60,135 matches
-
un sergent cu un cap mai Înalt ca mine, care, fără altă vorbă, mi-a spus: „De aici Înainte, gura mică și pasul Întins!” Sau, cum ar spune unul de colo, din mahala: „Ciocul mic și pasul mare”. Și a pornit călcând apăsat, fără să se uite Înapoi ca să vadă dacă eu Îl urmez au ba... Și mergea omul! Nu glumea deloc! Eu gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit iar În pas de catană, spre bordeie. Intrăm. Omul Își scoate chipiul și se Întoarce cu fața spre mine. ― Eu sunt Toader Toaibă - mi-a Întins el o mână cât două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș! Am mers preț de două ceasuri. În marginea unei pădurici de pe malul unui heleșteu, ne-au Întâmpinat patru militari de la divizie. Între ei, era un colonel. După saluturile obișnuite, ofițerul a pornit să explice ce date au despre inamicul din fața noastră. ― Heleșteul acesta se găsește În capătul unui șes, care este mlăștinos pe o porțiune de vreo doi kilometri În fața noastră. De fapt, este o derivație a unui pârâu destul de lat, peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm. Dar n-am Îndrăznit. A făcut-o el... privindu-ne cu geană umedă. Am pornit Înșirați ca mărgelele pe ață. Toader mergea În față. Eu Îl urmam la câțiva pași buni. Așa era regula. În caz că cel din avangardă simțea vreo mișcare, ridica brațul și ne opream stană de piatră, cu mâna pe automat... După ce ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iau Înainte, cu buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece pași. Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a hotărât Toader. ― Și ce s-a Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind de Încordare. Din când În când, zgomotul de mișcare a unor garnituri de tren răzbătea până la noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut semn să Înaintăm. Când am ajuns pe șosea, a venit propunerea celor trei militari de la divizie: „Noi va trebui s-o luăm la dreapta, pentru a ajunge la pod. E pe aproape, fiindcă nivelul șoselei se ridică treptat”... Am pornit pe lângă șosea, pentru că „pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la divizie au avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața noastră Îi aveam pe cei doi ruși, care erau foarte preocupați de ceea ce făceau... „Petrică. Tu Îl iei pe cel din fața ta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un minut pentru a vă așeza În dispozitiv” - a stabilit Toader sarcinile. În Hanul Cercetașului era o liniște deplină. Aproape că se auzeau bătăile inimilor celor de față... Povestirea lui Petrică, Însă, Își urma firul: ― Păpădie, ca o pisică, a pornit să-l dibuie pe cel de dincolo de pilon. Eu am pășit ca zefirul spre cel din fața mea... Când Toader și-a dat seama că fiecare e la locul lui, a făcut doar un semn. Printr-un salt și o lovitură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că podul va sări În aer În momentul exploziei, În caz de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de marfă care făcea manevre, lăsând câte un vagondouă În fața grupului de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
schimbă garda”... „Toader Își poate face griji, dar e nevoie să așteptăm trecerea patrulei, să nu ne prindă În mers” - am socotit eu. Am avut de zăbovit destulă vreme... Când i-am văzut pe „oșteni” Îndepărtându-se de noi, am pornit spre ai noștri... Toader, care Își amintea clipă de clipă și pas cu pas acele Întâmplări, a venit În sprijinul prietenului: ― Mai știi, Petrică, ce Întrebare ți-am pus eu atunci? ― Cam așa, Toadere: „Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mișcarea lui. Am auzit doar o lovitură Înfundată... Rusul a căzut ca iarba sub ascuțișul coasei. În clipa următoare, ne-am ițit privirea În lungul platformei din fața magaziei, pentru a vedea dacă nu există vreo mișcare. Liniște ca la parastas. Pornim spre intrarea În magazie. Tocmai atunci, scârțâind, se deschidea o ușă!... Ne-am lipit de zid ca fulgul de zăpadă. Din interior ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici În spatele rusului, pentru a nu fi descoperiți din prima dacă ar mai fi fost cineva Înăuntru. Locul era luminat slab. Când ne-am convins că nu mai este nimeni În spațiul liber dintre stivele de lăzi, Undiță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de genunchi... Ceilalți au continuat să facă salturi scurte. Eu nu mai puteam să mă mișc. Am dus mâna spre locul lovit... N-am apucat să mi dau seama despre ce era vorba, fiindcă ,un trăsnet ca de dincolo de lume, pornit din două guri de vulcan, m-a asurzit. „Sunt cele două magazii” - mi-a trecut prin minte, uitând de lovitura primită. Am Încercat să mă ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-a uitat cam lung la ulcica goală și la oala plină, după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat ceva mai Înviorat Petrică - În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele” - gândeam eu. Peste puțin timp, am pornit mai departe. Nici un semn că cineva ar fi observat prezența La un moment dat, Păpădie, care mergea În fața mea, se oprește și mă face atent... „Ce-i, Păpădie?” „Cred că am auzit zgomot de motor ambalat la maximum”. Am rămas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat: ― După scurtă vreme, cei doi militari au pornit undeva spre dreapta. Am Înaintat puțin, cât să-i avem În câmpul vizual. Din câte ne-am dat seama, era o patrulă care păzea perimetrul din lungul șoselei... „Păpădie, ia-o pisicește și vezi dacă pe acolo e o anume
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea nevoie” - a Îndemnat Toader. ― Cum văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea Îți zdrobește țeasta, am pornit spre Păpădie, cu sacul de merinde plin cu grenade... „De ce ai venit?” - m-a Întrebat el. I-am spus ce am adus și cum ne-am gândit să acționăm. Momentul Îl vom hotărî noi. Să aștepte semnalul. „Când totul va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au trecut fiorii, am Înțeles totuși cum stăteau lucrurile - a răspuns ea. ― Eram sigur că și Toader i-a văzut pe cei doi defilând prin fața lui... După ce s-au depărtat bine, am pornit spre Toader. „Ei? Ai văzut? Această șosea e foarte importantă pentru inamic” -am comentat eu situația. „Asta Înseamnă că trebuie să ne mai așteptăm la un val de mașini. Și, cine știe, poate prindem și peștele cel mare!” „Poate nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și noi eram Încă departe de gârla salvatoare. Am luat-o spre stânga, să găsim drumeagul spre gârlă. Mergeam pe zăpadă neumblată și asta Însemna un mare pericol pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-a amintit tata Toader. „Asta nu-i treabă bună, Petrache” - mi-ai spus tu, privind spre cer. ― Deloc! Putem fi descoperiți de vreun avion de recunoaștere, fiindcă, după o asemenea trebușoară, nu lasă ei lucrurile la voia Întâmplării. Vor porni să ne dibuiască - i-am confirmat eu bănuiala... ― Bătu-i-ar Sfântul! - a blestemat, cu glas scăzut, mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]