7,950 matches
-
regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrusesem s-o fac și-n urmă c-o oră, cînd văd că nici finalul nu e final, pe derularea genericului apare familia Knox fericită, toți rîd, ea e Însărcinată, apoi se ivește un copil, a crescut, e mare, și răsare și demonul care poate fi, sau nu, copilul, În orice caz imaginea idilică sugerează că tinerii s-au lăsat de prostii, Juliette e coafată ca o gospodină cu bucle mov, s-a maturizat, are acum un copil mic În uter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze se Îmbină-n chipul cel mai plăcut cu SF-ul de tip Lucas, să demonstreze și Soarele Răsare că posedă acum tehnologie, și Încă una de vîrf, bubuie armăsarii-n dreapta, sunet quadrofonic, mugesc inamicii-n stînga rîndul din spate, loviți de moarte și de streche simultan și exact Între antenele, ce par a fi de radar, coifului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-au Îndreptat lunetele-n alte părți, mai puțin marcate de nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu este legendar. Într-o dimineață, abia răsărise soarele, era rouă, n-a mai vrut să care-n geantă mingile de tenis ale președintelui În prezent decedat. „Dacă nu mă lași și pe mine să joc, n-ai decît să ți le duci singur”, i-a șoptit viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este „un interlocutor agreabil, și a adus o foarte importantă contribuție la deschiderea internațională a României”. Deschiderea internațională a României la care-a contribuit președintele a fost deocamdată atît de mare, Încît a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fond luptă Într-unul din nenumăratele războaie din America Latină din care nimeni nu Înțelege nimic, și un traficant de droguri, ăsta da, un nemernic ingenios bine definit, dar niciodată bine temperat cum e, de pildă, clavecinul. Și din nou răsare-o Întrebare, ușor iritantă local: ce caută americanii lunetiști sau nu În Panama? Desigur că, Într-o scurtă dar falnică secvență, un oficial al unei organizații tainice Însă oficiale explică că ei luptă acolo pentru democrație și alegeri libere, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să nu citez. „Pentru oamenii simpli de la țară, milităria reprezintă cel mai bun prilej pentru lărgirea orizontului lor.” El, orizontul, se lărgește cînd tragi cu pușca, dacă-l nimerești, sau atunci cînd cureți latrine ori stai culcat. Din paginile Dimineții răsare o frază a lui Adi Păunescu: „Rareori un guvern mai hotărît să-și dea picioare-n fund. Acest șpagat cu tălpi În posterior Îi reușește strălucit.” Iată, pe scurt, descrierea unei poziții neobișnuite, ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se Învinețea. Dudley Smith, iubitor de exprimări criptice, vorbind cu accent irlandez - prea calculat ca să-ți dai seama ce gîndește. De asemenea, Bud White era, prea ușor de citit: cînd șeful poliției citase „Este o nenorocire“, lui Bud i-a răsărit din cap un balon, ca În caricaturi: „Ed Exley e ciripitorul“. Degetul mijlociu În semn de salut n-a fost decît cireașa de pe tort. Ed bătu cu degetul În microfon, făcînd să se audă paraziți electrostatici. În Încăpere era zăpușeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bud White. Lynn strînse pumnii și se apăsă cu ei pe coapse. — Bud nu are nici o legătură cu toată povestea. — Spune-mi totuși. — De ce? — Pentru că nu mă pot gîndi la voi ca la cuplul trăsnet al anului 1953. Un zîmbet răsărit din străfunduri, căruia Jack aproape că-i răspunse. Lynn spuse: — SÎntem pe cale să Încheiem o Înțelegere, corect? Un armistițiu. — Da, un pact de neagresiune. — Atunci bagă și asta În pact. Bud l-a abordat pe Pierce În ancheta privind asasinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Susan Nancy Lefferts Împreună cu un bărbat a cărui descriere se potrivea cu Duke Cathcart - asta cu două săptămîni Înainte de asasinatele de la Nite Owl. I-a arătat cîteva din pozele cu mutra lui Cathcart și omul a zis „Seamănă, da’ nu răsare!“ Legistul de la Nite Owl presupuse că Susan Nancy se zbătuse și dăduse din mîini ca să-l atingă pe omul de la masa vecină, Duke Cathcart - de fapt cel care se dădea drept Duke și pe care, În principiu, ea n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela vie și-n inimă jar. Spre Tine privirea abia se ridică, Ce mare ești Doamne, cât sunt eu de mică!
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
Din zori până-n zori Elena Marin Alexe Am descălecat orbește Și-mi cufund fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de fum și de praf, fără de care totuși nu putea să trăiască. Lui i se păreau firești, toate aveau un rost al lor. Și, în timp ce carburatorul gâfâia, iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când au ajuns în camera lor, s-a stins dintr-odată lumina, probabil o pană de curent, iar lucrurile s-au prăbușit într-un întuneric atât de gros, încât îl puteai tăia cu cuțitul și din el au început să răsară zmei fioroși, era imposibil să mai aibă curajul să înainteze spre pătucurile lor, să se strecoare sub plăpumi, încât s-au luat de mână, au ieșit, au pipăit treptele și au coborât scara interioară, mai să se împiedice în cămășuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chemându-se unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte vorbe, reconstruind cu aceeași încăpățânare și bătrâna doamnă dând în continuare din cap, zâmbind, iar el abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub masca de aroganță și independență sau cum credea Andrei Vlădescu că ar fi, iar Virgil Tănase văzuse. Iar acum nici nu mai avea nevoie să și-o imagineze cum arăta în urmă cu șase sau șapte ani, pentru că îi răsăreau în minte rândurile acelei povestiri pe care o citise de câteva ori, aproape o memorase, de care își lega primele lui relații cu oamenii ce îi erau acum colegi. O vedea întocmai cum scria acolo, „...cu gâtul și umerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se fi lămurit, dar destul de aproape de acea lămurire, cam la vârsta când încă se mai socotea foarte mare față de mormolocul de frate-său, ajuns acum abia la șase ani, dar încă nu destul încât derbedeii numai cu o palmă mai răsăriți să-l accepte la jocurile lor cu mingea pe maidanul din apropiere. Oricum, atunci a avut dintr-odată convingerea că toate câte există trebuie să fie înconjurate de chipuri, dar că nici unul nu se aseamănă cu celălalt, nu în trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu starea lui din acei ani de început, cu siguranță chiar și el era conștient că exagera și că nu voia decât să prelungească foarte înapoi în timp ceva ce doar își avea rădăcinile firești în acel timp, dar, altfel, răsărise și crescuse la multă vreme după aceea. Fiindcă, până la urmă, după ani de așteptare, închis în el, făurindu-și un ideal de iubire și un ideal de femeie, adică la sfârșitul adolescenței, chiar ceva mai târziu, iubirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze noapte bună, i-am spus că nu cred că aș suporta să mă duc la război, fiindcă e ceva cumplit. Nu știu ce mă voi face când vor veni hârtiile de încorporare. Dar el mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu-i așa. Ador moda, am mințit eu fără să clipesc. Sunt nerăbdătoare să Învăț mai multe despre modă, pentru că ar fi nemaipomenit să pot Într-o bună zi să scriu și articole În acest domeniu. De unde naiba Îmi răsărise asemenea idee? Întreagă această scenă Începea să Îmi dea impresia că trăiesc o experiență extracorporală. Discuția a continuat În aceeași atmosferă relativ relaxată până când mi-a pus Întrebarea finală: Ce reviste citesc În mod regulat? M-am aplecat Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de toate și un pachet enorm cu cartofi prăjiți. Nu uitase să pună și pliculețe de ketchup și tone de sare pentru mine, ba chiar și șervețele. De atâta Încântare chiar am bătut din palme, deși În imaginația mea a răsărit, pentru o clipită, expresia dezaprobatoare de pe chipul Mirandei, care spunea: „Tu? Tu chiar mănânci un hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În pușcărie? Dar, chiar Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑a răsărit În minte o altă Întrebare: unde dracu’ fusesem eu În toată povestea asta? Șii de ce nu mă sunase Lily? — El a fost nemaipomenit, a... — Lily, de ce... — ... s‑a oferit să stea cu mine și l‑a sunat chiar pe avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]