6,754 matches
-
disonant, atunci intervin, din nefericire, erorile „de macaz” legate de iluzie, de absența cinstei sau a rigurozității, de refuzul limitelor și al disciplinei. De notat că aceste slăbiciuni Îl pot influența direct pe individ, dar acesta poate deopotrivă să cadă pradă acestora: minciuna, escrocheria și falsitatea plutesc În aer. Jupiter-Pluto Conjuncțiile Jupiter-Pluto au loc o dată la doisprezece ani și jumătate și, ca atare, se suprapun practic peste ciclul lui Jupiter. Ultima s-a produs la finele Scorpionului, În noiembrie, și decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
speria animalele din păduri și a nu le lăsa să se mai expună accidentelor feroviare. Experimentul are mare succes, această farsă informațională fiind mult mai ieftină decât barierele fizice de protecție. Și corbul utilizează un șiretlic pentru a-și ademeni prada, apelând la o simulare a trăirii ultimelor clipe, prin zbateri specifice și sunete impresionante, până la apropierea vânatului, când declanșează atacul decisiv. Exemplele pot continua cu diverse moduri de apărare sau de atac, dar nu putem încheia scurta incursiune fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Hitler i‐ a învățat pe italieni să viseze un „Imperio” în Africa, pe japonezi să viseze cucerirea Chinei și Americii, pe români să viseze un guvernământ al Transnistrie i. Nu Hitler a inventat imperialismul, șovinismul, ura de rasă, lăcomia de pradă și mai ales pe „Jandarmul Europei”și „brâul sanitar”. Acestea toate le‐ a găsit Hitler în funcție la toate națiile, la cele mari și la cele minuscule și neînsemnate. Nici o nație nu se credea prea mică și slabă încât să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și cel în care e definitiv convins că-i este imposibil să-și părăsească soția. În timpul călătoriei cu trenul nu face decît să-și imagineze. Iar răsturnarea de situație o resimte profund: nefiind stăpîn pe propriile posibile și imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele unei ființe umane se pot schimba fără să se întîmple nimic în lumea exterioară. Procesul prin care oamenii își creează și recreează posibile și imposibile pare să fie unul pe care imaginația îl produce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că este imposibil să nu fie sfîrșitul, moartea. Îi ia în derîdere pe cei din jurul lui care speră: cei care găsesc un posibil care să reziste acestui imposibil sunt naivi, nebuni. La Auschwitz descoperă că este posibil să te lași pradă morții, să colaborezi, să încerci să supraviețuiești fără să colaborezi. Trei imposibile contradictorii îi invadează ființa, trupul: imposibil să scapi de moarte; imposibil să nu cauți clipă de clipă să-ți salvezi pielea; imposibil să colaborezi. Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întâmplă unui om, a situațiilor în care este pus uneori de viață. Toate aceste constatări conduc la o concluzie comună: că și în natură, și în sfera existenței domnește Necesitatea. Ideea unei fatalități căreia omul îi cade în mod inevitabil pradă, va fi preluată și către monoteismul iudaic. Elementul nou pe care îl aduce monoteismul este convingerea că tot ce se află în univers și tot ceea ce se petrece este necesar și imposibil de modificat, deoarece este rezultatul creației desăvârșite a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
se spune: „Toate propozițiile limbajului nostru cotidian sunt în realitate, așa cum sunt ele, pe deplin ordonate din punct de vedere logic.“20 Dacă ne întrebăm cum a fost posibil ca o minte de calitatea aceleia a lui Russell să cadă pradă unei asemenea neînțelegeri putem presupune că el a citit manuscrisul acceptând drept ceva de la sine înțeles că Wittgenstein a rămas pe poziția pe care se situa în discuțiile lor din anii 1912-1913. Această bănuială este coroborată de o reflecție retrospectivă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un dat, la fel ca pauza de prânz, o continuare firească la de ce s-ar grăbi cineva pe aici și de ce și-ar face griji. Numai că e suficient să pierzi ultimul pullman 30 și te trezești că, ori devii prada unui taximetrist, ori va trebui să-ți petreci noaptea împărțind amiabil banca cu cine știe ce posesor de drept de-al ei pe timp de vară. Și era cât pe ce să se întâmple așa, cu ochii la un țânc de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pentru a provoca o hotărâre? Iată problema grea care trebuie tranșată. Armata austriacă încă ne este fidelă și utilă. Italia rămâne ferm atașată Triplei Alianțe, și chiar dacă preferă încă menținerea păcii [...] știe că dacă Germania este învinsă, ea va fi prada ușoară a violenței Franței și Angliei, pierzând poziția sa independentă în Mediterana. De asemenea, noi putem conta pe poziția Turciei și a României. Noi deținem încă toate atuurile și vom putea menține comanda politicii europene printr-o ofensivă hotărâtă, ne
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în fața faptului împlinit: războiul nu mai putea fi evitat, iar soarta Poloniei era pecetluită. Pactul era expresia materializării intereselor Germaniei și Rusiei pentru modificarea ordinii existente în Europa și în lume. 3. Războiul Europa reînarmată era în fierbere, Asia, lăsată pradă furtunii japoneze, iar America, încă dezorientată. Era scena mondială de pe care, începând cu 21 martie 1939, Hitler reia revendicările la adresa Poloniei. La 31 martie declarația pe care Chamberlain o făcea în Camera Comunelor, în favoarea sprijinirii Poloniei, a fost considerată de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
iubită/ tot mai mult iubită/ de florile de cicoare" (Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom cita din propriul Epigraf (volumul Vocile, 1998, Cartea românească): "Există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina". ["Convorbiri literare", iunie 2012] Eminescu și România de Est În urmă cu două secole, în București, la Hanul lui Manuc, pe 14
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom cita din propriul Epigraf (volumul Vocile, 1998, Cartea românească): "Există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina". ["Convorbiri literare", iunie 2012] Eminescu și România de Est În urmă cu două secole, în București, la Hanul lui Manuc, pe 14/28 noiembrie 1812 s-a semnat tratatul ruso-turc, unde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
scuze în fața musafirilor că are relații cu "golanii de la ziare". Și nu e deloc ușor să fii obligat să te pronunți prompt și totodată convingător asupra tuturor subiectelor cerute de "piață", asupra tuturor problemelor imaginabile ale vieții, fără să cazi pradă nu doar unei platitudini absolute, ci și unei nedemne trădări de sine, cu toate consecințele ei inevitabile. De mirare nu e deci că există atîția ziariști degradați sau devalorizați pe plan uman, ci că, în pofida atîtor dificultăți, numărul oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a setei de răzbunare, în primul rînd a resentimentului și a nevoii pseudoetice de a avea dreptate cu orice preț, a nevoii de a-i calomnia și a-i declara eretici pe adversari. Apoi, recompensele materiale: ele sînt aventura, victoria, prada, puterea și profiturile materiale. Succesul conducătorului este în întregime dependent de funcționarea acestui aparat. De aceea el este dependent de motivația care-i animă pe aderenții săi, și nu de a lui proprie. În cele din urmă, succesul său depinde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu s-a pomenit pe lume - sînt însuflețiți de o credință sinceră în el și în cauza sa. Dar această credință, chiar dacă e subiectiv sinceră, nu este, în majoritatea cazurilor, decît o "legitimare" a setei de răzbunare, de putere, de pradă și profit; în privința asta nu ne putem lăsa înșelați, fiindcă nici interpretarea materialistă a istoriei nu este o trăsură în care te urci cînd vrei și nu se oprește în fața exponenților revoluției! Mai cu seamă însă, trebuie să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de culoare albă cunoscut până acum de antropologi interpreta toate rolurile: copil abuzat, sclav muzical, Mozart de culoare, dansator genial, regele pop, falsul soț al fiicei lui Elvis, mumie criogenată în viață, pedofil nedovedit de justiție, retardat ascuns în Neverland, pradă inocentă a anturajului, miliardar falit, sociopat dependent de calmante și, la final, tristă carcasă umană hăcuită cinic în mass-media de monstruoasa curiozitate a publicului, aducătoare de audiență și de bani pentru oligarhii media de pe tot globul. Românii însă au avut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scoși pe tușă, mormăind în barbă, pedeleii lui Stolojan. Grup eterogen, cu oameni de calitate amestecați cu aventurieri, aceștia au fost folosiți cinic de vechii pediști pentru consolidarea imaginii în partidul popular și pentru subțierea rândurilor simpatizanților liberali. La împărțirea prăzii la guvern au primit un meritat șut în dos după ce eternul dilematic din fruntea lor s-a mai răzgîndit încă o dată, nu știu a câta (n) oară. Ultimul grup, ciripind vioi, proaspăt, parfumat, cu țoale de fițe și mutre agreabile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
descoperiți, când liniile curbe deveniseră tangente cu dreptele ostile și deasupra capetelor lor trecuse la limita Îndemânii lor șuierul a două gloanțe pierdute, Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu prudența unui vânător În apropierea prăzii, chiar Înainte de a se Întoarce spre el, zâmbind cu o gingășie feroce, ușor distrată și parcă absentă, cu nările dilatate și ochii sclipind, gata să plângă adrenalină. Musafirul a luat paharul de pe masă și, ținându-l ridicat o clipă, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
adăugat, despre familii Întregi exterminate, fii uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
altora cu lovituri de coadă prin aer, jucându-se cu ele ca și cum ar fi fost niște mingi, lăsându-le să scape până În capătul plajei Înainte de a le prinde iar, și continuau astfel, distrându-se, până când, plicitsiți de joc, Își părăseau prăzile maltratate, vlăguite, ori le devorau, dacă le era foame. Toate astea, a Încheiat Faulques, nu le văzuse la televizor, nici nu le auzise pe ici, pe colo, ci le fotografiase pe o plajă australă, În timpul războiului din Malvine. Iar delfinii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-a topit pe buze, parcă ștearsă de lumină: ochii Își impuneau dominația reală, dând impresia că surâsul nu existase nicicând. Faulques s-a gândit că pe vremuri s-ar fi mișcat prudent, ridicând Încetișor camera foto ca să nu supere prada, ca să prindă acea privire, care nu era la Îndemâna oricui. Aveai nevoie de o biografie anume ca să privești astfel. Olvido o numea privirea celor o sută de pași. Există oameni, spunea, care fac o sută de pași mai mult decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În brațe - și mai ales privirea tristă, pierdută dincolo de umărul războinicului. Privirea aceea părea să străbată Întinderea circulară a câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale Învingătorului. În fața ei, Înspăimântător cu suliță și un amestec de arme și podoabe antice și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă armură cenușie, pe jumătate medievală, pe jumătate futuristă (luate de unde le găsise: Orozco și Diego Rivera
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În considerare, fără patos, distanța cea mai potrivită, gestul care punea lucrurile la locul lor. În acest punct al istoriei, Faulques știa prea bine că Între a face o fotografie - un balet mecanic pe un eșichier, care apropia vânătorul de pradă ori prada de vânător - și a ucide un om existau minime diferențe tehnice. Dar și-a lăsat gândul să moară. A rămas rezemat cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără patos, distanța cea mai potrivită, gestul care punea lucrurile la locul lor. În acest punct al istoriei, Faulques știa prea bine că Între a face o fotografie - un balet mecanic pe un eșichier, care apropia vânătorul de pradă ori prada de vânător - și a ucide un om existau minime diferențe tehnice. Dar și-a lăsat gândul să moară. A rămas rezemat cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mare anemic prin imposibilitatea recuperării hemului și a legării lui de globina la nivel hepatic. Depresia sistemului imunitar devine manifestă prin lipsa unui suport proteic în procesul de fabricare a anticorpilor. Astfel marele ars anemic și cu depresie imunitara devine pradă invaziei microbiene care se exprimă clinic de la infecția locală, la bacteriemie și septicemie cu risc letal prin șoc toxico-septic. Luând în considerație că mai mult de 50% din decesele pacienților arși au loc în primele 5 zile, se poate spune
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]