6,696 matches
-
nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie considerată pur și simplu un pretext 95 de care a profitat Augustus pentru a elimina un personaj care îl deranja din motive diverse. Spre deosebire de cei care leagă exilul lui Ovidiu fie de aventura Iuliei minor fie de succesiune, cum s-a văzut, deja Boissier 96 afirma
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
crima sub imaginea greșelii, furia judecătorului tău nu a fost mai severă decât o meritai"99. Iată repusă în discuție problema error în toată gravitatea ei. Totuși, chiar dacă, până la sfârșit, această error s-ar putea dovedi a fi un simplu pretext pentru Augustus, o "cauză ocazională", cum s-a mai spus, însăși vina trebuie să fi avut oricum vreo tangență cu cauza reală, care numai ea însăși putea determina exilul poetului. Merită, așadar, să ne îndreptăm atenția maximă asupra acestei probleme
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putea fi foarte comod invocată pentru o acuzație de maiestate lezată. Era mijlocul cel mai ușor pentru a scăpa de poet, care obstrucționa prin activitatea sa poetică, dar și prin modul său de viață, eforturile moralizatoare ale lui Augustus. Un pretext ușor și, în același timp, cât se poate de plauzibil. Pe de altă parte, era foarte dificil, dacă nu chiar imposibil să găsească argumente pentru a se dezvinovăți, în fața unui denunț formal făcut de un turnător. Considerând mai ales datorită
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost mult mai numeroase, însă, cazurile în care opoziția lua forme mai prudente, pentru a nu-și atrage furia lui Augustus; dar și adversitatea acestora față de imperiu era la fel de sigură. Mai era categoria, desigur, foarte numeroasă a personajelor care invocau pretexte diferite pentru a se ține departe de sarcinile politice de tot felul invocând pretexte de tot felul, mai mult sau mai puțin plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a nu-și atrage furia lui Augustus; dar și adversitatea acestora față de imperiu era la fel de sigură. Mai era categoria, desigur, foarte numeroasă a personajelor care invocau pretexte diferite pentru a se ține departe de sarcinile politice de tot felul invocând pretexte de tot felul, mai mult sau mai puțin plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să justifice în diferite moduri distanța sa față de sarcinile publice, pentru că spune poetul i-au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să mai fie și mulți alți prieteni de-ai săi. Firește, asemenea cazuri ne arată rațiunea ce stătea la baza legislației augustane de ambitu 142
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
solicită o mărturie asupra asprimii și sălbăticiei locurilor și a populației. S-ar putea crede că asemenea misiuni, ca a sa și cea a lui Sextus Pompeius, în teritorii îndepărtate și parțial sau prost civilizate, îi foloseau lui Augustus drept pretext pentru a scăpa de persoanele care l-ar fi putut deranja prin prezența lor la Roma. Și despre Suillius informații mai ample ne sunt furnizate tot de singura elegie pe care i-a adresat-o Ovidiu (Pont., IV, VIII). Potrivit lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anume constă aceasta: scrierea acelei Arte stupide (stultam Arte), nu-i permite să aibă mâinile curate. Neve rogis quid sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de acuzare, se datorează mai mult decât unei impuneri interioare (anume faptului că nu vrea să reînnoiască rănile lui Augustus: acest lucru putea constitui cel mult un pretext.), unei explicite impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai făcut trimitere 407, sugerează tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
avea dreptate să-l condamne pentru a fi scris Ars amatoria e foarte simptomatică: în timp ce pentru Augustus acesta era principalul motiv sau așa credea el că îl maschează pentru care îl trimitea în exil, Ovidiu, însă, îl considera un simplu pretext pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un pretext, pentru a ascunde motivul adevărat. Cum se știe, sulmonezul ne oferă o dezbatere completă în unica elegia din cartea a doua din Tristele, pe care nu o vom aminti aici în întregime, ci vom scoate în evidență numai unele aspecte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de văduv și să-și întindă brațele cât e patul de mare. Mie însă să-mi întrerupă somnul adânc cruda iubire și fie ca eu să nu fiu singur în patul meu". Poetul aduce laude tuturor oportunităților și nu invocă pretexte pentru a se scuza: "Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reprezenta pentru Augustus. De aceea, e adevărată soluția morală a celor care consideră Ars amatoria drept cauză a exilului: aceștia pleacă de la justificarea lui Augustus. E la fel de adevărată, însă, și soluția politică a celor care consideră Ars amatoria un simplu pretext, în spatele căruia există un motiv și mai puternic de natură politică: Ovidiu considera că acest motiv era cauza exilului său. Și noi suntem înclinați să-i dăm, în bună parte, dreptate. Care să fi fost greșeala (error) la care se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
politică: Ovidiu considera că acest motiv era cauza exilului său. Și noi suntem înclinați să-i dăm, în bună parte, dreptate. Care să fi fost greșeala (error) la care se referă poetul? Este greu de spus. Trebuie să fi fost pretextul, faptul ultim, cauza ocazională de care s-a servit Augustus ca să scape de poet. Greșeala, prin urmare, putea fi faptul că Ovidiu a intermediat întâlnirile dintre Iulia Minor și D. Silanus: potrivit nouă, însă, e mai puțin probabilă, deși nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi dedicat Ovidiu cea mai lungă dintre scrisorile din Tristele, care constituie de fapt toată cartea a doua, unei cauze inventate sau care nu a prea contat în determinarea exilului poetului, fie ea pe baze reale sau pe baza unui pretext. 96 G. BOISSIER, op. cit., p. 144. 97 În plus, epistola îi este adresată lui Paulus Fabius Maximus, prieten de suflet și de familie al lui Ovidiu, fapt care poate presupune și o anumită doză de sinceritate din partea poetului. 98 Propr
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l scrie... A exprima inexprimabilul este, În esență, pariul poetului erotic. Văcăreștii, Conachi folosesc În chip curent acest subterfugiu. Nu afirmă ei tot timpul că n-au cuvinte, n-au instrumente să Înregistreze ceea ce văd, ceea ce simt? Atoposul iubirii este pretextul unei Întregi literaturi... În citata Scrisoare către Zulnia, Conachi - „omul care scrie” cu lacrimi - se plînge că n-are spor să noteze pricini străine, dar are spor să-și pledeze propria-i pricină. Poetul n-are, va să zică, sentimentul atopos-ului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fost percepută apoi și "simplificarea tehnică", pe motiv că aceasta n-ar avea priză asupra cititorului din cauza "placajului livresc interpus între subiect și evenimente"45. Interesantă a părut doar "metoda analizei abstracte", "intelectuale", potrivit căreia "întâmplările anecdotice" devin "un simplu pretext" pentru reflecție 46. Așadar, fie că a nemulțumit o parte a criticii, din cauza frecvent invocatei incapacități de intuiție a concretului ("placajul livresc"), fie că a făcut impresie onorabilă (din unghiul analizei abstracte), romanul nu s-a bucurat de succes, deși
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și în procesul creației artistice? Întâi de toate se cuvine invocată, am tot spus, influența lui Freud, vizibilă și în alte interpretări (inclusiv, chiar dacă nu explicit, în comentariile lui Călinescu), într-un context (anii '30) în care opera eminesciană devenise pretextul major al disputelor ideologice de tot soiul. Or, cum ideologiile constituie, la rândul lor, "traducerea politică a mitului", exegeții au depistat "trei trăsături definitorii ale funcționării mitului eminescian în perioada interbelică": 1. "utilizarea politică a acestuia"; 2. "asocierea definitivă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la analiza exclusivă a personalității psihice, drept pentru care imaginează, în marginea documentului, un scenariu narativ-(melo)dramatic menit a ilustra o tipologie, un model abstract (psihologia erotică a artistului de geniu), biografia lui Eminescu nefiind, aici, decât un simplu pretext pentru "romanțare". Prin urmare, când cuteza să facă din poetul nostru național un personaj de roman, Lovinescu voia să-l coboare de pe soclu, pentru a-l prezenta cititorilor săi nu atât în chip de zeitate tutelară a neamului, cât ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literaturii 238. Într-un articol lovinescian din 1915, melodrama este descoperită chiar în miezul tragediei clasice, iar modul sentimental este considerat singurul care poate face legătura între operele literare arhaice și sufletul omului modern. Antonio Patraș se folosește de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda o barcă albastră cu pânze galbene, un simbol exotic al libertății” (Marian Popa). SCRIERI: Cheltuieli de reprezentare, București, 1970; Adio, Robert!, București, 1974; Separația bunurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
potrivite pentru delimitarea unei viziuni românești asupra dicotomiei natură-grădină. În egală măsură, cititorul se poate lăsa furat de calitățile literare ale textului, care poate fi citit ca un eseu în stilul lui Montaigne, unde informația savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce îi oferă ocazia unei coborâri pline de savoare în „grădinile” propriului trecut, ascuns printr-un savant joc de aparențe sub înfățișarea celui colectiv, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]