8,329 matches
-
fundamental, cît și ca aspect exterior. Un exemplu privind diferențele care puteau apărea la un nivel nu prea serios este dat de Maurer. La sosirea lui Othon în Grecia, o parte a oficialilor greci nu au vrut să-și scoată pălăriile. Ei susțineau că nu erau obișnuiți să-și scoată pălăriile în fața sultanului. Chestiunea de a-și scoate sau nu pălăriile a fost analizată oficial, reprezentanților greci de față dîndu-li-se în cele din urmă alternativa de a se prezenta după tipicul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care puteau apărea la un nivel nu prea serios este dat de Maurer. La sosirea lui Othon în Grecia, o parte a oficialilor greci nu au vrut să-și scoată pălăriile. Ei susțineau că nu erau obișnuiți să-și scoată pălăriile în fața sultanului. Chestiunea de a-și scoate sau nu pălăriile a fost analizată oficial, reprezentanților greci de față dîndu-li-se în cele din urmă alternativa de a se prezenta după tipicul oriental, adică să se arunce la podea și să-i
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dat de Maurer. La sosirea lui Othon în Grecia, o parte a oficialilor greci nu au vrut să-și scoată pălăriile. Ei susțineau că nu erau obișnuiți să-și scoată pălăriile în fața sultanului. Chestiunea de a-și scoate sau nu pălăriile a fost analizată oficial, reprezentanților greci de față dîndu-li-se în cele din urmă alternativa de a se prezenta după tipicul oriental, adică să se arunce la podea și să-i sărute regelui picioarele, în care caz își puteau păstra pălăriile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pălăriile a fost analizată oficial, reprezentanților greci de față dîndu-li-se în cele din urmă alternativa de a se prezenta după tipicul oriental, adică să se arunce la podea și să-i sărute regelui picioarele, în care caz își puteau păstra pălăriile pe cap, sau conform obiceiului european, apărînd atunci cu capetele descoperite.4 Sarcinile de bază care stăteau în fața regenților erau organizarea administrației, instituirea unui sistem juridic, emiterea unui cod de legi, rezolvarea chestiunii religioase, înființarea unei armate și formarea unei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și de stil, dar și de conținut, sultanul s-a îmbrăcat ca un șef de stat european și și-a obligat funcționarii lui să-i urmeze exemplul. Anteriul și turbanul au fost înlocuite cu costumul birocratului european, iar fesul, echivalentul pălăriei, a devenit însemnul oficial purtat pe cap de otomani. Sultanul însuși asista la concerte și la recepțiile ambasadelor, iar modul lui de viață a devenit mai transparent ca înainte. Celelalte sectoare ale guvernului reflectau desigur această schimbare de atitudine față de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Fi-miu, la fel, deștept foc. Hai să vă zic. Se duce la tac-su’ mare, bă, am auzit că ai luat pensia. Nu sari c-o înghețată, ceva? Și dacă a văzut că ăsta e scârțar, i-a luat pălăria s-a pișat în ea și i-a trântit-o la loc pe cap. Să fiu albastru! Ce povestește Marian aud vag. Bașii îi prind mai greu. Acutele mă zgârie, bâzâit amplificat și de radioul de pe burta reptilianului ăla, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot acolo-l bagă! Tot pământ toarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete de bici și chiote, strada Câmpineanu pe lângă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-l pună] să Învețe nobilul sport, pe atunci, al bicicletei. Om din prima generație cu știința buchiilor Învățată cu degetul pe nisipul din tinda bisericii și purtând acum, În locul cămășii pe dinafară, [al] cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu-l, până În ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Între soți, numindu-se totdeauna Între ei cu numele lor Întreg de botez, fără diminutivele obișnuite În toate căsniciile, și evitând tutuiala În lume. Acest rigorism interior se complăcea la Bucuța cu unul exterior: totdeauna În haine negre, cu o pălărie neagră cumpărată de nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide, tura nice, ce aduceau cu ale lui G. Clemenceau, cu o indiferență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tarism - „generația de margine“, cum bine i-au zis sociologii. Timiditățile, ca și revoltele de fiecare zi și la tot pasul (am fost și am rămas un rouspéteur) erau explicabile Încă la nepotul iobagilor de pe moșia grofului cu pană la pălăria lui verde, despre care tot auzeam, ba l-am și văzut În copilăria mea petrecută la neamurile mamei din Ardeal; cum și la strănepotul dinspre tată al lui Pietraru, volintirul din 1821 al lui Tudorică Vladi mirescul, cum și al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
m-arată fotografiile din tinerețe, În ghete de ghems cu gumilastic și cu urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu stofă gris și cu nasturi de sidef Într-o parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu stofă gris și cu nasturi de sidef Într-o parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veniți din regat și al vilegiaturiștilor chilipirgii după un trai ieftin și bun. Orașul sta Încă sub gospodărirea sașilor, cu marea și mica lor burghezie locală, strânsă și egală În zilele de sărbătoare și pe la Înmormântări, cu redingotele negre și pălăriile Înalte ale bărbaților, după aceeași măsură și din aceeași epocă, și cu rochiile până la călcâie ale femeilor fără pic de fard și cu cocul adunat În creștetul capului; abia putând să le deose bești cate goriile profesionale sau sociale numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și prubuluite de „nenea“ cel păros ca un câine și În cămașă cu arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele particulare „cu pălărie“ și clientela lor cu gusturi speciale. - Domnu’ Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată “ și „la liber“. - Justă recu noaștere a unor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu ne mai putea Întoarce din cale și nici măcar teama de boale lumești (pour un plaisir mille douleurs, spune Villon), pe care fiecare dintre noi le-am luat abia târziu de tot, ca urmare a evoluției noastre spre „damele cu pălărie“, adică mai mult sau mai puțin clandestine, sau spre modelele pictorilor, depo zitare unice ale acestor pedepse divine de care nu scapă nici unul din Închinătorii Venerei. Locuind unele În oraș, singure sau pe la o mătușă impro vizată, iar altele În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tinere; și, după o anume experiență profesională În care au avut prilejul să cunoască multele slăbiciuni sau ciudățenii ale bărbaților, și după o anume blazare provenită din practica tuturor viciilor infame, deveneau, cum le numeam noi, băieții, dame particulare „cu pălărie“, spre deosebire de fetele din bordel care purtau numai tulpanul. Aveau cameră mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
I se pusese pata pe tata, pe profesorul de matematică Vodă. Îl enerva că e înalt, chipeș, cu pielea obrazului albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina, zicea am onoarea, respectele mele și alte formule de-astea care lui Fanache îi provocau greață. Îl enerva și că avea unul din băieți în clasă cu fata lui și, din clasa întâi și până acum, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dumitru își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se mai duce la firmă. Magazia e încuiată, domnul Dumitru e mort, așa că Mănel pleacă direct în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la guvern, comandă specială.“ „Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule, șepcile alea - l-a luat la rost Vasile B. -, c-o să ne trezim cu serviciile secrete peste noi?!“ „Mie să-mi spuneți domnule profesor, nu «mă, Gomoiule“ - a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
frică nedeslușită în suflet, ca atunci când, deși îți merge bine, te aștepți la ce-i mai rău. Frica a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B. „Numai tu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B. „Numai tu te îmbraci cum îți vine. Ar trebui să ne mai uităm și noi la alții.“ Rugăciunea scurtă Un octogenar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]