6,669 matches
-
au arătat că mama nu dă atenție ouălor când le adună. Mama adună bile de ceară similare cu ouăle, deși după ceva timp acestea vor fi rejectate pentru că nu au mirosul specific. Mama va proteja viguros cuibul contra animalelor de pradă fără să se hrănească. Altă grijă a mamei este să curețe constant ouăle de ciuperci. Anumite studii au arătat că dorința de a curăța ouăle se menține mai multe zile după eclozare când ouăle eclozate au fost înlocuite cu alte
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
crăpături ale stâncilor sau ale cojii copacilor. În Hawaii și Africa de Sud s-au raportat specii cavernicole, oarbe. Sunt omnivore, alimentându-se cu o varietate de plante și animale, atât vii cât și moarte. Pentru a se proteja de animalele de pradă, specia "Doru taeniatum" secretă și ejectează jeturi de lichid galben rău mirositor până la 10 cm distantă, secretat în glande poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt omnivore sau de pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt omnivore sau de pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sau chiuvete. Mese de picnic, compost, gunoaie sau tomberoane, verande, ferestre, sau orice alte echipamente cu crăpături, chiar plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti europeni au observat lilieci hrănindu-se cu ele. Insectele din speciile parazitice Tachinidae, sunt muște tachinide ale căror larve sunt entoparaziși pentru urechelnițe. O specie de muscă tachinidă "Triarthria setipennis" a
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
unul dintre căpitanii domnitorului și îngropat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Dupa acest eveniment luptele dintre trupele imperiale si cele ale nobilimii din Transilvania precum si in anii urmatori conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți au provocat distrugeri insemnate, orasul cazand prada jafurilor si incendiilor, mare parte a populatiei parasind localitatea. Între 1613-1629 Turda cunoaște o perioadă de revigorare economică, prin măsurile luate de principele Gabriel Bethlen. Principele a colonizat totodată în cartierul Turda Nouă multe familii de ofițeri și soldați demobilizați
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Iuri, și a fiului său, Daniel. Prima bătălie între această alianță și mongoli s-a încheiat nedecis, dar mongolii au reușit să-i convingă pe cumani să abandoneze alianța amintindu-le de prietenia turco-mongolă și promițându-le o parte din prada obținută de la triburile caucaziene. Cu această problemă rezolvată, mongolii au atacat și au distrus armata alianței, după care i-au atacat pe cumani, care s-au despărțit în două grupuri separate în drum spre casă, distrugând ambele armate și arzând
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
pești, pe care peștele îi înghite întregi. Experimente au arătat că acțiunea fălcilor este un act automatic și reflex declanșat la atingerea spinului momeală. Toate speciile din acest grup prezintă un stomac enorm și extensibil, care le permite înghițirea de prăzi comparabile în dimeniuni. Peștele pescar poate crește peste 150 cm în lungime, iar specimene peste 1 metru sunt comune. Peștele pescar prezintă un puternic dimorfism sexual, masculul fiind de 10 ori mai mic decât femela. Icrele acestui gen sunt grupate
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]
-
ducă prietenului său, Ahile. Acesta, furios, reintră în luptă și-l ucide pe Hector sub zidurile Troiei, răzbunându-l astfel pe Patrocles. În memoria lui Patrocles, Ahile a organizat jocuri funebre (după obiceiul aheilor), acordând câștigătorilor premii din propria sa pradă de război.
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse. Săpatul galeriilor este preluată de femele tinere (fiice), pui masculi , când ajung la maturitatea sexuală, sunt goniți. Unii din acesti masculi goniți devin o pradă ușoară, păsărilor răpitoare sau animalelor carnivore. Împerecherea la popândăi are loc o dată pe an, după perioada de hibernare, între lunile martie și mai, ea durează între una sau două săptămâni. Femela în funcție de specie, naște între 2 și 15 pui, greutatea
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
din ținutul Primorie, în regiunea fluviului Amur. Este clasată ca specie în pericol de extincție. Este cunoscut pentru picioarele sale lungi și blana deasă care îi permite să supraviețuiască în anotimpul rece. Este un cățărator foarte bun care își pândește prada pe care o mânancă singur. După ce se satură, își ascunde restul de pradă în copaci, pentru a o mânca mai târziu. Culoarea blănii sale se schimbă, având o nuanță mai deschisă iarna și fiind mai roșiatică pe timpul verii. este una
Leopardul de Amur () [Corola-website/Science/329815_a_331144]
-
de extincție. Este cunoscut pentru picioarele sale lungi și blana deasă care îi permite să supraviețuiască în anotimpul rece. Este un cățărator foarte bun care își pândește prada pe care o mânancă singur. După ce se satură, își ascunde restul de pradă în copaci, pentru a o mânca mai târziu. Culoarea blănii sale se schimbă, având o nuanță mai deschisă iarna și fiind mai roșiatică pe timpul verii. este una din cele mai rare subspecii de leoparzi, existând între 45-60 de exemplare în
Leopardul de Amur () [Corola-website/Science/329815_a_331144]
-
împotriva populației locale. Datorită statutului lor de forțe neregulate, ei nu se simțeau obligați să respecte tratatele de pace și deseori organizau operațiuni de jaf asupra localităților și garnizoanelor de graniță. Aceste acțiuni erau folosite nu doar pentru obținerea de pradă, dar și pentru testarea sistemelor defenisive ale potențialilor inamici și pentru descoperirea punctelor slabe ale acestora. Forțele achingiilor au fost conduse de câteva familii - Malkoçoğlu, Turhanlı, Ömerli, Evrenosoğlu sau Milalli. Aceste clanuri de achingii au fost compuse în cea mai
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
pur și simplu civili în căutare de îmbogățire din jaf. Spre deosebire de ieniceri, care primeau soldă, sau spahii, care erau rasplătiți cu fiefuri pentru slujba militară prestată, achingiii nu erau plătiți, trăind exclusive din jafurile pe timp de pace și din prada cucerită în timp de război. Achingiii purtau haine viu colorate și blănuri de leopard, aripi de vulture prinse de spate, (această modă a fost mai apoi imitate de husarii maghiari sau cei polonezi) și cofuri împodobite cu coarne. Datorită moduluiu
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
o amenințare pentru ruda sa, contele în exercițiu de Aversa, Rainulf Trincanocte, mai ales că a operat împreună cu Umfredo de Hauteville, frate cu Drogo de Hauteville, conte de Apulia, iar apoi cu Sarule de Genzano. Acțiunile sale de jaf și pradă alături de acesta din urmă l-au silit pe Trincanocte să îi confere pământurile fratelui său, Asclettin, însă ulterior Trincanocte l-a convins pe Drogo să îl arunce pe Richard în închisoare. El a rămas prizonier până când, la moartea lui Trincanocte
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
în locul lui Robert (1135). Robert și-a găsit refugiul la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în Sicilia, însă acțiunea nu a avut efect. Flota pisană a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Robert și-a găsit refugiul la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în Sicilia, însă acțiunea nu a avut efect. Flota pisană a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
greu către Salerno, fiind păzit de numai patru cavaleri. Victoria răsculaților era astfel categorică. 700 de cavaleri au fost capturați, ca și 24 de baroni din trupele regale, alături de tabăra regală. Infanteria regală a suferit pierderi grele în deruta creată. Prada a fost imensă, potrivit atât simpatizantului cauzei rebelilor Falco de Benevento, cât și episcopului regalist Henric de Sant'Agata. Printre bunurile capturate se număra și bula antipapei Anacletus al II-lea care îi conferea lui Roger titlul regal. Pe termen
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
îl plasează înainte de revenirea lui Guiscard din Sicilia, dar pe care Guglielmo de Apulia îl datează după aceasta) Petru, alături de fratele lui Abelard, Herman, a ocupat castelele ducelui Robert Guiscard din Apulia și i-a devastat pământurile, adunând o mare pradă. Abelard și Robert Arenga, care aveau feude în Calabria, au pustiit stăpânirile lui Guiscard din acea regiunea, în vreme ce Richard supraveghea Cannae. După ce Guiscard s-a întors din Sicilia (potrivit cronicarului Amato), el a trecut imediat la asediul asupra Trani, ai
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Africa, care solicitau acordarea unui tribut anual. În timp ce Guaimar începea să colecteze tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să rămână. Aceștia au refuzat, însă au promis că vor duce bogatele sale daruri în Normandia și că îi vor informa pe compatrioții lor asupra recompenselor ce pot
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
dispersa armata lui Rainulf printr-o serie de marșuri de-a lungul unor terenuri strâmte. În timp ce contele de Alife părea lipsit de decizie, Roger, având acum și sprijinul celor din Benevento, a distrus toate castelele rebelilor din regiune, capturând o pradă imensă. Rainulf însuși, care se refugiase în Troia, reședința sa, a căzut răpus de o febră malarică în 30 aprilie 1139. Ulterior, Roger i-a exhumat rămășițeke din catedrala din Troia și le-a aruncat într-un șanț, pentru ca mai
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Progresul puterii Ruse), tema rusofobiei a fost ridicată la cererea lui Napoleon Bonaparte, care a și ordonat publicarea acesteia într-o serie de articole, ce urmau să fie publicate și arătat că "Europa este inevitabil în procesul de a deveni pradă pentru Rusia". Ca urmare a războaielor napoleoniene, propagandă împotriva Rusiei, a fost continuată de către fostul duhovnic a lui Napoleon, Dominique Georges-Frederic de Pradt, care într-o serie de cărți a portretizat Rusia ca un stat "despotic", "asiatic" și "flămând". Apărută
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
16 cm. În afară de petele albe și de mărime, rechinii albi pot fi identificați după forma dinților lor , asta dacă cineva are curajul de a se apropia atât de mult. Dinții de pe falca inferioară sunt folosiți pentru a apuca și ține prada . Dinții în formă triunghiulară de pe falca superioară sunt folosiți pentru a sfâșia . În spatele acestui șir de dinți se află multe alte șiruri . Atunci când un dinte din față este pierdut el este imediat înlocuit de un dinte din șirurile celelalte. Se
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
și în apele mai puțin adânci în căutare de hrană. Scufundători și înotători au fost atacați de acest rechin. Unii scufundatori au afirmat ca este o creatură timidă care fuge la apropierea omului. Este un prădător lacom și de temut . Prada sa constă într-o largă varietate de pești osoși , alți rechini , păsări de mare broaște țestoase de mare , mamifere marine cum ar fi focile , leii de mare , vidrele și altele . Strategia sa constă într-un atac surprinzător și rapid din
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]