7,454 matches
-
alte misiuni Voshod au fost abandonate. La scurt timp Nikita Hrușciov a fost înlocuit la conducerea URSS Ceea ce însemna că Koroliov își putea continua muncă la proiectul trimiterii unui om pe Lună. Pentru drumul până la Lună Koroliov a proiectat uriașă rachetă N-1. De asemenea a lucrat la planurile navei Soyuz, precum și la navele Luna, care au aterizat ușor și sigur pe satelitul natural al Terei. A lucrat și la punerea la punct a unor misiuni fără echipaj pe Marte și
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Koroliov au început să se agraveze, provocându-i mai multe afecțiuni:o sângerare intestinala care l-a băgat în spital, o aritmie cardiacă depistată de medici în 1964, o infecție la fiere, si, probabil ca urmare a numeroaselor teste de rachete la care a participat, a început să surzească. Circumstanțele reale ale morții sale rămân încă necunoscute. În decembrie 1965 s-a presupus că are un polip sângerând în colon. A fost internat pe 5 ianuarie 1966 pentru extirparea polipului. Operația
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
rivalul său american. Succesorul lui Koroliov la cârma programului spațial rus a fost Vasili Misin. Misin era un inginer rachetist foarte competent, care a fost mâna dreaptă a lui Koroliov, dar a avut neșansa de a moșteni un proiect neviabil, rachetă N-1. În anul 1972, după efectuarea a 4 lansări nereușite, Misin a pierdut comandă programului, fiind inlocoit cu Valentin Glușko. În acel moment, statele unite ajunseseră deja pe Lună, așa că Leonid Brejnev a oprit programul. Koroliov a primit de
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Lunii a primit numele Koroliov și altul pe planetă Marte. Există și un astreroid cu același nume, 1855-Koroliov. În anul 2005 postul de televiziune britanic BBC a realizat o emisiune numită *Cursa Spațială* centrată pe munca lui Koroliov la motoarele rachetă și la programul spațial, făcând și o paralelă cu activitatea similară a opusului sau din Statele Unite ale Americii, Wernher von Braun.
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
(SM-3) este un sistem antirachetă naval, utilizat de către Forțele Navale ale Statelor Unite pentru a intercepta rachetele avioanelor, navelor, cele de croazieră și cele intercontinentale, ca parte a Sistemului de Apărare Antirachetă Aegis. Deși a fost proiectat în primul rând ca un sistem antirachetă, SM-3 a fost folosit de asemenea și împotriva unui satelit aflat pe orbita
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
folosit de asemenea și împotriva unui satelit aflat pe orbita terestră joasă. Sistemul SM-3 este folosit și testat în principal de către Forțele Navale ale Statelor Unite, fiind utilizat și de către Forțele Maritime Japoneze de Autoapărare. O versiune terestră (Block IB) a rachetei va fi amplasată pe teritoriul României și Poloniei începând cu 2015, având în vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
și testat în principal de către Forțele Navale ale Statelor Unite, fiind utilizat și de către Forțele Maritime Japoneze de Autoapărare. O versiune terestră (Block IB) a rachetei va fi amplasată pe teritoriul României și Poloniei începând cu 2015, având în vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din sistemul antiaerian și antinavă SM-2 Block IV. SM-3 folosește același propulsor auxiliar al rachetei Block IV
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din sistemul antiaerian și antinavă SM-2 Block IV. SM-3 folosește același propulsor auxiliar al rachetei Block IV pentru prima și a doua treaptă, precum și același control al direcției și al orientării rachetei pentru jumătatea zborului folosit la intrarea în atmosferă. Pentru a susține raza de acoperire extinsă a unei interceptări exo-atmosferice, SM-3 are și a
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din sistemul antiaerian și antinavă SM-2 Block IV. SM-3 folosește același propulsor auxiliar al rachetei Block IV pentru prima și a doua treaptă, precum și același control al direcției și al orientării rachetei pentru jumătatea zborului folosit la intrarea în atmosferă. Pentru a susține raza de acoperire extinsă a unei interceptări exo-atmosferice, SM-3 are și a treia treaptă care conține un motor de rachetă cu dublu puls pentru faza inițială de zbor exo-atmosferic
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
treaptă, precum și același control al direcției și al orientării rachetei pentru jumătatea zborului folosit la intrarea în atmosferă. Pentru a susține raza de acoperire extinsă a unei interceptări exo-atmosferice, SM-3 are și a treia treaptă care conține un motor de rachetă cu dublu puls pentru faza inițială de zbor exo-atmosferic. Pe 18 mai 2010, Agenția Apărării Antirachetă din SUA a răspuns unui raport al problemelor sistemului SM-3 din New York Times, menționând că raportul este greșit și că testele rachetei au fost
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
motor de rachetă cu dublu puls pentru faza inițială de zbor exo-atmosferic. Pe 18 mai 2010, Agenția Apărării Antirachetă din SUA a răspuns unui raport al problemelor sistemului SM-3 din New York Times, menționând că raportul este greșit și că testele rachetei au fost un succes. În septembrie 2009, președintele Barack Obama a anunțat modificarea planurilor referitoare la scutul antirachetă din Europa de Est din timpul mandatului fostului președinte George W. Bush. Până la finalizarea noului plan care va fi implementat în patru faze, protecția
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
de către navele de război dotate cu sistemul Aegis. Sistemul SM-3 s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune sisteme antirachetă folosite de către Statele Unite ale Americii. Pe 14 februarie 2008, oficialii Statelor Unite au anunțat că intenționează să utilizeze o rachetă SM-3 modificată, lansată de un grup de trei nave de război din Pacificul de Nord, pentru a distruge satelitul american USA 193 la o altitudine de 240 de kilometri chiar înainte ca acesta să reintre în atmosferă. Intenția declarată a
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
în atmosferă. Intenția declarată a fost aceea de a "reduce riscul asupra ființelor umane", din cauza hidrazinei toxice folosite drept combustibil de către satelit. Un purtător de cuvânt a declarat că programul software a fost modificat pentru a îmbunătăți șansele ca senzorii rachetei să recunoască satelitul drept țintă, având în vedere că racheta SM-3 nu a fost proiectată pentru operațiuni anti-satelit. Pe 21 februarie 2008 la ora 3:26 AM (UTC), nava de război USS Lake Erie, un crucișător purtător de rachete din
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
riscul asupra ființelor umane", din cauza hidrazinei toxice folosite drept combustibil de către satelit. Un purtător de cuvânt a declarat că programul software a fost modificat pentru a îmbunătăți șansele ca senzorii rachetei să recunoască satelitul drept țintă, având în vedere că racheta SM-3 nu a fost proiectată pentru operațiuni anti-satelit. Pe 21 februarie 2008 la ora 3:26 AM (UTC), nava de război USS Lake Erie, un crucișător purtător de rachete din clasa Ticonderoga, a lansat o singură rachetă SM-3 care a
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
senzorii rachetei să recunoască satelitul drept țintă, având în vedere că racheta SM-3 nu a fost proiectată pentru operațiuni anti-satelit. Pe 21 februarie 2008 la ora 3:26 AM (UTC), nava de război USS Lake Erie, un crucișător purtător de rachete din clasa Ticonderoga, a lansat o singură rachetă SM-3 care a lovit și a distrus satelitul defect, având o viteză la impact de 36 667 km/h când satelitul se afla la o altitudine de 247 de kilometri deasupra Oceanului Pacific
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
în vedere că racheta SM-3 nu a fost proiectată pentru operațiuni anti-satelit. Pe 21 februarie 2008 la ora 3:26 AM (UTC), nava de război USS Lake Erie, un crucișător purtător de rachete din clasa Ticonderoga, a lansat o singură rachetă SM-3 care a lovit și a distrus satelitul defect, având o viteză la impact de 36 667 km/h când satelitul se afla la o altitudine de 247 de kilometri deasupra Oceanului Pacific. Navele USS Decatur, USS Russell, precum și alți senzori
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
USS Russell, precum și alți senzori aerieni, navali și tereștri au fost implicați în operațiune. În luna decembrie a anului 2007, Japonia a testat cu succes un sistem SM-3 Block IA aflat la bordul navei de război JDS Kongō împotriva unei rachete balistice. A fost prima dată când o navă japoneză a fost utilizată pentru lansarea unei rachete interceptoare în timpul unui test al sistemului antirachetă Aegis. În testele anterioare, Forțele Maritime Japoneze de Autoapărare asiguraseră urmărirea continuă a coordonatelor țintei și comunicațiile
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
decembrie a anului 2007, Japonia a testat cu succes un sistem SM-3 Block IA aflat la bordul navei de război JDS Kongō împotriva unei rachete balistice. A fost prima dată când o navă japoneză a fost utilizată pentru lansarea unei rachete interceptoare în timpul unui test al sistemului antirachetă Aegis. În testele anterioare, Forțele Maritime Japoneze de Autoapărare asiguraseră urmărirea continuă a coordonatelor țintei și comunicațiile. În luna noiembrie a anului 2008, un al doilea test, desfășurat în comun cu forțele navale
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
a avut loc pe nava de război JDS Myōkō în luna octombrie a anului 2009. Testul a avut drept rezultat interceptarea țintei, fiind un succes. Un alt test reușit a avut loc pe nava JDS Kirishima pe 28 octombrie 2010. Racheta țintă a fost lansată de către Centrul de Lansare a Rachetelor din Kauai al Forțelor Navale ale Statelor Unite. Echipajul navei Kirishima, acționând în largul coastelor insulei Kauai, a detectat și a urmărit ținta înainte de a lansa o rachetă SM-3 Block IA
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
luna octombrie a anului 2009. Testul a avut drept rezultat interceptarea țintei, fiind un succes. Un alt test reușit a avut loc pe nava JDS Kirishima pe 28 octombrie 2010. Racheta țintă a fost lansată de către Centrul de Lansare a Rachetelor din Kauai al Forțelor Navale ale Statelor Unite. Echipajul navei Kirishima, acționând în largul coastelor insulei Kauai, a detectat și a urmărit ținta înainte de a lansa o rachetă SM-3 Block IA. Pe 3 iulie 2010, Polonia și Statele Unite ale Americii au
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
28 octombrie 2010. Racheta țintă a fost lansată de către Centrul de Lansare a Rachetelor din Kauai al Forțelor Navale ale Statelor Unite. Echipajul navei Kirishima, acționând în largul coastelor insulei Kauai, a detectat și a urmărit ținta înainte de a lansa o rachetă SM-3 Block IA. Pe 3 iulie 2010, Polonia și Statele Unite ale Americii au semnat un acord privind apărarea antirachetă. În virtutea acestuia, sistemele terestre SM-3 vor fi instalate în Polonia. Acest plan a fost acceptat ca o alternativă existentă și testată
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
fost propuși de administrația Bush, care se află încă în faza de proiectare. Secretarul de Stat Hillary Clinton, prezentă la semnarea acordului în Cracovia împreună cu ministrul de externe Radoslaw Sikorski, a subliniat faptul că programul antirachetă este destinat protecției împotriva rachetelor iraniene și că nu este îndreptat împotriva Rusiei. Pe 4 februarie 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a răspuns afirmativ la invitația SUA de a amplasa instalații terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja sudul Europei de rachetele
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
rachetelor iraniene și că nu este îndreptat împotriva Rusiei. Pe 4 februarie 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a răspuns afirmativ la invitația SUA de a amplasa instalații terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja sudul Europei de rachetele iraniene cu rază scurtă și intermediară de acțiune. Sistemele vor fi operaționale începând cu anul 2015. Pe 2 mai 2011, președintele Traian Băsescu a anunțat decizia CSAT și a consilierilor SUA privind amplasarea instalațiilor de lansare. Sistemul SM-3 din România
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întreținerii este estimat la 20 de milioane de dolari, ambele fiind suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldați americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Forțelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispoziție a bazei aeriene și cele ale asigurării pazei.
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
20 mm, mediu, între 20 - 24 mm și superior peste 30 mm. Înălțimea minimă pentru combustibilul de tip P era de 18 mm. Kerosenul de tip RP-1 este un tip de kerosen folosit în amestec cu oxigen lichid pentru propulsia rachetelor Saturn V, Atlas V, Falcon, Soyuz.
Kerosen () [Corola-website/Science/318470_a_319799]