7,806 matches
-
și nu ar fi din cale-afară de compromițător: cu un băiat de 15 ani! Însă eu doar mă amuz, nimic mai mult... Și dacă André n-ar fi un dansator așa de bun, de mult l-aș fi trimis la plimbare". Atunci când flirtează, Catherine nu se luptă doar cu plictiseala. Ea combate în egală măsură neliniștile sale profunde, surde, și încearcă să-și amăgească singurătatea. Căci fata suferă foarte mult din cauză că amândoi părinții o neglijează. Relațiile de prietenie pe care reușește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care încearcă să flirteze cu ea și sare să-i îndeplinească și cea mai mică dorință: devorează violetele din buchetul Mariei, ba chiar și panglica de mătase a acesteia! După încheierea carnavalului, euforia Mariei mai ține o vreme. În timpul unei plimbări călare în afara orașului alături de Pietro, tânăra, îmbrăcată "într-o rochie strânsă pe tot corpul", cântă cât o ține gura un fragment din recviem. Dintr-o dată, calul ei se ambalează. Tânărul italian se repede pe urmele ei și o salvează de la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atitudinile adevăratei sale firi. În saloanele mondene, Maud deapănă alături de Maxime amintirea duioasă a zilelor petrecute împreună la Saint-Amand, unde se cunoscuseră. Fără să își ascundă cu totul senzualitatea, fata se arată în general rezervată, gravă și pudică. În timpul unei plimbări sub clar de lună, cu iola, pe lac, Maxime își declară sentimentele, iar tinerii își jură în secret credință unul altuia. Când tânărul provincial își întinde cu duioșie spre ea brațele deschise, Maud, ca o fetișcană neștiutoare și neprihănită, se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dobândită pentru a colinda locurile rău famate. "Multe fete din generația mea erau obișnuite cu flirturile, cu sărutările fugare, cu dansatul prea aproape, cu dansatorul care roșește și se stăpânește să nu scape vreun geamăt", își amintește scriitoarea. "Făceam lungi plimbări pe jos prin oraș cu băieții care scriau scrisori sau chiar poeme de dragoste, în versuri sau în proză, și petreceam nopțile de august pe plajă, unde priveam stelele căzătoare, iar o mână îmi căuta sânii..". Cum se întâmpla adesea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor de concediu oferite la preț redus, s-o șteargă pe undeva, se mulțumesc să meargă duminica la cafenea sau la pescuit, să trebăluiască pe lângă casă sau să grădinărească. Mulți fac drumeții, plimbări, se duc la țară. Își instalează cortul prin vreun loc cu verdeață, fac picnicuri pe malul vreunui râu, străbat drumurile Franței cu bicicleta sau tandemul. Tinerii, cazați în tabere de tineret care apar ca ciupercile după ploaie, sunt și ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rămânea cum nu se poate mai strictă: domnișoarele pieds-noirs erau frumoase, atrăgătoare, dar greu te puteai atinge de ele. "Cei care sosiseră în Alger înaintea noastră, notează Philippe Labro, avuseseră parte de după-amieze petrecute pe terenuri de tenis particulare, de plimbări cu bărcile cu motor, de pahare servite pe înserat sub smochini și moșmoni, stând pe fotolii albe alături de fete bronzate, ispititoare, dar respectabile, de care inima se lăsa ades amăgită... Închinai un pahar cu părinții tinerei, ronțăiai câteva fisticuri și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
grajdul, așezat cu peretele din afară care dădea drept în uliță. În față, între casă și grajd, în ograda mare, pe jumătate pietruită, pe lanț, se plimba câinele nostru, Sârbu, cu blană albă, iubit și mângâiat tot timpul de mine. Plimbarea lui pe sârmă îi dădea posibilitatea să s e apropie de poarta principală la cam o jumătate de metru , că atât de rău se făcuse cu străinii care deschideau poarta, încât îi băga în sperieți. Mulți nici nu mai îndrăzneau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
printre străzile și canalele calme dintre biserica Santa Agnese și abbazia di San Gregorio, gustînd în sfîrșit! o pace adîncă și priveliștea oferită de trecători potoliți, în general vîrstnici, care nu se grăbesc, nu țipă, nu vînd nimic. Opresc din plimbare un cuplu cu părul alb și întreb care este direcția spre via San Gregorio. Domnul poartă lavalieră și se sprijină într-un baston cu mînerul de argint; doamna are părul ondulat în valuri ninse, prins într-un fileu ca pînza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe bătrînel să citească și pe noi să înghițim. Și apoi minunea a continuat. V-am prevenit că nu vreau să vă propun un itinerar de ghid. Am trecut și eu prin lumea de vis de pe Ponte Vecchio și plăcerea plimbării a fost dublată de încîntarea pur feminină a trecerii în revistă a tarabelor de aurari. Am privit cu ochi măriți de oroare dunga înspăimîntătoare cu care apele și nămolul însemnaseră definitiv clădirile de pe malul fluviului, în 1966, cînd blîndul Arno
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
asculte. Doamne! Cum am așteptat duminica aceea! Și iată-mă, gătită cu noul meu taior albastru, de care eram atît de mîndră, coborînd pe Avenue de la Bourdonnais spre cheiul Senei, cu o oră înainte de cea anunțată. Gust astfel plăcerea unei plimbări de-a lungul Senei, în Parisul pustiit de exodul extra muros al amatorilor de evadare duminicală. Depășesc agale pod după pod, trec prin fața Luvrului, traversez fluviul pe Pont d'Arcole și măreața catedrală izbucnește în Ile de la Cité cu zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
așa că nici n-am apucat să ne dăm seama cînd am ajuns în Kutaisi. Guram se grăbește să ne cazeze la cel mai bun hotel al orașului, ca oaspeți ai Literaturii pentru tineret după care ne propune să facem o plimbare cu piciorul, pentru a-l admira mai bine. Lăsăm bagajul la hotel și pornim agale pe străzile largi, cu parcuri bogate și oameni frumoși, ca-n întreagă Georgia, țara cu cei mai frumoși oameni pe care i-am întîlnit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un bolovan, acolo, la marginea "drumului mătăsii". Într-un mod insesizabil, galopul a devenit mai ritmic, apoi mai lent. Caii pășesc elegant, ca-n manej, de parcă acum ar fi ieșit din grajd. Călăreții se leagănă în șa relaxați ca la plimbare. Prințesa în văluri albastre se află iar în arenă. Lupta pentru ea a încetat, binele a triumfat, prințul în straie argintii s-a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt miraculoasei nebunii pe care o trăisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Andorra, apoi masa la 2000 m atît de sus, încît cei nou veniți nu vor să ne creadă cînd le arătăm, de pe drum, acel punct îndepărtat din vîrf, spunîndu-le că acolo vom ospăta și ce ospăț! la prînz. Una din plimbările clasice ale acestei mini-vacanțe este cea la Llivia, pe care noi o cunoaștem pe dinafară și o facem de dragul drumului prin Catalonia, atît cea franceză, cît și cea spaniolă. Llivia are o poveste care merită să fie cunoscută, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mă întorc acasă la părinți, am lucrat, ca de obicei, mai mult singur. Muncă istovitoare pentru vârsta ce aveam. Am plecat și nu m-am mai întors, cu toate amenințările ce veneau de la meșterul meu. A trecut vara cu lungi plimbări prin împrejurimile Iașului. Când și când desenam. În toamnă, cupă ce începuseră cursurile, am fost primit la un examen care a avut ca rezultat intrarea mea, audient, înscris în registru la Școala De Belle Arte. Cu toate că nu aveam studiile cerute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
aceleași zile, Andrei s-a întors acasă, la părinți. Zilele următoare am fost tristă, pustiita. Ceea ce mă făcea să aștept cu nerăbdare mai mult decât pe Andrei era seară în compania lui. Îmi lipseau serile noastre, mesele la stana, plimbările pe sub salcii. Păream mai degrabă un cuplu de excursioniști, decat unul de întrăgostiți. Amândoi priveam fix pârâul curgând la picioarele noastre. Probabil că originea mea simplă era cauza unor rețineri ale lui, dar ca să fiu sinceră, măcar nu eram singura
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ne-am gândit la un plan bine pus la punct. Va trebui să-l atragi într-o capcană. Omul acesta nu are ce căuta în învățământ. Sigur îți va face ca si celeilalte fete avansuri, te va invita la o plimbare, cu mașina, apoi la urmă în parc, la pădure și mai apoi la garsoniera din piață unde-și duce amantele. Deși eram foarte apropiați unul de altul, eu n- am îndrăznit să-i destăinui lui Emil un secret: faptul că
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
era criză mare și benzină era cartelata. După această vizită inopinantă, Lăură a fost întoarsă pe dos ziua întreaga. Devenise irascibila, s-a certat cu vecinele ei de apartament, s-a încuiat în camera ei, a refuzat să meargă la plimbare. Nu se gândea deloc la prof, ci pur și simplu vizita lui neanunțata la București o enervase. Totul fusese atât de imprevizibil, că nu mai avusese răgazul să se simtă stingherita măcar. Asta fusese de fapt și intenția ei. Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la loc, dar o auzi pe nevastă-sa spunându-i că trebuie să meargă în oraș la cumpărături, împreuna. Era curios faptul că - deși se întorsese foarte târziu acasă - avea impresia că nu se intamplase nimic și că, nejustificat parcă, plimbarea prin oraș îi va face plăcere. Cumpărăturile îl aduceau acasă, în cotidian,d în paradisul aventurilor sale extraconjugale. Și până la urmă care era statutul lui? Desigur, acela de om însurat, la casa lui, cu familie și copii. Pe Lăură o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
considerat o jertfă a Revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul”, este de părere Nichita Danilov În aprilie 2004 când, referindu-se la versurile tânărului, adaugă: „Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă Încărcată de lumină În care pulsează”... „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi... pregătiți să ia viața peste picior”. Ioanid Romanescu Își lămurea astfel talentul literar al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noi, prietenii tăi cei mai buni nu te-am putut iubi cât te iubesc părinții tăi, o părticică poate prea mică din suferință lor, mai ales a Alinei, o avem și noi. Toate amintirile pe care le avem Împreună, joggingurile, plimbările prin Grădină Botanica, pescuitul și baia pe care am făcut-o În iaz când am mers la Cotnari, plimbarea cu barca, filmele pe care le-am văzut Împreună și toate celelalte vor rămâne neuitate. Prietenia noastră a trecut că o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prea mică din suferință lor, mai ales a Alinei, o avem și noi. Toate amintirile pe care le avem Împreună, joggingurile, plimbările prin Grădină Botanica, pescuitul și baia pe care am făcut-o În iaz când am mers la Cotnari, plimbarea cu barca, filmele pe care le-am văzut Împreună și toate celelalte vor rămâne neuitate. Prietenia noastră a trecut că o primăvară care Începea să fie din ce In ce mai strânsă! Aceeași lozinca Îmi este Întipărita În minte, cea spusă de tatăl tău
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe care le purtăm mă făceau să mă simt de aceeași vârstă cu tine. Chiar dacă tu Îmi spuneai sadic ,,pitic” eu te considerăm tot un prieten foarte bun. Îmi rămân Întipărite În minte joggingurile, jocurile de baschet cu grecii și plimbările În grădina botanica. Îți mai aduci aminte, Maline, cănd toamnă era frig și noi ne milogeam la femeia de serviciu de la sala de sport de la Agronomie să ne lase În sală? Ultima oară te-am văzut când am venit la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trecut mult prea devreme În eternitate. Indiferent dacă e primăvară, vara, toamna sau chiar iarnă, la rădăcina crucii se pot vedea flori proaspete și un mănunchi de lumânări pe jumătate arse, pe care familia sau prietenii, veniți Într-o scurtă plimbare prin parc, i le aprind la căpătai. O liniște profundă, punctata din timp În timp de țipatul nostalgic al unei păsări, străjuiește colțul acesta de lume, unde uitarea se Înfrățește cu dureroasă aducere aminte. Mormântul și epitaful pe care l-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care Înconjoară ultima perioadă a vieții sale. Am Încercat să descopăr urmele acestei premoniții În versurile scrise și publicate În volumul postum, Călătorul profund, apărut sub Îngrijirea familiei. Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă, Încărcată de lumină, În care pulsează „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi”, pregătiți să ia viața peste picior. „Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
simțului și ai rațiunii, să o înțeleagă și să o prețuiască. Educația ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în acțiunile organizate de învățătoare se urmăresc obiective accesibile si posibil de realizat cu conținuturi, strategii didactice si tematici corespunzătoare. Plimbările și excursiile in mijlocul naturii sunt pentru școlari adevărate experiențe comportamentale atât in relația cu mediul cât și cu ceilalți copii. Ei invață în mod direct reguli pe care trebuie să le respecte tot timpul : păstrarea curățeniei la locul de
Coronița prieteniei by Inst Bera Mihaela, Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93016]