7,552 matches
-
destin doar în treburile importante. Când ești invitat într-un juriu literar în provincie și știi că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niște beții crunte, nu destinul e de vină. Poți să nu te duci. Generația mea a resimțit în ficați mulțimea de jurii, prezidii și comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.“ Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. „Am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu numai că a dat rezultate, ci a fost și foarte ieftină: un inspector de drumuri s-a oferit să ne ia cu el tot drumul pînă la Lima. Nouă ni s-a părut o idee bună, deoarece Începuserăm să resimțim acut Închiderea perspectivelor și voiam să ajungem cît mai repede În capitală, pentru a Încerca să ne Îmbunătățim norocul. Cu alte cuvinte, am Înghițit momeala. În noaptea respectivă, ne-am suit În spatele unei furgonete care, după ce am Îndurat o ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dovedi adevărul tangibil despre existența lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lățime În San Pablo, n-am avut curaj să mă arunc după ea, În parte fiindcă văzuserăm aligatori ieșind la suprafață din cînd În cînd și În parte fiindcă nu mi-am depășit niciodată cu adevărat frica pe care o resimt față de apă noaptea. Dacă erai tu acolo, ai fi salvat găina, la fel și Ana María, fiindcă voi nu aveți complexe nocturne ridicole, cum am eu. Într-una dintre cele patru undițe s-a prins cel mai mare pește; am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
făcut-o Alberto. ESTE EXTRAÑO SIGLO VEINTE Acest ciudat secol XX Partea cea mai urîtă a atacului meu de astm a trecut, iar acum mă simt aproape bine, deși uneori trebuie să recurg la noua mea achiziție, un inhalator franțuzesc. Resimt puternic absența lui Alberto. Am senzația că flancurile nu-mi mai sînt apărate În fața vreunui atac ipotetic. Din clipă-n clipă mă-ntorc peste umăr ca să-i Împărtășesc cîte o observație, dar Îmi dau seama că nu mai e lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată“. Merge pe jos de acasă până la Sahia fără să resimtă oboseala. Silviu Stănculescu, vocea preferată pentru imprimarea textelor, îl așteaptă. „Iar ai venit pe jos? Mai bine treceam pe la tine și te aduceam cu mașina...“ Sunt buni prieteni, comunică excelent. Silviu va fi printre primii vizitatori, împreună cu întreaga familie, la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cum ți-am mai spus-o, o permanentă prezență, un soi de har divin care coboară peste mine. Sunt oarecum descumpănit. Am avut îndoieli, mi a fost chiar teamă: nu mă socoteam demn de o astfel de dragoste. Întotdeauna am resimțit iubirea ca pe ceva turbulent și dinamic, tinzând fără încetare către o finalitate exterioară și simplistă. Acum însă, dimpotrivă, e pacea, e abandonarea, deloc sterilă, ci evoluând pe niște planuri interioare ascendente... S-ar zice că sunt trist... De fapt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și muzica lor să ne umple și plinătatea acestei muzici, armonia sa perfectă, să fie semnul distinctiv și indubitabil al divinității noastre! Ieri-seară, numai presimțirea unei asemenea plenitudini mi-a umplut sufletul cu o bucurie nebună... Această plenitudine n-am resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit pe Dumnezeu. A venit ca o boare de lumină și mi-a învăluit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să nu mai dau nimănui! Or, eu am de dat! Am de dat lucruri reale și valoroase. 26 aprilie 1953 Sunt calm ca un om care știe ce are de făcut. Îmi lipsește însă bucuria. 2 mai 1953 Cu toate că am resimțit ades toată mediocritatea unei existențe supuse unui program zilnic riguros, totuși revin la acesta deoarece, pus în aceste condiții noi de viață, nu mai știu ce să fac cu timpul meu liber sau, mai bine zis, știu foarte bine ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de naștere a mamei sale. Nu știu ce să fac, cu atât mai mult că mâine voi avea o zi grea... 4 octombrie 1953 Ieri am petrecut o seară de ciudată și calmă melancolie alături de Mihai. Mi-a spus că abia acum resimte nostalgia acelui sfârșit de vacanță care pe mine m-a făcut aproape să plâng în tren... Spune că m-am schimbat, că nu mai sunt același de odi nioară, că meschinăria inevitabilă a vieții noastre celei de toate zilele m-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar s-o spun... Cui s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13 februarie 1955 Dacă vrei să te afunzi în mediocritate (și este o necesitate na turală din când în când), te duci la Kindi... 21
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apă mâloasă prin care privirea noastră nu putea pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea: un autodafé alcătuit din toate tablourile mele, un rug imens asupra căruia m-aș așeza după ce i-aș fi dat foc" (Th. Pallady). Mai târziu, în Canada, sentimentul extraoridnar de "plutire" pe apele adânci ale memoriei pe care îl resimțeam răsfoind albumele Pallady din fondul imensei biblioteci a Universității Laval, privind zăpada ce curgea din cerul înalt canadian. Lumea pierdută, Bucureștiul ideal imaginat de Pallady părea și mai ireal în iarna canadiană.) Iarăși diverse experiențe de chelner la nunți elvețiene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
piața FM și în preferințele ascultătorilor din București". La așa post, așa ascultători. Crăciun în România. Blocat în tren din cauza viscolului cumplit undeva între gara Făurei și Buzău. Este frig în compartiment, vântul bubuie, încărcat cu zăpadă, în geamuri, dar resimt o paradoxală stare de bine. Pe lângă faptul că mi se întâmplă ceva de negândit în Occident (a fi blocat în tren de natura dezlănțuită, sentimentul că sunt amenințat de ea în mod direct), mă încearcă o stare de bine greu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
motiv că Dumnezeu nu poate muri pe cruce, așa pur și simplu... 20 ianuarie 2005 Și astăzi este tare frig (minus 28 grade Celsius). Se adaugă un vânt de circa 50 de km pe oră, ceea ce face ca temperatura reală resimțită la nivelul corpului să fie în jur de minus 40 grade Celsius. Odată ieșit în aer liber, nu se poate respira, mecanica intimă a nasului nu mai funcționează, îngheață pur și simplu. Nările se lipesc. Nasul cedează primul în bătălia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
exteriorul clădirii. Fumatul și eradicarea acestuia o adevărată obsesie națională canadiană. A fuma devine un veritabil act de curaj in iarna canadiană, la minus treizeci de grade, plus vântul de nord care scade și el cu 7-10 grade temperatura reală resimțită la nivelul corpului. Odată revenit în corpul primitor al mamei biblioteci, te intrebi dacă exista un raport între termometru și căldura lecturii... (text publicat în revista Observator Cultural, mai 2005). Colegul și amicul meu tunisian Mehdi, cel cu care mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu România în care m-am născut? De unde această derivă continuă spre superficial, spre abisul negru al unui obscurantism ilogic? La toate aceste întrebări (la care nu cred că voi avea vreodată un răspuns) se adaugă decepția pe care o resimt față de Ortodoxia plasată la polul opus: Ortodoxia artificială, intelectualistă, de "coloviu" pe care o practică o parte a elitei și diasporei românești și care se găsește și ea la sute de ani lumină de ceea ce ne imaginăm noi că ar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bogată și rafinată care își permite să cheltuie (aproape) zilnic suma rotundă de 25 de euro pentru o masă obișnuită de prânz, pentru că cea à la carte este cu mult mai scumpă. Regăsesc, rușinat de plăcerea pe care o pot resimți, o Genevă familiară, mic-burgheză și tare bine așezată, cea cu care am interacționat atât de multă vreme. O societate a cărei morală calvinist-protestantă m-a schimbat în profunzime, prin "influență", ca să folosesc o metaforă stângace împrumutată din fizica primilor ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete groase, pentru spațiile mici; peluza din plastic e un progres indiscutabil și e folosită deja pe mari suprafețe în parkinguri, pe terase, în curțile interioare, care resimt profund nevoia omenească de a vedea crescând pe ele iarba. Avantajele: iarba din plastic nu are umiditate; te poți culca în iarbă fără grijă că ai să răcești; iarba din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopți, un teanc de ziare s-a prăbușit peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l”. În fața corpului său neînsuflețit, aplecați pios înaintea acestui proaspăt mormânt, resimțind adânc această pierdere - ireparabilă, ca orice pierdere -, Noi, colecționarii de ziare ai întregii lumi, castă nobilă, disprețuind orice confort material și intelectual, ne luăm angajamentul să ne strângem rândurile și să strângem totodată și mai multe ziare în apartamentele noastre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu atenție documentele și vom observa că nicăieri nu există o formulă siluitoare, îngustă, un șablon de gândire după care trebuie confecționată realitatea socială. În aceasta, și în multe altele, se vede caracterul original și antidogmatic al expunerii. Mărturisesc că resimt o adevărată mândrie privind apartenența mea la un partid care se fundamentează pe principii care, fiind riguros științifice, își păstrează întreaga prospețime a unui contact sincer cu realitatea vie și dinamică.“ (România literară, 11 noiembrie 1971) „Când vorbim, deci, despre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sub brațe și au început să mă ridice. Eu mă aflam într-un fel de transă (semitransă), eram ridicat undeva la nivelul capului celor doi colegi, iar experiența reușise. Dar la un moment dat cineva face un zgomot, eu îl resimt ca un element perturbator, ies din starea de plutire în care mă aflam, iar colegii mă scapă din mâini. Aceștia mă susțin cât pot, dar eu cad înapoi pe scaun, lovindu-mă ușor de spătarul acestuia. După această experiență, ceva
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu toată ființa și-n care credeam cu strășnicie - era fabricat doar pentru latura mea spirituală, adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun, să mă cred un mare poet. Sau poate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]