8,522 matches
-
conținutul acestor relații”. Termenii folosiți în Omagiul Palatinului Moldovei concordă cu relatarea englezească, în care se arată că domnul nu îngenunchează (he kneelet not), iar în textul latin avem același termen: „îndoaie genunchiul (flexis suo more genubus)”, ceea ce concordă cu relatarea lui Wapowski în care se spune „îndoindu-și genunchi” și nu „îngenunchind”. Discuțiile, tratativele, au continuat între cele două părți în zilele de 15 și 16 septembrie. În documentele elaborate cu această ocazie, Ștefan era numit palatin, voievod, dar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adevărată revoltă a boierimii moldovenești împotriva lui Ștefan”, deoarece o mare parte a boierimii era împotriva politicii antiotomane dusă de domn. Într-o lucrare, ultima mare monografie despre Ștefan cel Mare, se afirmă că letopisețele moldovenești „au transmis doar o relatare seacă și palidă, urmare a unei evidente prelucrări ulterioare, făcută cu grija de a nu umbri imaginea celui care pentru oamenii țării sale devenise „Sveti Ștefan Vodă”. Faptul că s-a acordat un credit nemeritat Cronicii moldo-germane s-a datorat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obișnuită. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, afirma și el că Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, „a supus cel dintâi țara Imperiului otoman”, cu condiția să plătească Porții 4.000 de galbeni anual (Descrierea Moldovei, p. 179). Se referă, însă, relatările cronicarilor noștri la evenimentele care s-au petrecut în 1486 ? Dimitrie Cantemir vorbește de trecerea unui secol și atunci, de la închinarea lui Bogdan, un secol însemna că evenimentul a avut loc după anul 1600 ! Sultanul Selim al II-lea, scriindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cam vreo 80 mii de poloni buni de luptă, afară de adunătură”. Din datele furnizate de izvoarele poloneze reiese că armata lui Ioan Albert era una uriașă pentru vremea respectivă. Nu se putea compara ca efective decât cu oastea otomană. Din relatarea lui Wapowski reiese că regele a făcut eforturi deosebite pentru a-i obliga pe vasalii săi să se prezinte la oaste. A trimis soli „în Prusia și în Golful Vendic, la Ioan Tiffen, maestrul suprem al armatei Mariane (Sfintei Maria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Golful Vendic, la Ioan Tiffen, maestrul suprem al armatei Mariane (Sfintei Maria) să-l îndemne pe acesta” să se pregătească de război. Marele maestru a promis că se va prezenta personal în fața regelui. Avea să moară pe drum. „Nobililor, continuă relatarea lui Wapowski, le porunci, sub amenințarea de a-și pierde toate bunurile ce le au în regat, să se adune cu toții în luna mai, bine prevăzuți cu arme și cu cai buni, în Leopole, capitala Rusiei”. Regele se bizuia și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucrurile nu au stat așa. După trecerea Prutului, armata polonă a stat pe loc timp de trei zile, ca regele să se poată odihni, fiind slăbit „din cauza sănătății sale zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru această solie. Dintr-o scrisoare din mai 1498, aflăm că Ștefan cel Mare continua să întrețină relații diplomatice cu „regele roman”, Maximilian de Habsburg. Incursiunea din Polonia. „Ștefan, voievodul Moldovei, vrând să se răzbune pentru pagubele sale”, își începe relatarea Cronica de la Mănăstirea Hustânskaia, face o incursiune în 1498. Cronicarul polon Cromer era și el de părere că Ștefan a atacat regatul „ca să răzbune pentru războiul ce l-a făcut pe nedrept” regele. „Căci Ștefan palatinul, neuitându-și pe nedreptatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
munți, și au ars și au pustiit țara Podoliei”. Spaima provocată de năvala lui Ștefan i-a făcut pe unii să se gândească să părăsească regatul, dacă nu i-ar fi ținut pe loc rușinea și atunci, își continuă Wapowski relatarea, au început să întărească Cracovia, autorul descriind unele dintre lucrările făcute cu această ocazie. În legătură cu colonizarea rutenilor, se poate spune că au fost întemeiate mai multe sate cu ei. Nu trebuie exagerat numărul acestora, căci trebuie să țineam seama de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
medicul italian care ar fi trebuit să vină în Moldova, s-a oprit la Buda și aici a aflat de la Hieronim da Cesena, care asistase la moartea lui Ștefan cel Mare, veștile pe care le-a transmis la Veneția. Din relatarea lui Massari reiese că, mai înainte să moară, Ștefan a dorit să-i urmeze în scaun fiul său Bogdan. Boierii, însă, s-au împărțit în două tabere: unii îl vroiau pe Bogdan, iar alții ar fi vrut ca să devină domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În descrierea sa, Reichesdorffer spune că este “nespus de bogată în văi și orașe și sate”, întărită de la natură cu râuri potrivite, pe care nu se construiesc poduri pentru ca dușmanii să nu se poată mișca repede. “În această regiune, continuă relatarea Reichesdorffer, se vede că nimic nu lipsește din cele trebuincioase omului pentru nevoile sau plăcerile sale, întrucât sunt dealuri cu vii și de asemenea, în orice loc țara este binecuvântată și foarte îmbelșugată în roade și ogoare și în toate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare a fost scris din inițiativa domnului și a stat la baza celor trei variante cunoscute: Cronica moldo-germană, Cronica moldo-rusă și Cronica moldo-polonă. Într-un studiu din 1971, Ștefan Gorovei remarca faptul că, la un moment dat, relatarea evenimentelor devine amănunțită, începând cu anul 1473, campania din Țara Românească semănând cu “un fel de jurnal de câmp”. Gorovei, “urmând o sugestie a bizantinistului D. Năstase”, a definit anul 1473 ca un an cheie al domniei lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se face la persoana întâi, exprimă deci gândurile și voința domnului. Maria Magdalena Szekely a avut inițiativa fericită de a cerceta și identifica în documentele rămase de la Ștefan cel Mare “fragmente de solii, din tratate de pace, din pisanii, din relatările călătorilor străini”, care reflectă gândurile, starea de spirit a acestuia. Anumite expresii se regăsesc în locuri diferite - cum este relatarea bătăliei de la Războieni în Letopiseț și de pe pisania bisericii ridicată de domn pe locul bătăliei: același stil, aceași logică, aceași
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cerceta și identifica în documentele rămase de la Ștefan cel Mare “fragmente de solii, din tratate de pace, din pisanii, din relatările călătorilor străini”, care reflectă gândurile, starea de spirit a acestuia. Anumite expresii se regăsesc în locuri diferite - cum este relatarea bătăliei de la Războieni în Letopiseț și de pe pisania bisericii ridicată de domn pe locul bătăliei: același stil, aceași logică, aceași formulare lapidară. Dar și din primele documente ale cancelariei domnești se simte personalitatea domnului. Salvconductele, date fostului logofăt Mihul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1476. În 1477, Ioan Țamblac va prezenta în fața Senatului venețian drama petrecută cu un an în urmă. Solul nu va face altceva decât să reproducă vorbele domnului său. El a citit un text scris după dictarea directă a lui Ștefan, relatarea fiind făcută la persoana I: “cu toată nădejdea mea în ei [în principii creștin] - m-au lăsat singur și mi s-a întâmplat cum am spus mai sus”. Atacat din trei părți, domnul s-a aflat singur “cu toată oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au adus la cunoștință unele lucruri legate de activitatea studențească a lui Emil Constantinescu. Prietenul meu, îmi relata că fostul președinte al României nu era un student strălucit, n-a prestat o activitate prea intensă pe tărâm științific. Aceste relatări confirmă faptul că Emil Constantinescu n-a publicat cărți de specialitatepână în decembrie 1989, ci, numai câteva articole în reviste de profil, deși era lector universitar. Întotdeauna, când era opozantul lui Ion Iliescu, îl acuza pe acesta de practici comuniste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o mătura,/ Apă-n casă ș-aducea,/ Varga-n mână d-apuca,/ Pă vărguță ș-o lua/ Până-n câmpu cu flori dalbe./ Dac-acolo agiungea,/ Șegea gios șî hoginea,/ Flori alege, flori culege,/ Flori vânăce, mohorce” (Dobra). Timpul imperfect al relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori, marcate de culoarea spectrală a trecerii (albul), construiesc clar un ceremonial mitic, care nu este cuprins în durată. Schimbarea perspectivei temporale, de la imperfectul durativ la prezentul mitic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este și mai evidentă: în urma metamorfozelor succesive fecioara nu mai are degetul mic de la mâna stângă, ca simbol al marcării fizice la intrarea în sacrul infernal. Mentalul arhaic localizează sufletul în degetul mic, ca element distinct al constituției magice umane. Relatările despre practicile inițiatice aborigene frapează prin imaginea recunoscută în textul literar: „...ei se înfățișau înaintea unui om mascat care, dintr-o singură lovitură de topor, le tăia degetul mic de la mâna stângă”. Pierderea suferită constituie o sinecdocă a morții, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nou, a scăldat-o, a spălat-o, treaba lor” (FărcașeleOlt). Ca și feciorul înghițit de șarpe, scheletul mamei fabuloase este semnul pătrunderii prin moarte a tainei de pe tărâmul de dincolo , în timp ce sufletul bate ritmul spiritului hrănit de parcursul mitic. Unghiul relatării este perfect acordat perspectivei sociale, care acceptă acum eroina. Povestitorul mimează surprinde¬rea inocentă, dar accentuează demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frumusețea nealterată, spontaneitatea, marea artă străveche a unor piese originale". Acești dansatori au avut ca instructor menționează ziarul pe învățătorul pensionar Gh. Rădășanu"94. În "România pitorească", revistă lunară de turism, în reportajul de folclor moldovenesc de la Strunga, găsim altă relatare: "Moștenirea lăsată de străbuni, bogăția adevăratului folclor, felul cum poate și trebuie acesta transmis ne-au fost relevate de învățătorul pensionar Gh. Rădășanu, decorat cu ordinul "Meritul cultural"95. S-a stins din viața la Bogata, la 2 martie 1976
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al vizitei familiei regale spaniole la București, petrecut în seara aceleiași zile: după prezentarea șefilor de misiuni diplomatice, conform programului, era prevăzută o cină restrânsă cu familia Ceaușescu. În timpul cinei în patru, la care era prezent și un translator, conform relatărilor acestuia, se pare că regele Carlos și-a exprimat dorința de a merge la un restaurant cu soția sa pentru a simți atmosfera de petrecere a oamenilor de rând. Se pare că Ceaușescu a fost de acord și a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura și îl pozau, poliția nu avea nici o reacție. Atenția tuturor s-a mutat de la ce vizitasem eu spre relatări picante ale tehnicienilor ARO, care erau de departe cei mai buni cunoscători dintre noi a acestei minunate țări. Mi s-a adus repede un scaun și am fost invitat de ambasador între el și colegul Oprișan. Am intrat în tonalitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru totdeauna în America Latină. Oriunde ar fi, am convingerea că acest tânăr a urmat linia destinului său, din care nu lipsea dorința, poate chiar pasiunea de cunoaștere a specificului modului de viață sud-american, a caracteristicilor specifice bolivienilor. M-au impresionat relatările lui, aproape de specialist, despre cultul bolivienilor pentru Che Guevara, despre frumusețile munților bolivieni. 12. Vremea răfuielilor ? Plecarea curierilor a readus atmosfera apăsătoare din ambasadă printr-o inițiativă a șefului misiunii, aflată de mine de la organizatorul grupei de partid, la doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în volumul întocmit în colaborare cu Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Iulian Hațieganu, au fost completate cu documente ce înfățișează contextul intern și extern în care Guvernul român a luat decizia de evacuare; în același timp, prin includerea unor extrase din relatări ale actorilor sau ale martorilor la acele evenimente, se creionează un tablou mai complet al istoriei Tezaurului, iar notele și explicațiile substanțiale din subsolul paginilor permit o cunoaștere și o înțelegere mai complexă a evenimentelor al căror interes este departe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
verificările efectuate de persoane autorizate române și ruse, depozitarea lor în seifurile din Palatul Kremlin, inventarierile succesive, organizarea pazei etc. Persoanele implicate direct în operațiunile acestea, diplomații martori ai negocierilor, precum și ai imixtiunilor abuzive ale Sovietelor au lăsat nenumărate dovezi, relatări, amănunte, descrieri ale evenimentelor petrecute în Rusia după preluarea puterii de către bolșevici până la expulzarea Corpului Diplomatic, expulzare care a început cu ministrul plenipotențiar român și tot personalul Legației. * După al doilea Război Mondial, când România s-a aflat sub ocupație
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din octombrie-noiembrie 1917 etc.), documente din arhivele militare. În completarea lipsurilor ce au survenit de-a lungul anilor în fondurile de arhivă, au fost folosite și republicate o serie de documente din culegerea întocmită după război de Mihail Romașcanu, precum și relatări memorialistice. Pe baza acestei documentații, Guvernul român a încercat să aducă în discuțiile purtate cu partea sovietică chestiunea restituirii Tezaurului. Poziția sovietică expusă de liderii de la Moscova a fost aceea că „nu știm nimic”, „trebuie să ne documentăm”; interesant de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]