveau chipuri neplăcute și obosite. Nici unul dintre noi nu era prea îndrăzneț, așa că atunci când cineva nu era prea dispus să dea banul, nu mai insistam și-l lăsam în pace. Pe la amiază neam întors la centru. Adunasem noi ceva bani, dar nu prea mulți. Ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
direct apăsarea pedepsei, ci clica din jurul regelui, care atunci când va bate crivățul peste țară, va fi fugit de mult în alte orizonturi. Cum funcționează atunci această dreptate divină de neînțeles? De la aceste gânduri reverberate haotic, fără rezultat, în mintea lui obosită, sentimentul camaraderiei sfinte aduce un nou cortegiu de întrebări și răspunsuri ipotetice...... Ce s-a întâmplat cu Horia? A scăpat în adevăr în urma încercării disperate din grădina lui Neagu, de a reține atenția urmăritorilor asupra sa, pentru câteva clipe sau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns parcă în sânge și în suflet și azi parcă mai continuă să vibreze pe coardele obosite ale nervilor. M-am apropiat încet de ea și nu puteam nici gura s-o deschid pentru a-i spune două vorbe de mângâiere. Cuvintele mi se opreau în gât ca niște așchii uscate. M-am așezat apoi pe lemne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi operat clar, fiecare pe partea ei, iar datele prelucrate de cele două emisfere ar fi rămas învăluite în ceață. În cele treizeci de minute de pauză vorbeam vrute și nevrute cu bătrânul. Era o modalitate excelentă de a odihni un creier obosit, așa că dădeam din gură întruna. — Ce naiba de cifre sunt astea? am întrebat. — Cifre obținute în urma unor măsurători experimentale, răspunse bătrânul. Rezultatul cercetărilor de un an de zile. Conversiuni numerice ale unor imagini tridimensionale ale craniilor și ale sistemelor palatale la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva de băgat în frigider? Dacă se afla în ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă așa stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o înghițitură ce mai rămăsese în pahar, am stins veioza și am închis ochii. Somnul s-a lăsat brusc peste pleoapele mele, de parcă ar fi stat tot timpul la pândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ocupată și n-am apucat să bag de seamă. Și nici nu știu ce le-aș fi putut spune unor copii de vârsta mea. — Cum așa? Pur și simplu. Și vreau să-ți mărturisesc ceva. Mă fascinezi de-a dreptul. — De ce? — Arăți obosit și cu toate astea ai o vitalitate debordantă. Și nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Eu și bunicul nu obosim niciodată. E adevărat că ești obosit? — Da, sunt. — De ce? Cum se manifestă? — Nu sunt capabil să-mi evaluez sentimentele, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]