7,756 matches
-
bine să păstreze bucata de argint. — Dacă fiul tău de doi ani se poartă urât, nu te gândești să-l schimbi cu altul. Nu, în schimb, ai să aștepți să se poarte mai frumos... Numai că, își dădu seama, îi pierea entuziasmul necesar pentru a continua și nimeni nu mai era cu adevărat atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făcut, a dres. Mă așteptam să mă îndepărtez de ea, având și eu aceeași stare de spirit. Și cu toate acestea, și nu numai pe mine, după câțiva pași, m-a lovit emoția cumplită. Apropierea a fost bruscă. Distanțele au pierit, ființa pe care ai avut-o în față parcă ți-e soră sau mamă. Dar oare nu așa ar trebui să se întîmple tot timpul? Trebuie oare să vină o nenorocire ca să ne simțim atât de apropiați și să avem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zadarnic așteaptă unii sub vraja acelei teorii, fiindcă "muncitorii nu așteaptă". Sugestia era că în cele din urmă timpurile istorice pe care le trăiam vor sfârși prin a se dispensa de acei încăpățînați care stau și așteaptă și că vor pieri împreună cu teoria lor, i acea pretinsă "distanță" fără de care, vezi, dragă Doamne, nu puteau ei să scrie. Și așa cum au arătat evenimentele, dispensarea aceea a și venit, și era neverosimil și tragic să-l vezi pe Mihail Sorbul, autorul ztimei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu spectatori. Știm multe. Și s-a creat și "distanța" aceea necesară pentru a putea descifra în liniște sensul tuturor răsturnărilor. Iar ideile care domină perioada noastră de acum nu mai alimentează spiritul primar agresiv și intolerant de altădată. A pierit stihia care alimenta falsele mituri atât de dragi spiritului primar și cu ajutorul cărora își făcea jocul. SCRIITORUL Șl MARILE SEISME Există puțini scriitori care să presimtă marile seisme imediate care îi așteaptă pe oameni. Când sânt istoria ne spune pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
învățăminte ca să ne treacă cheful de a le mai comite cel puțin pentru o lungă perioadă de timp. Findcă a gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități care ne-ar pedepsi, nu înseamnă că scăpăm de pedeapsă. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanșează în lume, fără a le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prin presă și în cărțîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forța teribilă a cuyînțuIuL Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol ca niște triști dezmoșteniți, așa cum mulți dintre ei au ajuns adevărați martiri, pierind în lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. Arta lor n-a rămas însă neatinsă. Prestigiul cuvântului s-a clătinat și generațiile actuale au de luptat cu restabilirea acestuia în propriii lor ochi și în ai cititorului. Ca urmare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moarte în restul anului se umplu acum cu mașini și încep să clocotească de viață. Iar când într-un sat nu se mai organizează ruga - fie și pentru un an -, e semn că satul acela e pe moarte. I-a pierit seva vitală. Știu cum e - și e trist. Am văzut întâmplându-se asta în satul meu. Mă întreb dacă un observator detașat ar considera ruga drept o sărbătoare românească „autentică“. Căci punem, bag de seamă, mare preț pe adjectivul ăsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
din această perspectivă, declarația domnului Mircea Geoană. Sigur că între păsărica domnului Traian Băsescu și păsărica domnului Mircea Geoană par a fi destul de multe diferențe. Nici nu e de mirare, pentru că e un lucru știut: orice păsărică pre limba ei piere, dar cât trăiește își folosește limba întrțun mod unic și irepetabil. Fiind, adică, la rândul ei, unică și irepetabilă. Iar pentru că fiecare păsărică e așa, o putem accepta pe cea a domnului Mircea Geoană și ca pe o sursă sigură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB, NU CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE FERM VERDICTUL CU MOARTEA, JUDECATA FIIND DEFINITIVĂ. Așa cum stătea acolo, Marin simți cum se umple de indignare. Ridică ochii spre Trask și știu că prietenia pierise. Dar un alt gând, la fel de dureros, îi fulgeră prin minte: Primejdie! Trask nu lăsa niciodată ceva la voia întâmplării. N-ar fi riscat divulgarea acestei informații dacă n-ar fi fost pregătit să facă față urmărilor unui refuz. MARIN VĂZU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PODEA. \ Hai, David, spune-mi tot ce s-a întâmplat. Tu... SE OPRI MIRAT. TÂNĂRUL ÎL PRIVISE TOT TIMPUL, CU GURA UȘOR CĂSCATĂ, DAR CU OCHII STRĂLUCITORI, CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE PRĂBUȘI FĂRĂ VLAGĂ. "A LEȘINAT!", ÎȘI ZISE MARIN PLIN DE DISPREȚ. EȘECUL LUI BURNLEY ÎL AFECTA MAI MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Nu era foarte clar cum de reușise. Corpul lui acționa fără vreo intervenție din partea intelectului sau a conștiinței. Exista, trăia \ asta era tot. OCEANUL DISPĂRU DIN VEDERE. AUZI ZGOMOTUL VALURILOR, UN FREAMĂT, UN MURMUR LICHID, APOI SUNETUL SE STINSE ȘI PIERI. "Eram o ființă marină, de pe o scară foarte joasă a evoluției, se gândi Marin uluit. Am avut o amintire de la începuturile vieții." Ideea fu urmată de alta, nu mai puțin surprinzătoare: "Prippii fac asta. Ei au o memorie ereditară. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu adevărat, în ceea ce privește sentimentele lui." Simți că era vorba de unul din marile mistere ale firii omenești. Avea senzația că, dacă oamenii l-ar accepta, și-ar îndeplini dorințele. Îl căutaseră prin cuvinte ca: prieten, camarad, frate, dar aceste idealuri pieriseră rapid în umbra istoriei. Poate că astfel de sentimente erau un ciment pe care noile relații de grup îl vor întări. Abandonă gândurile serioase. Se surprinse zâmbind; era mulțumit. Știa care era cauza exuberanței sale ― sentimentul victoriei câștigate cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar În loc să-i țină o predică lui Fima, Întrebă cu tristețe: — Deci ăsta e umanismul tău? Asta e vocea taberei care militează pentru pace? Iubitorul omenirii speră că semenul său se va rătăci În pădure? Apărătorul Islamului se roagă să piară evrei cu suflete sfinte? Fima se simți stânjenit o clipă. Regretă că-i dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă. Baruch. Ascultă-mă bine. Apropo de Islam. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oameni: corup ția există acolo unde există resursele, unde există accesul la resurse. Am văzut și eu editorialul domnului Liviu Anto nesei din Adevărul, iar interpretările potrivit cărora se investighează cu predilecție oameni ai puterii pentru ca pe viitor, în apro pierea alegerilor, să se investigheze și oameni din opoziție sunt fără temei. E un punct de vedere. Mai trebuie știut însă că, din perspectivă juri dică, un dosar nu se face așa ușor; adică lumea care își închipuie că e de
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
loc cu ceilalți - am speculat eu -, ce ar fi făcut între timp? Când am început cercetările pentru cartea aceasta, am descoperit că ghidul fie era prost informat, fie avea înclinații romantice. Conform dosarului 135177 al Crucii Roșii Olandeze, Peter a pierit în lagărul de concentrare de la Mauthausen, pe data de 5 mai 1945, cu trei zile înainte de a fi eliberat. Până ce am descoperit acestea, totuși, Peter van Pels era în mintea mea de câțiva ani. Acest roman este rezultatul vieții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii încărcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, semințe-ale ideii, Magic cosmos strâns în scoarțe; zeii Au pierit că nu te-au cunoscut.” Vasile Voiculescu 609. „Ce cărți zdrobitoare! Ele cresc, pe măsură ce le contempli, asemenea piramidelor, și până la urmă, aproape că te înspăimântă...” Flaubert 610. „De vrei, dintre-ale mele, să iei cu tine-o carte, La drum să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
el umbla țeapăn pe drum, trecând pe lângă case în care odată dansase, iar la colțuri de stradă unde râsese în hohote acum nu mai era în stare să se exprime decât în șoaptă. Ahmad se simțea de parc-ar fi pierit în incendiu și-apoi revenise la viață într-o altă lume - o lume în care bărbații erau forțați să adere la cruzime, o lume în care numai violența putea să aibă sorți de izbândă, o lume a bărbaților, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a urcat panta. Băieții încă mai dormeau lângă foc, iar Mike pregătea cafeaua în ibric. Irene s-a grăbit către cortul lui Mary. Drew, a zis ea. Trezește-te. A izbucnit focu’. Drew a ieșit fără cămașă. Somnul îi pierise instantaneu; el și Mike au fugit pe plajă. În timp ce Mary se îmbrăca, Irene s-a uitat către cortul lui Ahmad, cu toate că știa deja ce-avea să găsească: fermoarul deschis și sacul de dormit rulat, fără să fi fost folosit. Femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se poartă perfect cu amândouă . . Nu uita. Mini, cind vezi pe Nory, spune-i că no. 14, un dolofan de băiat, a murit și o bombonică de fetiță, pe care am trimis-o cu mă-sa ca să nu schimbe laptele, piere de enterită. Și băiatul Elenei Drăgănescu e tot cam gălbegit . . Bietu Doru - eu tot văr îl socotesc - s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându-le semn cu mâna: - Deschideți și cea de-a doua ecluză și lăsați-l să aspire puțin oxigen, ca să-i piară pofta. Peste câteva clipe, directorul exclamă, uluit: - Să mă bată Dumnezeu dacă pricep! N-a simțit nici o deosebire. Asta înseamnă că n-are nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu clor. Lăsați-l să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi se depărtă, bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți oameni, și-și dădu numaidecât seama că le pierise cheful de a lucra. Atmosfera era încărcată. Toți erau "cu capsa pusă". Știind că sunt folosiți ca momeală, se temeau de moarte. Nimeni nu putea fi imun la această spaimă, deoarece voința de a supraviețui era înrădăcinată în însuși codul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fata secretarului, deși se silise, poate, să-și stăpânească ura ce o nutrea împotriva unicului nexialist aflat la bord. Ura aceasta avea totuși să izbucnească odată și odată - probabil într-un moment critic, cum spusese Korita. Cine știe câte civilizații vor fi pierit din vina egoismului monumental al anumitor indivizi. Cu toate că nu intenționase, la început, să furnizeze vreo informație, Grosvenor se hotărî să completeze formularul primit de la secretarul lui Kent, limitându-se însă la înșirarea dovezilor, fără a le interpreta și fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
câte o planetă rece mai aproape de soarele ei... Dar tot nu era de ajuns. Ori de câte ori se hrănea, creștea și mai mult. În ciuda inteligenței sale formidabile, nu izbutea să-și găsească echilibrul. Stăpânit de o teamă cumplită, se vedea condamnat să piară într-un viitor apropiat. Sosirea navei îi trezise o nouă speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro s-ar îndrepta aceasta. Va începe astfel o luptă deznădăjduită pentru supraviețuire, sărind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
doilea, cu Aus chwitzul șuierîndu-i pe la urechi. A lovit Însă din plin același Auschwitz În cea dintîi familie a lui. Klári și Zoli erau copiii lui Weisz din a doua căsătorie. Prima lui soție și trei dintre cei patru copii pieriseră. Era În primăvara anului 1944 În partea de Ardeal ocupată de unguri În urma celui de al doilea Dictat de la Viena, foarte exact, În satul Szakasz, nemțește Sagas, românește Rătești din comitatul Sătmarului. Cetățeanul Weisz din localitate, proprietarul magazinului general, este
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vechi se spărsese, iar din pricina apei stricate din noile lor pămînturi, se aflau În primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o epi demie de ciumă, iar ei voiau să meargă să se Închine pentru sufletul acelora și În semn de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]