14,286 matches
-
deși nu mi-am dat seama că am pierdut din greutate până să-mi spună Geraldine acum. Dar dacă stau să mă gândesc, n-am mai mâncat atât de mult, iar hainele mele s-ar putea să fie chiar un pic mai puțin strânse. ― Chipul tău pare cu siguranță mai subțire, clar, spune Geraldine, luând ceștile și ducându-le la masă. Jemima ar putea să o sărute pe Geraldine, pentru că Geraldine are dreptate, Jemima chiar a slăbit. Nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
per total a slăbit. Stăm jos, și Geraldine suspină, trecându-și degetele prin păr. ― Totul e în regulă? întreb eu, deși pot vedea destul de bine că nu e așa. ― Dimitri, spune Geraldine. Acum mă enervează la culme. Mă simt un pic ciudat. Hopa. Știu exact ce înseamnă asta. Asta este caracteristica Geraldinei. Asta înseamnă că Dimitri s-a îndrăgostit lulea de ea, ceea ce înseamnă că Geraldine se va răci rapid, și săracul Dimitri va afla curând că, până la urmă, nu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde se scriu articolele de fond, adică zona din biroul nostru, unde stăm noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești expert în a citi printre rânduri, așa cum sunt eu, „îl poți rescrie?“. Geraldine dă fuga la biroul ei și ia o ciornă, după care se întoarce. ― Doamne, ești un înger, spune ea. Îți rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stă scris în partea de sus. ― Bună, Dulceață. ― Bună, tastez eu. Ei, asta chiar e mai interesant. ― Ai timp să vorbești? ― Sigur. ― De unde ești, Dulceață? ― Din Londra, și apoi mă gândesc: stai așa, e american, deci ar putea fi un pic cam încuiat, așa că adaug „Anglia“, să fiu sigură. ― Serios? Tocmai am fost acolo! ― A, da? Cam pe unde? ― În Londra am stat la hotelul Park Lane. Cu afaceri. Acum, chiar că devine interesant. ― Ce afacere? ― Sunt pentru voi necunoscutul tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
singure? ― Ups. Scuză-mă, nu asta faci? ― Poate doar cu cea de față. Ești, nu-i așa? Singură? ― Da. ― Cum vine asta? Pari mult prea grozavă ca să fii singură. Dacă ai ști tu, mă gândesc, hotărându-mă să împrumut un pic din viața Geraldinei. ― Tocmai am încheiat o relație lungă, tastez eu. Voia să se căsătorească cu mine, dar nu era el alesul. ― De unde știi că nu era? ― Bună întrebare. Cred, deși poate sună naiv, cred că atunci când îl voi întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prieteni. ― Ei, atunci s-aveți parte de momente drăguțe și prietenești, și să nu faci nimic din ce n-aș face eu... La ora șase sunt atât de entuziasmată încât aproape explodez. Am fost la toaletă, m-am machiat un pic, deși sinceră să fiu nu prea văd vreo diferență, și acum stau la birou încercând să mă opun impulsului de a sări prin încăpere. Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cumva mai repede ne putem vedea mai târziu să bem ceva? ― Perfect! răspund eu prea repede ca să mai apuc să-mi maschez entuziasmul din voce, și dându-mi un ghiont pe sub masă în mintea mea pentru că nu am fost un pic mai relaxată. ― Bun. Care e numărul tău de telefon? I-l scriu și ca o idioată ce sunt, încerc să nu zâmbesc în timp ce-l scriu. Nu reușesc. ― Îți dau un telefon când termin, spune Ben, care pare din ce în ce mai nervos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe ecran, imediat ce intru pe LA Café. ― Scuză-mă. Lucram la o știre importantă. ― Îmi poți trimite o casetă video? Mi-ar plăcea la nebunie să te văd în acțiune. ― Am să încerc, se mai întâmplă și minuni, dar sunt un pic cam ocupată acum. ― Și cum ți-a mers azi, JJ? ― Minunat. Cel puțin acum spun adevărul. ― : Atât de englezesc! Eu tocmai m-am întors de la antrenament, unde nu m-am simțit prea în formă. Am stat până târziu azi-noapte. ― Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu știe că cei din Los Angeles au tendința de a întinde brațul prieteniei, înainte de a-l trage repede înapoi, imediat ce încerci să-l prinzi. ― Dar de-abia ne știm, tastez eu, întrebându-mă dacă Brad e mereu așa, un pic nebun. Adică, ce om sănătos la cap ar face o astfel de invitație cuiva pe care nu-l știe? ― Păi, o să ne cunoaștem mai bine cât de curând <g>. ― LOL. Încep să intru în joc. ― Deci când ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noapte și i-a spus că nu mai merge așa. I-a spus că nu era fericit, că o plăcea cu adevărat, dar că nu-i plăcea stilul ei de viață. Laurie, ca o actriță ce era, a plâns un pic, după care a încercat să-l implore să rămână, promițând că lucrurile or să se schimbe. Dar Ben știa că n-o să se schimbe nimic, așa că a îmbrățișat-o, a sărutat-o ușor pe frunte, i-ar urat noroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben Williams la London Today. Încep să râd pentru că e caraghios. El ridică o sprânceană și spune: ― Ei, ce zici de asta? ― Cam mult, cu dinții ăștia albi, răspund eu râzând. Chiar și pentru tine. ― Te-ai putea uita un pic peste scrisoarea mea de intenție? Mă roagă el. O trimit mâine, dar mi-ai putea spune ce părere ai? ― Sigur. ― Dar să nu spui nimănui. Știu că pot avea încredere în tine, dar n-aș vrea ca altcineva de la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cea mai bună chestie la care m-am putut gândi, dat fiind că e o urgență. ― O să trimit o fotografie. De ce, crezi că ar trebui să trimit o probă de ecran? Ben se uită la mine ca și cum aș fi un pic ciudată, exact așa cum știam eu că se va uita. ― Păi, încep eu, așezându-mă. Bănuiesc că există argumente pro și contra. Vreau să zic că o fotografie nu prea arată exact ce-ar vrea să vadă, de exemplu cum vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luna de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul se uită și aprobă din cap. Ești tu atât de priceput s-o faci să arate slabă? Ai putea să-i aranjezi un pic bărbia și să-i estompezi obrajii și s-o faci să pară slabă. Paul zâmbește. ― Ca favor pentru tine, Geraldine, o fac. Când o vrei gata? ― Păiiiii, spune ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și Geraldine nici n-au visat vreodată cum ar arăta Jemima dacă ar fi slabă. Părul ei pare cam fără luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-a invitat la prânz, și oricum în aceste ultime săptămâni, apetitul meu nu pare să mai fie ce-a fost cândva. Știu că am slăbit numai patru kilograme și jumătate, dar diferența se vede deja. Hainele îmi sunt un pic mai largi, pantalonii nu mă mai taie în locul unde ar trebui să-mi fie mijlocul, și nici nu le crapă turul când stau jos. Uitasem ce plăcută e senzația asta. Pentru moment, poftele s-au micșorat, iar în ultimele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai zice să zbor eu până la tine? ― Păi... spun inspirată, trăgând de timp și rugându-mă să apară o intervenție divină, care firește că nu vine. Păi... repet eu. ― Bine, spune Brad. Îmi dau seama că te-am bulversat un pic, dar ce zici să te mai gândești? ― Bine, mint eu. O să mă gândesc. Apoi, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, fac un lucru de neînchipuit. Îi dau lui Brad numerele mele de telefon, și cel de acasă și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
6.15 - știu că e un magazin de articole sportive într-un mall în Bayswater care e încă deschis. Ies din sală și, poate pare nebunesc, dar sunt convinsă că pașii mei sunt deja mai ușori, gabaritul mi-e un pic mai mic, și pot vedea cu ochii minții cum o să arăt. Slabă. Și frumoasă. Cum am fost odată, mă gândesc. Când eram copil, înainte să ne părăsească tata, înainte să descopăr că mâncarea era singurul lucru care putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Richard cum s-a urcat apoi în lift, cum a ieșit din el tremurând de emoție și a așteptat să vină secretara și să-l conducă. Vrea să-i spună despre cât de prietenoasă a fost ea, poate chiar un pic prea prietenoasă, dar cum a presupus el că în televiziune așa sunt toți. Vrea să-i spună lui Richard despre cum a intrat la întâlnirea cu Diana Macpherson, despre minuscula ei fustă scurtă și tocurile înalte, despre cum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru că, nu-i așa, cine ar fi mai potrivită să asculte detaliile, dacă nu Jemima Jones, noua lui amică? ― Bună, Jemima e pe-acolo, vă rog? Vedeți doar cât de bine știe să vorbească. ― Îmi pare rău, a ieșit un pic. Să-i transmit ceva? ― Păi, da. Sunt Ben, de la serviciu. Dacă-i las numărul meu, îi poți spune să mă sune? Sophie aproape că scapă telefonul din mână. ― A, bună, Ben! spune ea entuziasmată. Sunt Sophie, ne-am cunoscut aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă duc la muncă. Dar știți ce e ciudat? E ciudat că, deși sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr o sticlă de apă plată, nu cred că m-am simțit vreodată mai bine. Capitolul treisprezece ― Mâine-seară mă duc la o petrecere de rămas-bun, tastez eu într-un e-mail pentru Brad. Unul dintre cei mai apropiați prieteni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
putea vorbim mai târziu, pentru că mă duc direct la sală, dar sună-mă mâine când ajung acasă de la petrecere, și-ți povestesc totul. Te îmbrățișez și te pup ca de obicei, JJ. xxxxxxxxxx. Pentru numele lui Dumnezeu, să stăm un pic și să o privim pe Jemima, pentru că transformarea este complet remarcabilă, după doar o lună. Paul, instructorul, e sincer uimit, dar și un pic îngrijorat, pentru că greutatea a dispărut cu o rapiditate alarmantă, și mai bănuiește că Jemima mănâncă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmbrățișez și te pup ca de obicei, JJ. xxxxxxxxxx. Pentru numele lui Dumnezeu, să stăm un pic și să o privim pe Jemima, pentru că transformarea este complet remarcabilă, după doar o lună. Paul, instructorul, e sincer uimit, dar și un pic îngrijorat, pentru că greutatea a dispărut cu o rapiditate alarmantă, și mai bănuiește că Jemima mănâncă mult mai puțin decât i-a spus el. Bănuielile lui sunt reale. Jemima a luat acasă hârtia cu regimul, a pus-o într-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atât de rău, că și comite un păcat de neiertat și se confesează Sophiei și Lisei, numai pentru că nu are cu cine altcineva să vorbească, și de fapt nu vrea să spună nimic, dar o face din greșeală. ― Pari un pic necăjită, observă Sophie. E totul bine? ― E bine, îi răspund, după care un suspin imens îmi scapă printre buze, înainte să-l pot reține. Cred că exagerez un pic, adaug, încercând să mă prefac. ― Chiar petreci extrem de mult timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea să spună nimic, dar o face din greșeală. ― Pari un pic necăjită, observă Sophie. E totul bine? ― E bine, îi răspund, după care un suspin imens îmi scapă printre buze, înainte să-l pot reține. Cred că exagerez un pic, adaug, încercând să mă prefac. ― Chiar petreci extrem de mult timp la sală, îmi dă dreptate Lisa, poate ar trebui să renunți. Vreau să zic, nimeni nu trebuie să facă atât de multe exerciții, cum faci tu. Să aruncăm o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]