8,278 matches
-
contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de-a doua imagini, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel reducționiste și inductive și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată sistemică și deductivă. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
iar cea de la primul nivel pune în lumină cauze imediate ale proceselor și evenimentelor internaționale. Alte două critici vizează preponderent maniera neorealistă de abordare a nivelului al treilea de analiză. Prima este o critică mai generală la adresa școlii de gândire realiste a disciplinei și se referă la accentul tradițional pus asupra statelor ca unități de analiză și, totodată, variabile independente. Ascensiunea actorilor nonstatali de-a lungul ultimelor decenii (a organizațiilor teroriste transnaționale, de exemplu, dar și a corporațiilor multinaționale, dintre care
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
marilor puteri , Randall L. Schweller cu teoria balanței intereselor sau Dale Copeland cu teoria cooperării marilor puteri) se plasează între nivelurile doi și trei atunci când încearcă să explice simultan evenimentele sistemice și comportamentul politic extern al unor state individuale. Versiunea realistă structurală (neorealismul) operează strict la nivelul sistemic, considerând că structura anarhică a sistemului constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivel sistemic, însă își orientează observația nu
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
sistemic, însă își orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în general. În afara celor două mari linii de gândire realistă și idealistă , marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și cea a sistemelor mondiale, ca exemplificări
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
din năgași, care aveau să o păstreze în custodie până când omenirea avea să devină capabilă să o înțeleagă. Apoi Buddha oferi discipolilor săi umani, ca un fel de antrenament preliminar și ca o apropiere de adevărul paradoxal, doctrina rațională și realistă a direcției Hīnayăna. Abia după trecerea a vreo șapte veacuri, marele înțelept Năgărjuna, „Arjuna Năgășilor”, a fost inițiat de regii șerpi întru adevărul că totul este vid (śūnya). Și astfel, el a fost acela care i-a adus omului învățăturile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
viața Maestrului precum Marea Renunțare, Iluminarea, asaltul lui Măra și ispitirea încercată prin cele trei fiice ale acestuia. Între școlile de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile idealizate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Renunțare, Iluminarea, asaltul lui Măra și ispitirea încercată prin cele trei fiice ale acestuia. Între școlile de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile idealizate ale Preafericitului se concretizează
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spirituală; este împotriva existenței profane în lumea de dureri și plăceri, iar nu contra vieții. Afirmarea universalității suferinței nu înseamnă pesimism, ci realism, căci nu există în buddhism tânguirea existențială și deplângerea soartei trecătoare. Învățătura lui Buddha presupune o viziune realistă asupra vieții și a lumii și privește lucrurile în mod obiectiv (yathăbhūtaṃ). Morala buddhică se reduce la un ansamblu prescriptiv de reguli, fără ca acestea să aibă un fundament filosofic propriu-zis. Pe de o parte, această morală interzice, prin intermediul unor reguli
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
interparadigmatice și al cristalizării diferitelor poziții. În continuare vor fi rezumate cele mai importante puncte ale teoriilor deja prezentate în capitolele precedente, accentul căzând, firește, pe cele mai relevante aspect ale acestor abordări, prin prisma problematicii securității. Curentele de inspirație realistă pun un accent special pe dimensiunea relațiilor interstatale și asigurarea securității mai ales din punct de vedere militar. Instituția de gestionare a securității internaționale cel mai des invocată este cea a balanței de putere, de unde și interesul acordat marilor puteri
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
Instituția de gestionare a securității internaționale cel mai des invocată este cea a balanței de putere, de unde și interesul acordat marilor puteri. Evoluția relațiilor dintre state, enorma diversitate a acestora, precum și dinamica teoretică a făcut ca și abordarea de tip realist să se diversifice și să se aprofundeze. De exemplu, Barry Buzan observa încă de la începutul anilor '80 că simpla condiție a anarhiei nu presupune cu necesitate relații conflictuale între state. Studiind relațiile dintre țările din nordul continetului european, el introduce
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
forța obținerea hegemoniei regionale, respectiv nivelul sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, 133 vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism neoliberalism din capitolul Neoliberalismul). El constată că raporturile dintre marile puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori nestructurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții de anarhie. Gândire realistă și teorie neorealistă Kenneth Waltz pretinde că demersul său aduce teoriei politicii internaționale acea legitimitate științifică pe care realiștii clasici sau protagoniștii celei
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
este unul pur structural, ci include și factori nestructurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții de anarhie. Gândire realistă și teorie neorealistă Kenneth Waltz pretinde că demersul său aduce teoriei politicii internaționale acea legitimitate științifică pe care realiștii clasici sau protagoniștii celei de-a doua dezbateri nu încercaseră (sau nu reușiseră) să i-o confere. Lui Hans Morgenthau, sarcina
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
părea necesară, dar imposibilă, iar Raymond Aron contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
produsul unei analize considerate deficitare și, în plus, cuprindea elemente prescriptive la nivel de unitate. Construcția teoretică alunecă astfel înspre reducționism eroarea de a încerca să explice funcționarea sistemului internațional pornind de la atributele unităților. Despărțirea lui Waltz de vechea gândire realistă se datorează în primul rând caracterului structural al teoriei sale. O altă temă de separație este înțelegerea de către neorealism a puterii ca mijloc, nu ca scop al acțiunii statului, și încorporarea distribuției de putere (polaritatea) în structura sistemului internațional. În
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
unități asemenea, prin contrast cu atenția acordată de realiștii clasici diferențelor dintre ele. Pe de altă parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la gândire la teorie, neorealismul reprezintă o dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual în care scriu, împărtășesc un set de presupoziții referitoare la: importanța statului în teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și autoajutorare, ca logică a sistemului internațional. Contribuțiile lui Waltz
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuându se de la sine (ibidem, p. 367). Aceste criterii se pot aplica unei tipologii care vizează explicit și integral ansamblul de teoretizări realiste. Ea distinge între realismul clasic, realismul structural (exemplificat prin contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer și, în secolul al XVIII-lea, ale lui Rousseau) și două reacții contemporane față de realismul structural: realismul neoclasic și realismul alegerii raționale. Distincția între realismul clasic
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin realismul alegerii raționale este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic. Astfel de cercetători realiști, preocupați de cooperarea și conflictul internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
așa cum au demonstrat convingător Vladimir Streinu și apoi Z. Ornea, o grupare centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fel de pulbere de aur, prezentîndu-i ca „foarte serioși”, cu aplicație pentru învățătură etc., lucru care s-ar explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ateneul cultural», Bacovia și-a publicat primele poezii”. La ședință participa „tovarășa Natalia Jipa”, o blondă coafată, fardată și rimelată, al cărei chip trăda multiple nedumeriri. *Încă una de-a lui G.: „Problema trebuie s-o punem într-o ecuație realistă cu realitățile complexe ale județului” (problema reflectării în ziar a situației economice). Vai ce-i plac asemenea vorbe! Teatrul e - zice adesea - o „punere în ecuație a condiției umane”. El crede că prețiozitatea îi conferă „seriozitate” și „superioritate”. Am, între
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reafirmat opinia că „literatura este o tehnică de cunoaștere”, cu posibilități de feed-back, adică de corectare a drumului omului. El împarte literatura în „deșteptătoare” (Thomas Mann, Robert Musil, Ernst Jünger, T.S. Eliot, Milan Kundera, Alexandr Soljenițîn) și „adormitoare” (întreaga producție realist socialistă sau „suprarealist socialistă”). în altă ordine de idei, V.H. a susținut existența unui „determinism divin” și a unui indeterminism istoric și social. Istoria - crede el - nu o fac oamenii, ci e determinată de „metapolitica lui Dumnezeu”. În fine, pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe care alții, mai aplicați și mai realiști, și l-au epuizat. *„Doamnă, nu mai sînt voios!” (Cîntec medieval) Dar nici atît de mîhnit încît să nu rîd de „comedia erorilor” din jur. *Ieșind de la spital, am luat-o spre casă pe strada Carpați. Aceasta-i veșnic murdară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]