8,671 matches
-
se părea că misionarele de pe podea erau pe moarte, cu buzele albite și cu ochi de șoarece otrăvit. Muștele roiau În jurul lor intrîndu-le În nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse pe podea ar fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la picioarele lui. Jim Îngenunche În șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și mănînce cartofii mîine dimineață. — Poate. Odihnește-te, Jim, o să cazi din picioare dacă ai grijă de toți. MÎine o să fim pe drum. Ei... s-ar putea să fie un drum lung. Al doilea cartof Îl Întărise pe Jim și, pentru prima oară, Îi păru rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deținuților. Își scoase revolverul Mauser și arătă spre un șanț antitanc de pe malul pe care Îl lăsaseră În urmă. Jim se simți ușurat cînd caporalul plecă Înapoi la podul lui. Oricît erau de bolnavi, n-ar fi vrut să se odihnească În șanțul pentru tancuri. De-abia mai putea să șadă pe bancă și Îi venea să se culce pe podea, alături de doctorul Ransome, ca să poată privi direct În sus, la cer. Peisajul de orezării, golfulețe și sate părăsite se succeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vechi. Uitîndu-se la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar Jim se odihnea pe priciul lui. Era un drum lung pînă la bucătărie și nu avea rost să ajungă devreme. Japonezii sărbătoriseră Ziua Victoriei În felul lor, reducînd la jumătate rațiile și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim se odihni pe treptele spitalului. Doctorul Ransome și doctorul Bowen se Întoarseră din biroul comandantului și imediat se Închiseseră În dispensar cu cele patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos ca și japonezii. Vechea cicatrice de sub ochiul lui era roșie-sîngerie. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Începu să toarne Îngrășămîntul În șanțurile mici. Lucră În ritmul lent dar măsurat al țăranilor chinezi pe care Îi urmărise Înainte de război cum Își fertilizau culturile. O oră mai tîrziu, după ce acoperise Îngrășămîntul cu un strat de pămînt, Jim se odihni pe unul dintre mormintele din cimitirul alăturat. Diverși oameni vizitau spitalul, șefii de blocuri și adjuncții lor, un grup de americani din Blocul E, personalități olandeze și belgiene. Dar Jim era prea obosit ca să-i bată la cap cerîndu-le știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În buzunarul cămășii, urmărindu-le pe doamna Philips și pe doamma Gilmour cum săpau groapa. Cele două femei obosiră curînd, așa că se așezară pe cărucior și se odihniră lîngă cadavru. Jim se Îndreptă spre ele și luă sapa din mîinile muncite ale doamnei Philips. Trupul era al domnului Radik, fostul bucătar-șef la hotelul Catay. Lui Jim Îi plăcuseră conferințele lui documentate despre transatlanticul Berengaria și era bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l coboare pe domnul Radik adînc sub pămînt, pentru ca bucătarul să nu fie imediat hrană pentru șobolani. Doamna Gilmour și doamna Philips ședeau pe cărucior alături de cadavru și priveau fără să spună nimic. De cîte ori se oprea să se odihnească, Îi aruncau zîmbete identice, la fel de spălăcite ca și florile din desenele rochiilor lor de bumbac zdrențăroase. — Jim! Lasă asta și vino Încoace! Am nevoie de tine aici! Doctorul Ransome striga de la fereastra dispensarului. Nu-i plăcuse niciodată ca Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta dincolo de lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sîngele morților curgînd În canal, stingînd setea acestor prizonieri britanici, iar apoi hrănind rădăcinile culturilor de orez destinate unei noi generații de renegați chinezi. Jim deschise cutia de lemn și Își scoase gamela. Coborî pe mal printre femeile care se odihneau și printre copiii lor epuizați. Stînd pe vine pe plaja Îngustă, umplu cu grijă gamela cu apa de la suprafață, sperînd că algele ar putea să-l ajute. Bău din apa călîie, urmărind cum urmele pantofilor lui de golf dispar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se prăbuși În iarbă și Îl trase pe Jim de umăr. — Băiat bun, Jim. Mergem la Nantao. — Ne duc În altă parte, domnule Maxted. S-ar putea să rămîn aici cu doamna Philips. Cred că doamna Philips vrea să se odihnească. Ne țin rațiile la Nantao, Jim. Avem nevoie de tine ca să ne arăți drumul. Trăgîndu-și pantalonii, domnul Maxted se Înclină din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orez de pe bărbie, doamna Philips zăcea la picioarele lui, În iarba Îngălbenită, alături de femeia de la Blocul D și de soțul ei Îngenuncheat. Alți soldați se mișcau de-a lungul malului, cu puștile pe umăr, În timp ce pășeau printre prizonierii care se odihneau. Oare mai tîrziu Îi vor ajuta, pe doamna Philips și pe ceilalți, să ajungă la Nantao? Jim se Îndoia vă vor face asta. Nu se mai gîndi la doamna Philips, apucă lădița de lemn și porni pe urmele prăfoase lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste rîu. Jim se urcă printre deținuții care se odihneau și se așeză jos lîngă domnul Maxted. Îi Întinse gamela cu apă, apoi Își curăță nisipul din pantofi. — E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl părăsi pe domnul Maxted și merse de-a lungul pistei de zgură, cu gîndul să-i urmeze, apoi Însă se hotărî, să se urce În tribună. Treptele de ciment păreau că ajung dincolo de cer. Jim se opri să se odihnească printre mobilele furate. Se așeză pe un scaun cu spătar drept de lîngă o masă de sufragerie și bău apa de ploaie caldă de pe lemnul lustruit. Sub el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
timp după ce domnul Maxted se răcise, Jim continuase să-i maseze obrajii, ținînd departe muștele, pînă fu sigur că sufletul acestuia Îl părăsise. În zilele următoare, rămase aproape de domnul Maxted, În ciuda muștelor și a mirosului de cadavru. Deținuții care se odihneau În centrul terenului Îi făceau semn lui Jim să plece de cîte ori se apropia. BÎnd apa de ploaie care picura de pe mobilele de pe trepte, supraviețuise cu un singur cartof pe care Îl găsise În buzunarul pantalonilor domnului Wentworth și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmînd malul de pămînt al unui șanț de irigații. Chiar și aici, la peste un kilometru și jumătate la vest de rîu, combustibilul cargourilor eșuate se strecura prin golfulețe și canale, acoperind orezăriile inundate cu o strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva mecanici japonezi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc pe tufele verzi de urzici, lăsîndu-le să zboare din nou În mintea lui. Amețit de frumusețea lor desuetă, se așeză să se odihnească pe coada unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea mintea clară. — ...Aah...aah... Sunetul, un oftat adînc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care le produsese, războiul reîncepea oare aici, la marile rîuri ale Asiei răsăritene, pentru a fi continuat la infinit, În această limbă mult mai ambiguă pe care Jim Începuse să o Învețe? 35 Locotenentul Price Pe la Începutul după-amiezei, Jim se odihnise suficient ca să nu se mai gîndească la această Întrebare și să ia o a doua masă. Carnea caldă din cutia Spam, nemaifiind răcită În cutia de bombe din avionul B-29, Îi alunecă printre degete În țărîna prăfoasă. Recuperă bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se gîndi la cadavrele din spital. Nu fusese șocat la vederea prizonierilor morți. De fapt, știuse precis că toți cei care rămîneau În urmă În timpul marșului de la Lunghua vor fi lăsați să moară sau vor fi omorîți acolo unde se odihneau. Totuși, șunca tocată Îi amintea de acele cadavre umflate. Toate erau Învelite În aceeași gelatină. Cei vii care mănîncă sau beau prea repede, ca Tulloch și locotenentul de poliție cu mîinile lui Însîngerate, se vor alătura curînd morților suprahrăniți. MÎncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul pilot japonez se plimba printre avioanele distruse. Cu bățul de bambus În mînă, cerceta urzicile. Costumul umflat de zbor luminat de aerul serii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumii și se va răzbuna crunt. Proiectorul se puse din nou În funcțiune și, peste capul mulțimii, Începu din nou o bătălie aeriană. În timp ce marinarii erau duși Într-un convoi de ricșe, Jim se Întoarse la Arrawa. Părinții lui se odihneau În salonul pasagerilor de pe puntea superioară, iar Jim vroia să petreacă o ultimă seară cu tatăl său, Înainte ca el și mama sa să plece spre Anglia, a doua zi. Puse piciorul pe pasarelă, conștient că, probabil, părăsea Shanghai-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hoți imperialiști și mincinoși care exploatează oamenii, și argumentele tale, că și ea a fost exploatatoare de vreme ce a ținut băcănie În Piața Amzei până la naționalizare, sunt simple vorbe, că nu ea a fost exploatatarea, că ea era casnică, „bărbată-miu, odihnească-se În pace, a fost exploatator, că a lui era prăvălia și a cumpărat-o cu bani cinstiți, că și-a vândut pământul lui de la Topoloveni, deștept olteanu’ și și-a luat prăvălie că avea talent la coloniale și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe nisip, se opri, adusă de ape, o jucărioară făcută dintr-un cartof de mâna vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În palmă, și Petru, de acolo din Înălțimi, avu revelația că el este acel omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]