15,122 matches
-
la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-o dau la o parte, dar ea rezista cu îndîrjire. O luptă scurtă se încinse între noi. (Mă războiam cu ea folosind, bineînțeles, numai o mică parte din forța mea.) Mihaela, simțind că o voi răzbi, începu să țipe de spaimă. Poate îi era frică să nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
caz special, soția mea a fost accidentată, nu știu în ce stare se află, trebuie s-o văd neapărat... Ce importanță are că-i așa de tîrziu? ― Nu se poate, avem dispozițiuni aspre. Vreți să mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o furibundă luptă de cuceriri. Una după alta femeile îi cedează, învinse de puterea supranaturală a acestui deznădăjduit. Și tocmai când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din temelie, credința. Soția unui proaspăt cunoscut îi rezistă cu o dârzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Dar pentru Manaru nu există obstacole. El o îngenunchează cu forța și o siluiește. Dacă a doua zi femeia va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară. Se făcuse mică de tot, în fotoliu, ferin-du-se să n-o descopăr. După primul antract locurile lor rămaseră goale. Plecase cu bărbatu-său, nereușind să reziste până la urmă în vecinătatea mea și a polonezei. Mi-am frecat mâinile cu o satisfacție diabolică. În noaptea aceea am chefuit până în zori. Reușitele acestea mărunte îmi gâdilau, nici vorbă, orgoliul, dar erau departe de a mă satisface. Îi dăruisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși pierduse măsura î Nu știu. Adevărul e că pentru întîia oară pasiunea birui rațiunea, iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția de a se umili în fața mea, cerșind dragostea. Mi-aduc și acum aminte de răzmerița ființei mele răscolite, care-mi cerea imperios pe Mihaela. Cine s-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i dea de gândit. (Mihaela se obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta, întreținut zi de zi, ar fi detașat-o de mine, sugrumând orice rămășiță de iubire. Dar, în locul unei purtări menite s-o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mine, lucru pe care îl observase.) Afară de asta trebuia s-o preocup necontenit de mine, să fiu mereu în actualitatea ei sufletească, evitând orice gol care însemna uitare. Cel din urmă punct al planului era căsătoria cu Cici... Dacă Mihaela rezistase durerii de a mă pierde, când își dăduse seama de prețul meu, se mângâia cel puțin cu gândul că-mi aparține, că poate cândva vom încerca o apropiere, o reconciliere. Desigur, o vagă nădejde, totuși o posibilitate. Auzind însă că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ele și realizez cât de dor îmi este acum! La vară o să vin la tine, în Italia! Atunci o să stau doar eu cu familia ta, cu unele dintre persoanele la care țin cel mai mult și probabil că nu aș rezista fără să vă văd timp îndelungat. Acum, când ați venit, nu mă săturam să vă privesc și în sufletul meu a fost o zi atât de importantă, iar când ați plecat a fost o zi atât de tristă; nu am
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fie și ierarhic, pe toate cele trei intrări (protocol, plătitori de bilete, doritori de un loc), să sugrumi la strungă turma umană. Ei bine, în momentul acela, după ce am crezut că sunt iarăși la un pas de infarct, după ce am rezistat (cu greu) impulsurilor anarhic asasine și după ce mi-am înghițit nodul de plâns din gâtlej, am fugit învins către metrou, lăsând la nimereală cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de mult“, a unui timp care-ți ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă rog să mă credeți: dacă injectezi cu calm și bună-credință euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricât de groase ar fi carapacea cinismului, rezistența blazării, sarcas mul provocator, nesimțirea și ignoranța auditoriului. E de ajuns să le citești liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ceea ce e curios pentru un ipohondru. Dacă aș păți ceva, aș fi judecat foarte aspru, fără îndoială. S-ar găsi, cu siguranță, cineva care să spună: Și-a căutat-o singur". Mă întorc și ies pe plajă, fiindcă nu mai rezist. Nisipul fierbinte îmi dă o senzație plăcută, care mă liniștește. Frigul adunat în oase se topește ca o bucată de gheață. Cât de puțin ne trebuie, uneori, pentru a fi aproape fericiți! În fond, ce e fericirea? Poate că e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă iubitei sale o cinste și mai mare, imortalizînd-o în marmură. Cea mai romantică victorie a frumuseții am găsit-o, însă, unde mă așteptam mai puțin. La Pitagora. Și nu rezist să nu rememorez câteva date bine cunoscute. În Egipt, Pitagora a fost inițiat în secretele lor de preoții de la Memfis. După aceea, în Babilon, a putut compara zidurile, largi, pe care puteau merge alături două care și templele moștenitorilor lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i amuza pe specialiști, recunosc că mi-a plăcut să mă las înșelat de ce spunea Pausanias; că eroul homeric ar fi fost îngropat pe această insulă stâncoasă și că mormântul ar fi pe jumătate acoperit de mare. Apoi, n-am rezistat să nu caut florile albe, cu pete sângerii, care ar fi apărut după moartea lui Ajax. Dar, mai ales, am căutat o urmă, cât de mică, a bătăliei navale dintre perși și greci care a dat celebritate Sa-laminei. Bineînțeles, toate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ușor pervers. Dacă mitologia plasează sirenele în Mediterană, Marea Egee mi se părea un fel de "bazin" unde se hîr-loneau nereidele. Nici ceea ce se vede acum afară nu e de natură să întrețină legendele. Într-o asemenea singurătate, rece, friguroasă, nu rezistă nici o iluzie. Un scriitor basarabean (Leo Butnaru) mă roagă să-i dau un interviu pentru o revistă din Basarabia. Coborâm în cabină și discutăm. După aceea mă urc pe puntea de la "Apolo". Între timp, ceața s-a risipit. Vântul suflă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am urcat pentru micul dejun, vasul era staționat în port. Zi însorită și mare surprinzător de calmă. Mă așteptam ca autocarele care ne-au luat de pe chei să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tare, agresiv și neplăcut. E mulțumit că monstrul i-a pus gând rău. Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la Odesa, "aici nu reziști decât beat". Eu întorc, crispat, capul când îl zăresc, la masă, sugîndu-și scârbos buzele și arătîndu-și limba în timpul "operațiunii". Azi noapte, a fost "noapte albă" pentru mulți "croazieriști". Numai eu am dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
180 de grade pentru a întoarce catedrala cu fața spre Mecca. Se zice că făcând acest gest, trebuie să-ți pui o dorința în gând. Dacă reușești să-ți răsucești palma în cerc, ți se va împlini dorința respectivă. Nu rezist și încerc. Ratez de puțin tentativa. Ies în curte, dar mă întorc. M-am înșelat, oare, sau, printr-un coridor, se poate ajunge la etaj? Nu m-am înșelat. Un coridor îngust, pavat cu bolovani, urcă în spirală. Ajung astfel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Furtuna e prea mare pentru vasul nostru, Comandantul a fost nevoit să ia "pentru securitatea noastră" decizia de a rămâne "la ancoră", în port. Aceasta îmi dă mai mult decât tangajul din largul mării, senzația de nesiguranță. Dacă vasul nu rezistă la furtuna care agită acum marea, înseamnă că e vulnerabil. Până acum, îmi închipuiam că nimic rău nu se poate întîmpla, că "Lumea Renașterii" poate face față oricărei situații. Acum, iluzia aceasta a dispărut. Cred că între Izmir și Pireu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă rezist să alerg până la capătul stadionului și înapoi. Basarabeanul Leo Butnaru, mult mai tânăr, mă provoacă la întrecere. Accept, deși, ținând seama de diferența de vârstă, știu dinainte care va
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă rezist să alerg până la capătul stadionului și înapoi. Basarabeanul Leo Butnaru, mult mai tânăr, mă provoacă la întrecere. Accept, deși, ținând seama de diferența de vârstă, știu dinainte care va fi rezultatul. Dau jos canadiana, puloverul și cămașa. Ne așezăm la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o natură unde de secole (sau, poate, de milenii) nu s-a schimbat nimic? Un automobil cu aer condiționat, sucuri la gheață în portbagaj, șoseaua, cu o dungă galbenă la mijloc, și pedala de accelerație. Nici măcar Fata Morgana nu poate rezista într-un asemenea pustiu de piatră. Totul e mort în Valea Morții. Și nicăieri nu se zărește vreun panou pe care să scrie "exit". Nu poți să ieși din șosea decât un kilometru sau doi. Mergi mai departe sau te
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu ochii lui pe ce i se duc banii. Scotty a ales drumul cel mai fioros din Valea Morții, convins că Johnson ("domnul Johnson", spune cu respect ghidul), prea fragil și cu sechelele unui accident suferit în tinerețe, nu va rezista mai mult de o zi, două, și se va lăsa păgubaș, renunțând să mai verifice stadiul în care se găseau lucrările la mină. Numai că Johnson s-a înamorat de Valea Morții. Pe deasupra, climatul uscat de aici i-a ameliorat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cad în cutiile metalice. " Prețurile în hoteluri și în restaurante sunt mai mici, aici, decât în restul Americii, ne spune doctorul Costin. Se mizează pe veniturile aduse de jocurile de noroc. Căci fiecare hotel adăpostește un cazinou. Și nimeni nu rezistă să nu joace". Într-adevăr, dacă ai cinci dolari, e greu să reziști iluziei contagioase că peste o oră ai putea fi milionar. Mai simplu e când îți fluieră vântul prin buzunare. Blandiana, care a câștigat câteva zeci de dolari
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aici, decât în restul Americii, ne spune doctorul Costin. Se mizează pe veniturile aduse de jocurile de noroc. Căci fiecare hotel adăpostește un cazinou. Și nimeni nu rezistă să nu joace". Într-adevăr, dacă ai cinci dolari, e greu să reziști iluziei contagioase că peste o oră ai putea fi milionar. Mai simplu e când îți fluieră vântul prin buzunare. Blandiana, care a câștigat câteva zeci de dolari la automate, nu se lasă până nu-i pierde, iar eu simt că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-și extindă propria "filosofie", singura în care poate gândi, în care se descurcă și în care crede. În plus, e capabilă să cucerească fără să tragă un foc de armă. Hollywood-ul, de pildă, valorează cât o armată. Nimic nu rezistă "napalmului" din serialele cu sex, crime și happy-end-uri dulcege. El pârjolește creierul, operație mai radicală decât "spălarea creierelor". După un tratament prelungit cu povești de serie fabricate la Hollywood, "omul nou", în variantă americană, e creat și poate intra în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]